Comunicat la 26 martie 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 43082/14 Marina HAMZAYAN împotriva Armenia depusă la 10 iunie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Marina Hamzayan, este un național armenian născut în 1980 și în timpul materialului trăit în Stepanakert în Republica Nagorno Karabakh nerecunoscută („NKR”). S.H. Brady Heath și A. Carbonneau, avocați practicanți la Strasbourg. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 februarie 2013, reclamantul, Martorul lui Iehova și A.H. au vizitat persoanele interesate din orașul Shushi, NKR, pentru a discuta Biblia. Ei au fost invitați în casa unei femei în vârstă, N., cu care A.H. a fost cunoscut. La scurt timp după aceea, poliția a sosit și a căutat bunurile reclamantului și A.H.. A fost elaborat un dosar de căutare și a declarat că literatura religioasă găsită în geanta reclamantului a fost confiscată. Potrivit reclamantului, ea și A.H. au fost duși la secția de poliție unde au fost interogate și le-au căutat din nou lucrurile. Ei au fost ținuți la secția de poliție timp de aproximativ patru ore și jumătate. La o dată neespecificată, reclamantul a fost informat de Comisia Administrativă a Oficiului Primarului Stepanakert (denumită în continuare „Comisia”) că a fost acuzată de o infracțiune administrativă în temeiul articolului 206 alineatul § 2 din Codul de infracțiuni administrative al NKR. A fost convocată să apară la o audiere care urmează să se desfășoare la 2 aprilie 2013. La 2 aprilie 2013, Comisia a desfășurat o audiere și a impus o amendă de 1.000 de drame armeni (aproximativ 2 euro) reclamantului pentru încălcarea normelor privind organizarea și conducerea adunărilor religioase, raliilor, marșelor și a altor rituale de cultură. Decizia, în ceea ce privește acuzațiile împotriva reclamantului, a citit următoarele: „Ca urmare a discuției [Comisia] ... Președintele a declarat că sesiunea anterioară a fost suspendată pe baza solicitării [avocaților reclamanților] de a invita inspectorul local pentru interogatoriu. Martorul [A.] a fost invitat la audiere înaintea [Comisia]. Ca răspuns la întrebările [avocatului reclamantului] [A.]: - După ce a primit o plângere de la o femeie în vârstă numită [N.] ... că Martorii lui Iehova au venit la casa ei și au deranjat - o, am mers la casa ei și am văzut cărți religioase pe masă, dar [Martorii lui Iehova] a încetat să vorbească când m - au văzut. - [N.] s-a plâns de trei ori, ea a indicat că a fost invitată la reuniuni de mai multe ori, dar a refuzat, după care au venit din nou pentru a o convinge. - [Reclamantul] și [A.H.] a deranjat pacea persoanei. - Potrivit [N.] [A.H.] și [de reclamantul] au dus-o la reuniuni de mai multe ori, dar ea nu a vrut să participe la ele și de fiecare dată când o invitase din nou a devenit rușine și i-a invitat în. Membrii [Comisia] nu a pus întrebări. [Comisia] a procedut să ia o decizie cu privire la infracțiunile administrative. A hotărât – să impună o amendă de 1000 (o mie) la [reclamantul] în temeiul articolului 206 § 2 din [CAO].” La 13 mai 2013, reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 2 aprilie 2013 în fața Curții administrative NKR. Prin hotărârea din 24 iunie 2013, Curtea de Administrație a declarat că hotărârea Comisiei din 2 aprilie 2013 nu a fost anulată și nu a fost anulată din cauza faptului că nu avea raționat corect. „De la [decizia Comisiei din 2 aprilie 2013] se concluzionează că reclamantul a încălcat normele de organizare și de conducere a assemblărilor religioase, raliilor, marșelor și altor ritualuri de cultură, în timp ce nu este clar din decizia menționată anterior prin care actul al ei, reclamantul a comis [acceptul în cauză]. Deoarece nu este clar din decizia menționată ... care reguli pentru organizarea și conducerea adunărilor religioase, raliilor, marșelor și altor rituale de cult pe care le-a încălcat reclamantul ... [decizia Comisiei] ... a impus o obligație evidentă ilegală reclamantului ...” Oficiul Primarului Stepanakert a depus un apel. La 31 octombrie 2013, Curtea Administrativă de Apel a acordat recursul și a susținut decizia Comisiei din 2 aprilie 2013 în temeiul că, printre altele, Martorii lui Iehova, nu fiind membrii unei organizații religioase înregistrate în NKR, nu au fost autorizate să opereze pe teritoriul său. La 13 decembrie 2013, Curtea Supremă NKR a declarat recursul reclamantului asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. Legea internă relevantă art. 26 din Constituția NKR se citește după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Expresia libertății de gândire, de conștiință și de religie poate fi restricționată numai prin lege din motivele prevăzute la art. 52 din Constituție. Libertatea activității organizațiilor religioase care acționează în conformitate cu legea este garantată.” art. 206 § 3 din Codul de infracțiuni administrative NKR prevede că încălcarea legislației privind asocierea religioasă este pedepsită cu o amendă de la 30 la sută până la tariful salarial minim complet. Aceeași dispoziție prevede că o încălcare a legislației privind asocierea religioasă poate adopta următoarele forme: evaziunea de către liderii asociațiilor religioase de înregistrare a anumitor asociații cu organismele de guvernanță de stat; încălcarea normelor stabilite de lege pentru organizarea și organizarea reuniunilor religioase, a marșurilor și a altor rituale de cult; organizarea și organizarea de către miniștri religioși și membrii asociațiilor religioase ale reuniunilor speciale pentru copii și adolescenți, precum și a altor grupuri sau întâlniri care nu sunt legate de ritualurile de muncă, literatură și de cult. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 9 din Convenție că impunerea unei sancțiuni administrative pentru o discuție pașnică a unui text religios constituie o interferență ilegală și disproporționată cu dreptul ei la libertatea religiei. Considerând art. 14 din Convenția citită coroborat cu art. 9, reclamantul susține că a suferit discriminări din motivele religiei sale, pe măsură ce a primit un tratament mai puțin favorabil decât membrii Bisericii Apostolice Armeni și membrii asociațiilor religioase înregistrate. , nr. 11275/07, §§ 126 și 127, 24 noiembrie 2016)? Impunerea unei sancțiuni administrative asupra reclamantului de către autoritățile Nagorno Karabakh constituie o interferență cu libertatea religiei reclamantului garantată de art. 9 din Convenție? Dacă este cazul, interferența este justificată în temeiul articolului 9 § 2 din Convenție? Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor convenției sale, în contravenție cu art. 14 din convenție, citit coroborat cu art. 9?
Communicated on 26 March 2019
Application no. 43082/14
Marina HAMZAYAN
against Armenia
lodged on 10 June 2014
The applicant, Ms Marina Hamzayan, is an Armenian national who was born in 1980 and at the material time lived in Stepanakert in the unrecognised Republic of Nagorno Karabakh (‘NKR’). She currently lives in Yerevan and is represented before the Court by Mr
S.H.
Brady Heath and Mr A. Carbonneau, lawyers practising in Strasbourg.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 23 February 2013 the applicant, a Jehovah’s Witness, and A.H. visited interested persons in the town of Shushi, NKR, to discuss the Bible.
They were invited into the home of an elderly woman, N., with whom A.H. was acquainted.
Shortly thereafter the police arrived and searched the applicant’s and A.H.’s belongings. A search record was drawn up and stated that the religious literature found in the applicant’s bag had been seized.
According to the applicant, she and A.H. had then been taken to the police station where they were interrogated and their belongings searched once again. They were kept at the police station for about four and a half hours.
On an unspecified date the applicant was informed by the Administrative Commission of the Stepanakert Mayor’s Office (‘the Commission’) that she had been charged with an administrative offence under Article 206 § 2 of the Code of Administrative Offences of NKR. She was summoned to appear at a hearing to be held on 2 April 2013.
On 2 April 2013 the Commission held a hearing and imposed a fine of 1,000 Armenian Drams (approximately 2 euros) on the applicant for breaching the rules for organising and conducting religious assemblies, rallies, marches and other worship rituals. The decision, in so far as the charges against the applicant are concerned, read as follows:
“As a result of the discussion the [Commission]
...
Examined – The materials about [the applicant] received from ... the police ... concerning the violation of the legislation on religious association under Article 206 §
2 of the [CAO].
