- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 aprilie 2019
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 37
- Concluzia
- Revision admitted
- Scoasă de pe rol
Timar și alții împotriva României
Traducere în română Auto
CAUZA CAUZUL CU TIMAR ȘI ALȚII V. ROMANIA (Aplicații nos. 26856/06 și 7 altele) REVIZIUNEA JUSTIEI [1] STRASBOURG 16 aprilie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Timar și alții v. România, (depunerea revizuirii hotărârii din 28 februarie 2017), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiuni), ședința ca comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, Președintele Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 26 martie 2019, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în opt cereri (nus.
26856/06, 26449/08, 61815/09, 30395/10, 50999/10, 58287/10, 63120/10 și 36942/11 în fața României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de cinci resortisanți români, două societăți române și o parohie calvinistă română la diferitele date indicate în tabelul anexat la hotărârea pronunțată la 28 Februarie 2017. În această hotărâre, Curtea a susținut că s-a încălcat art. 1 din Convenție din cauza lipsei de acces al reclamanților la instanță. Curtea a hotărât, de asemenea, să atribuie societății reclamante în cererea nr. 58287/10, S.C. Magdadia Trans S.R.L.
La 27 iunie 2017, guvernul a informat Curtea că societatea reclamantă în cerere nr. 58287/10 a fost declarată faliment și a fost eliminată din Registrul Comerțului la 5 februarie În consecință, acestea au solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții, în ceea ce privește cererea menționată mai sus. La 14 noiembrie 2017, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să acorde societății reclamante trei săptămâni în care să prezinte observații. O scrisoare în acest sens a fost trimisă avocatului societății reclamante și la ultima adresă cunoscută a acționarului unic al societății reclamante. La 7 februarie 2018, avocatul a primit scrisoarea. Nici un răspuns nu a fost primit de la acționarul sau avocatul.
HOTĂRÂREA DE REVIZIUNII Guvernul a solicitat revizuirea hotărârii din 28 februarie 2017, pe care nu le-au putut executa deoarece societatea reclamantă nu mai exista înainte de a fi fost adoptată hotărârea. Ei au susținut că evenimentul în cauză constituie un nou fapt în sensul articolului 80 § 1 din Regulamentul Curții. Acest „noul fapt” nu ar fi putut fi cunoscut în mod rezonabil (au depus observațiile la 7 noiembrie) 2012, înainte de falimentul societății reclamante au fost înregistrate în Registrul Comerțului. Societatea reclamantă nu a formulat comentarii cu privire la cererea de revizuire.
Curtea consideră că hotărârea din 28 februarie 2017 ar trebui revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții, al căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre… ” Într-o situație similară, Curtea a hotărât că îndepărtarea unei societăți reclamante din Registrul Comerțului înainte de adoptarea hotărârii Curții a reprezentat un nou fapt de influență decisivă pentru cursul procedurii și că guvernul nu a putut fi reținut responsabil pentru faptul că nu l-a constatat mai devreme (a se vedea SC Placebo Consult SRL c. România (reviziunea), nr. 28529/04, §§ 17, 19 și 21, 21 iunie 2011). Curtea nu constată niciun motiv să se depărteze de concluziile de mai sus în cazul în cauză.
În plus, constată că nici reprezentantul societății reclamante, nici acționarul său nu au informat Curtea despre soarta societății reclamante. Ei nu au justificat acest eșec în niciun fel (a se vedea, prin contrast și mutatis mutandis Nicolae Augustin Rădulescu v. România (reviziunea), nr. 17295/10, § 9, 19 mai 2015). În plus, după ce societatea reclamantă a încetat să existe, nimeni nu a cerut Curtea să continue examinarea cazului în locul său.
10. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă cererea Guvernului de revizuire a hotărârii din 28 februarie 2017. 11. