Omar Mohamud împotriva Țărilor de Jos

Comunicat la 9 aprilie 2019 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 42922/18 Farhiyo OMAR MOHAMUD împotriva Țărilor de Jos depusă la 25 august 2018 OBJETORUL CAUZULUI Somal este o mamă de cinci persoane care a intrat în Țările de Jos în 2009 și a fost acordată azil în 2014. Cererea sa se referă la refuzul autorităților de o viză provizorie-rezidențial (matching tot voorlopig verblijf ) pentru cei doi copii mai mari ai ei ( resortisanții Somali născuți în 2007 și 2008). La momentul cererii, copiii stau cu unchiul lor într-o tabără de refugiați din Kampala, Uganda, iar viza le-ar fi permis să se alăture reclamantului în Țările de Jos. Autoritățile au refuzat viza deoarece venitul reclamantului era insuficient pentru a sponsoriza copiii pentru reședință și pentru că reclamantul nu a calificat pentru o scutire.

Autoritățile au acceptat existența de „vie de familie” între reclamant și cei doi copii mai mari. De asemenea, ei au acceptat existența unui obstacol obiectiv pentru reuniunea familiei în străinătate deoarece cei trei copii mai mici ai reclamantului ( resortisanții olandezi), au fost înracinați în Țările de Jos. Totuși, autoritățile au pus interesul public înaintea interesului privat al familiei în reunirea. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că negarea reuniunii familiale încălcă dreptul ei de a respecta viața ei de familie. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție?

În special, autoritățile naționale au implicat într-un echilibrare aprofundată a intereselor în joc, ținând seama în special de interesul superior al copiilor și au prezentat motive relevante și suficiente pentru deciziile lor (a se vedea, de exemplu, Ghatt v. Elveția , nr. 56971/10, 8 noiembrie 2016; Tuquabo Tekle și alții v. Olanda , nr. 60665/00, 1 decembrie 2005; și I.A.A. și alții v. Regatul Unit (dec.), nr. 25960/13, 8 martie 2016)?

Communicated on 9 April 2019

THIRD SECTION

Application no. 42922/18 Farhiyo OMAR MOHAMUD against the Netherlands lodged on 25 August 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a Somali mother of five who entered the Netherlands in 2009 and was granted asylum in 2014. Her application concerns the authorities’ refusal of a provisional-residence visa ( machtiging tot voorlopig verblijf ) to her two elder children (Somali nationals born in 2007 and 2008). At the time of the application the children were staying with their uncle in a refugee camp in Kampala, Uganda, and the visa would have allowed them to join the applicant in the Netherlands. The authorities refused the visa because the applicant’s income was insufficient to sponsor the children for residency and because the applicant did not qualify for an exemption. The authorities accepted the existence of “family life” between the applicant and her two elder children.

They also accepted the existence of an objective impediment to the family’s reunion abroad because the applicant’s three younger children (Dutch nationals), were rooted in the Netherlands. However, the authorities put the public interest before the family’s private interest in reuniting. The applicant complains under Article 8 of the Convention that the denial of family reunion violates her right to respect for her family life. QUESTION tO THE PARTIES Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her family life, contrary to Article 8 of the Convention?

In particular, have the domestic authorities engaged in a thorough balancing of the interests at stake, particularly taking into account the children’s best interests, and put forward relevant and sufficient reasons for their decisions (see, for example, El Ghatet v. Switzerland , no. 56971/10, 8 November 2016; Tuquabo ‑ Tekle and Others v. the Netherlands , no. 60665/00, 1 December 2005; and I.A.A. and Others v. the United Kingdom (dec.), no. 25960/13, 8 March 2016)?