BIRLIK c. TURQUIE

Comunicat la 28 martie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 54469/18 Leyla B În primul rând, punerea și menținerea în detenție provizorie a recurentei, care denunță o încălcare a articolelor 5, 10 și 18 din convenție și a articolului 3 din Protocolul RĂSPUNS P Ă R I LE P Ă R I LE P Ă R I , a epuizat reclamanta căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție Instanțele interne au dat motive pertinente și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a reclamantei în conformitate cu art. 5 alin. (3) din Convenție? În plus, durata detenției provizorii a reclamantei a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul aceluiași alineat din art. 5 din Convenție ( Buzădji c. Republica Moldova [GC], nr 23755/07, § 84-102, 5 iulie 2016) A fost afectată libertatea de exprimare a recurentei în sensul articolului 10 din Convenție?

În lai, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară într-o societate democratică (a se vedea mutatis mutandis Nedim Șener c. Turcia, n 38270/11, §§ 92-119, 8 iulie 2014 și Lütfiye Ziche și alte c. Turcia, nr. 36443/06, §§ 44-58, 14 aprilie 2015) Dreptul recurentei de a fi aleasă, consacrat prin art. 3 din Protocolul nr. 1, a fost încălcat în speță din cauza plasării și menținerii în detenție provizorie a persoanei Lipsirea de libertate impusă recurentei în prezenta cauză, presupus conformă cu art. 5 din convenție, a fost aplicată, în detrimentul articolului 18 din convenție, în alt scop decât cel prevăzut la articolul menționat (Rasul Jafarov c. Azerbaidjan, nr. 69981/14, § 153-163, 17 martie 2016)

Communiquée le 28 mars 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 54469/18 Leyla BİRLİK contre la Turquie introduite le 9 novembre 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

À l’issue du scrutin législatif du 1 er novembre 2015, la requérante fut élue député à la Grande Assemblée nationale de Turquie, en tant que membre du parti HDP (« Parti démocratique des peuples »). La requête concerne essentiellement la mise et le maintien en détention provisoire de la requérante, qui dénonce une violation des articles 5, 10 et 18 de la Convention et de l’article 3 du Protocole n o 1.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? 2. Les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier la détention provisoire de la requérante conformément à l’article 5 § 3 de la Convention ? En outre, la durée de la détention provisoire de la requérante était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens du même paragraphe de l’article 5 de la Convention ( Buzadji c. République de Moldova [GC], n o 23755/07, §§ 84-102, 5 juillet 2016) ? 3. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante au sens de l’article 10 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire dans une société démocratique (voir, mutatis mutandis , Nedim Șener c. Turquie , n o 38270/11, §§ 92-119, 8 juillet 2014, et Lütfiye Zengin et autres c. Turquie , n o 36443/06, §§ 44-58, 14 avril 2015) ? 4. Le droit de la requérante d’être élue, consacré par l’article 3 du Protocole n o 1, a-t-il été violé en l’espèce en raison de la mise et du maintien en détention provisoire de l’intéressée ? 5. La privation de liberté imposée à la requérante dans la présente affaire, prétendument conforme à l’article 5 de la Convention, a-t-elle été appliquée, au mépris de l’article 18 de la Convention,

dans un but autre que celui envisagé par ledit article ( Rasul Jafarov c. Azerbaïdjan , n o 69981/14, §§ 153-163, 17 mars 2016) ?