Denisova și Moiseyeva împotriva Rusiei

Rezoluția CM/ResDH(2019)66 Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Denisova și Moiseeva împotriva Federației Ruse (adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2019, în cadrul celei de a 1342-a ședințe a delegaților miniștrilor) Cerere n Cauza Hotărârea Determinativilor la 16903/03 DENISOVA ȘI MOIEYEVA 01/04/2010 14/06/2011 04/10/2010 14/09/2011 În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comitetul supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea"), având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată Reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a se conforma hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului pârât, dacă este necesar: măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura în care este posibil prin restitutio in integrum; și măsuri generale pentru prevenirea unor astfel de încălcări;

invitând guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor După examinarea informațiilor furnizate de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârilor, inclusiv a informațiilor furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea anexa) ; cu asigurarea că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și l-a pronunțat în cauza în cauză.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(...)66 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii pronunțate în cauza Denisova și Moiseeva împotriva Federației Ruse Rezumatul cauzei În ceea ce privește o încălcare a dreptului recurentelor de a-și respecta bunurile (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1) între 2002 și 2005 din cauza lipsei unui control judiciar adecvat al măsurilor de confiscare a bunurilor lor în cadrul unei proceduri penale introduse nu împotriva lor, ci împotriva unui părinte. Curtea a subliniat că recurentele nu au fost părți la litigiul penal inițiat împotriva unui membru al familiei lor și că, în momentul faptelor, acestea au putut, prin urmare, să exercite o cale de atac împotriva ordonanței de confiscare, numai într-o procedură civilă (§ 60-61).

Cu toate acestea, tribunalele interne civile au fost limitate să invoce hotărârea pronunțată în cauza penală, fără a face o evaluare generală a bunurilor familiale și fără a efectua un exercițiu de punere în culpă a drepturilor membrilor familiei, ceea ce: … Detalii privind satisfacția echitabilă Numele și numărul cererii Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale plătite de Denisova și Moiseyeva 16903/03) EUR 8 000 (în comun pentru cele două recurente) EUR 496,80 (în comun pentru cele două recurente) EUR 8 496,80 14/12/2011 Alte măsuri individuale O parte din bunurile în cauză (o mașină) au fost trimise în 2005 către M. Moiseev (a se vedea § 24 din hotărâre). În ceea ce privește calculatorul sesizat, recurentele par să fie dezinteresate, deoarece nu au întreprins niciun demers după hotărârea Curții Europene pentru a-l recupera.

Nici recurentele, nici reprezentanții acestora au solicitat redeschiderea procedurii civile sau alte acțiuni în stadiul de executare a hotărârii Curții Europene. În consecință, nu pare necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Autoritățile consideră că această cauză este un caz rar. Încălcarea rezultă dintr-o interpretare greșită a legislației interne și a deciziilor de clarificare ale Curții Supreme, ceea ce Curtea Europeană a subliniat și în hotărârea sa.

Astfel, Curtea Europeană a remarcat că dreptul intern impune respectarea drepturilor rudelor persoanelor acuzate de infracțiune și că acesta permite confiscarea bunurilor numai în cazul în care se dovedește că bunurile au fost achiziționate în mod ilegal și au fost înregistrate în numele unor terțe părți pentru a le scuti de la confiscare (§ 52). Aceasta a concluzionat că refuzul persistent al instanțelor interne de a lua în considerare motivele de fond prezentate în sprijinul revendicării lor de către recurente nu îndeplinește cerințele dreptului rus (§ 62). Prin urmare, dreptul intern, astfel cum a fost clarificat prin hotărârile Curții Supreme, este conform cu cerințele Convenției în momentul faptelor.

Cu toate acestea, au fost adoptate măsuri generale suplimentare pentru prevenirea unor încălcări similare, astfel încât începând cu 2013, în conformitate cu noul articol 389.1 din Codul de procedură penală modificat (CPP), orice persoană ale cărei drepturi au fost afectate în orice mod printr-o decizie penală poate face apel la această decizie. Această nouă dispoziție ar trebui să permită persoanelor aflate într-o situație similară cu cea a recurentelor de a face apel direct în cadrul procedurilor penale, ceea ce reformulează unul dintre motivele care stau la baza încălcării convenției în acest caz (§ 60 61). În plus, începând din 2015, un nou articol 115.1 din CPP introduce un control judiciar asupra extinderilor de sechestru de bunuri (în acest sens, anchetatorii puteau decide să îl extindă fără a obține aprobarea unei instanțe interne).

În acest fel, există acum o garanție suplimentară împotriva eventualelor abuzuri în materie de sechestrare a bunurilor în cadrul procedurilor penale la care o persoană nu participă în niciun alt mod. În cele din urmă, în Directiva din 14 iunie 2018 (§ 7), pleumul Curții Supreme a subliniat încă o dată că, într-o procedură penală, bunurile terților nu pot fi confiscate decât dacă aceste persoane știau sau ar fi trebuit să știe că aceste bunuri fuseseră achiziționate în mod ilegal sau pe care le-au servit (sau pe care le-ar fi putut servi) la comiterea infracțiunii în cauză. În cele din urmă, hotărârea Curții Europene a fost publicată și difuzată pe scară largă autorităților competente, în special Curții Supreme, Prokuratura General și Serviciul Federal de Securitate (FSB).

Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și în consecință, că Federația Rusă este conformă cu obligațiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution CM/ResDH(2019)66 Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Denisova et Moiseyeva contre Fédération de Russie (adoptée par le Comité des Ministres le 27 mars 2019, lors de la 1342 e réunion des Délégués des Ministres) Requête n o Affaire Arrêt des Définitif les 16903/03

DENISOVA ET MOISEYEVA

01/04/2010 14/06/2011 04/10/2010 14/09/2011 Le Comité des Ministres, aux termes de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, en vertu duquel le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après « la Convention » et « la Cour »), Vu les arrêts définitifs transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée ; Rappelant l’obligation de l’État défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’État défendeur, si nécessaire : de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’État défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné les informations fournies par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter les arrêts,

y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir l’annexe) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées, DÉCLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DÉCIDE d’en clore l’examen. Annexe à la Résolution CM/ResDH(2019)66 Informations sur les mesures prises pour se conformer à l’arrêt rendu dans l’affaire Denisova et Moiseyeva contre Fédération de Russie Résumé de l’affaire L’affaire concerne une violation du droit des requérantes au respect de leurs biens (violation de l’article 1 er du Protocole n o 1) entre 2002 et 2005 en raison de l’absence de contrôle judiciaire approprié des mesures de confiscation de leurs biens dans le cadre d’une procédure pénale intentées non contre elles, mais contre un parent.

La Cour a souligné que les requérantes n’étaient pas parties à l’affaire pénale engagée contre un membre de leur famille et qu’au moment des faits, elles avaient donc pu exercer un recours contre l’ordonnance de confiscation, uniquement dans une procédure civile (§§ 60-61).

Toutefois, les tribunaux internes civiles s’étaient limitées à invoquer la décision rendue dans l’affaire pénale sans faire d’évaluation globale des biens familiaux ni procéder à un exercice de mise en balance des droits des membres de la famille, ce qu’imposait le droit interne applicable (§§ 61-62, 64). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails sur la satisfaction équitable Nom et numéro de la requête Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total Payé le Denisova et Moiseyeva (n o 16903/03) - EUR 8 000 (conjointement pour les deux requérantes) EUR 496,80 (conjointement pour les deux requérantes) EUR 8 496,80 14/12/2011 b) Autres mesures individuelles Une partie des biens en cause (une voiture) a été rendue en 2005 à M. Moiseyev (voir § 24 de l’arrêt).

En ce qui concerne l’ordinateur saisi, les requérantes semblent s’en être désintéressées, car elles n’ont entrepris aucune démarche après l’arrêt de la Cour européenne afin de le récupérer. Ni les requérantes, ni leurs représentants n’ont demandé la réouverture de la procédure civile ni exercé d’autres recours au stade de l’exécution de l’arrêt de la Cour européenne. En conséquence, aucune autre mesure individuelle ne paraît nécessaire. II. Mesures générales Les autorités considèrent que cette affaire est un cas rare. La violation résulte d’une mauvaise interprétation de la législation interne et des décisions de clarification de la Cour suprême, ce que la Cour européenne a également souligné dans son arrêt.

Ainsi, la Cour européenne a noté que le droit interne exige le respect des droits des proches des personnes poursuivies au pénal et qu’il ne permet la confiscation de biens que s’il est prouvé que les biens ont été acquis de façon illicite et ont été enregistrés au nom de tiers afin de les soustraire à toute confiscation (§ 52). Elle a conclu que le refus persistant des juridictions internes de prendre en considération les moyens de fond présentés à l’appui de leur revendication par les requérantes ne répondait pas aux exigences du droit russe (§ 62). Il en résulte que le droit interne, tel que clarifié par les arrêts de la Cour suprême, était conforme aux exigences de la Convention au moment des faits.

Toutefois, des mesures générales complémentaires ont été adoptées pour prévenir des violations similaires. Ainsi depuis 2013, conformément au nouvel article 389.1 du Code de procédure pénale amendé (CPP), toute personne dont les droits ont été affectés de quelque manière que ce soit par une décision pénale peut faire appel de cette décision. Cette nouvelle disposition devrait permettre aux personnes placées dans une situation analogue à celle des requérantes d’interjeter appel directement dans le cadre des procédures pénales, ce qui remédie à l’un des motifs sous-jacents de la violation de la Convention dans cette affaire (§§ 60 61). De plus, depuis 2015, un nouvel article 115.1 du CPP instaure un contrôle judiciaire sur les extensions de saisie de biens (auparavant, les enquêteurs pouvaient décider de l’étendre sans obtenir l’agrément d’une juridiction interne).

Le propriétaire d’un bien participe à la procédure. De cette manière, il y a désormais une garantie supplémentaire contre les éventuels abus en matière de saisie de biens dans le cadre de procédures pénales à laquelle une personne ne participe à aucun autre titre. Enfin, dans sa directive du 14 juin 2018 (§ 7), le plénum de la Cour suprême a une fois de plus souligné que dans une procédure pénale, les biens des tiers ne peuvent être confisqués que si ces personnes savaient ou auraient dû savoir que ces biens avaient été acquis de façon illicite ou qu’ils avaient servi (ou qu’ils auraient pu servir) à commettre l’infraction pénale concernée. Enfin, l’arrêt de la Cour européenne a été publié et largement diffusé aux autorités compétentes, notamment la Cour suprême, la Prokuratura générale et le Service fédéral de Sécurité (FSB).

III. Conclusions de l’État défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et en conséquence, que la Fédération de Russie s’est conformée aux obligations qui lui incombent en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.