The Chairman stated that the previous session was adjourned based on the [the applicants’ lawyers’] request to invite local inspector ... [A.] for interrogation.
Witness [A.] was invited to the hearing before [the Commission].
In reply to [the applicant’s lawyer’s] questions, [A.] stated:
- Having received a complaint from an elderly woman named [N.] ...that Jehovah’s Witnesses had come to her home and disturbed her, I went to her house and saw religious books on the table but [the Jehovah’s Witnesses] stopped talking when they saw me.
- [N.] has complained three times, she indicated that she had been invited to gatherings several times but she had refused, after which they came again to persuade her.
- [The applicant] and [A.H.] had disturbed the person’s peace.
- According to [N.] [A.H.] and [the applicant] had taken her to gatherings several times but she had then not wished to participate in them and every time they invited her again she became embarrassed and invited them in.
The members of the [Commission] did not ask any questions.
[The Commission] proceeded to make a decision concerning the administrative offence.
Decided – to impose a fine of 1,000 (one thousand) drams on [the applicant] under Article 206 § 2 of the [CAO].”
On 13 May 2013 the applicant appealed against the decision of 2
April 2013 before the NKR Administrative Court.
By judgment of 24 June 2013 the Administrative Court declared the Commission’s decision of 2 April 2013 null and void on the grounds that it had lacked proper reasoning. The relevant parts of the judgment read as follows:
“It follows from [the Commission’s decision of 2 April 2013] that it has been considered as established that the applicant had breached the rules for organising and conducting religious assemblies, rallies, marches and other worship rituals whereas it is not clear from the aforementioned decision by which act of hers the applicant committed [the offence in question].
Since it is not clear from the aforementioned decision ... which rules for organising and conducting religious assemblies, rallies, marches and other worship rituals the applicant has specifically violated ... [the Commission’s decision] ... has imposed an obviously unlawful obligation on the applicant ...”
The Stepanakert Mayor’s Office lodged an appeal.
On 31 October 2013 the NKR Administrative Court of Appeal granted the appeal and upheld the Commission’s decision of 2 April 2013 on the grounds that,
inter alia
, Jehovah’s Witnesses, not being members of a religious organisation registered in the NKR, were not allowed to operate on its territory.
The applicant lodged an appeal on points of law.
On 13 December 2013 the NKR Supreme Court declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible for lack of merit.
B.
Relevant domestic law
Article 26 of the Constitution of the NKR reads as follows:
“1.
Everyone shall have the right to the freedom of thought, conscience and religion.
2.
The expression of the freedom of thought, conscience and religion may be restricted only by law on the grounds set out in Article 52 of the Constitution.
3.
The freedom of the activity of religious organisations operating in accordance with the law is guaranteed.”
Article 206 § 3 of the NKR Code of Administrative Offences provides that violation of the legislation on religious association is punishable by a fine from thirty percent up to the full minimum salary tariff. The same provision provides that a violation of the legislation on religious association may take the following forms: evasion by the leaders of religious associations of registration of the given association with state governance bodies; breaching the rules set out by the law for organising and holding religious gatherings, marches and other worship rituals; and organisation and holding by religious ministers and members of religious associations of special child and adolescent gatherings, as well as other groups or gatherings which are not connected with labour, literature and worship rituals.
The applicant complains under Article 9 of the Convention that the imposition of an administrative sanction on her for a peaceful discussion of a religious text constituted an unlawful and disproportionate interference with her right to freedom of religion.
Relying on Article 14 of the Convention read in conjunction with Article
9, the applicant submits that she suffered discrimination on the grounds of her religion as she received less favourable treatment than the members of the Armenian Apostolic Church and members of registered religious associations.
1.
Does Armenia have jurisdiction over the matters complained of, within the meaning of Article 1 of the Convention (see
Muradyan v.
Armenia
, no. 11275/07, §§ 126 and 127, 24 November 2016)?
2.
Did the imposition of an administrative sanction on the applicant by the authorities of Nagorno Karabakh constitute an interference with the applicant’s freedom of religion guaranteed by Article 9 of the Convention? If so, is the interference justified in terms of Article 9 § 2 of the Convention?
3.
Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of her Convention rights, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 9?