AGGERHOLM v. DENMARK

Comunicat la 25 martie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 45439/18 Niels Lund AGGERHOLM împotriva Danemarcei depusă la 13 septembrie 2018 OBIECTUL CAUZEI În 2005 reclamantul a fost condamnat pentru diverse infracțiuni în temeiul Codului penal și condamnat la comision într-un spital psihiatric. În 2013, la 3 ianuarie și 8 februarie, el a fost limitat la un pat de reținere timp de respectiv 44 de ore și, respectiv, 22 de ore și 55 de minute. Reclamantul a apelat împotriva izolației în cadrul Comitetului pentru Psihiatric Pacienți ( det Psykiatriske Pacienklagenævn ), care la 21 martie 2013 a considerat ambele măsuri ilegale.

În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul a instituit o procedură de compensare în fața Tribunalului Orașului ( Retten i Roskilde ), care s-a constatat împotriva acestuia la 24 martie 2013. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii, dar numai în ceea ce privește închiderea care a avut loc la 8 februarie 2013. Prin hotărârea din 9 noiembrie 2017, Curtea Înaltă a Danemarcei de Est ( Østre Landret ) a aprobat această măsură, constatând că nu există motive pentru a ignora evaluarea consultantului psihiatru la momentul respectiv, că a fost necesar să limiteze reclamantul la un pat de reținere pentru a evita pericolul iminent pentru alții și că, în timpul conținutului său, personalul a evaluat cu o frecvență suficientă dacă condițiile de reținere sunt încă prezente.

Lăsarea recursului la Curtea Supremă ( Højesteret ) a fost refuzată la 15 martie 2018. QUESTION TO PARTE A fost închiderea reclamantului la un pat de reținere la 8 februarie 2013 timp de 22 de ore și 55 de minute în încălcarea articolului 3 din Convenție?

Communicated on 25 March 2019

FOURTH SECTION

Application no. 45439/18 Niels Lund AGGERHOLM against Denmark lodged on 13 September 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

In 2005 the applicant was convicted of various offences under the Penal Code and sentenced to committal to a psychiatric hospital. In 2013, on 3 January and 8 February, he was confined to a restraint bed for respectively 44 hours, and 22 hours and 55 minutes. The applicant appealed against the confinement to the Psychiatric Patients’ Complaints Board ( det Psykiatriske Patientklagenævn ), which on 21 March 2013 found both measures unlawful. Relying on Article 3 of the Convention, the applicant instituted compensation proceedings before the City Court ( Retten i Roskilde ), which on 24 March 2013 found against him.

The applicant appealed against the judgment, but only in respect of the confinement which took place on 8 February 2013. By judgment of 9 November 2017 the High Court of Eastern Denmark ( Østre landsret ) approved that measure, finding that there were no reasons to disregard the consultant psychiatrist’s assessment at the time, that it had been necessary to confine the applicant to a restraint bed in order to avoid imminent danger to others and that, during his confinement, the staff had assessed with sufficient frequency whether the conditions for the confinement were still present. Leave to appeal to the Supreme Court ( Højesteret ) was refused on 15 March 2018. QUESTION tO THE PARTIES Was the confinement of the applicant to a restraint bed on 8 February 2013 for 22 hours and 55 minutes in breach of Article 3 of the Convention?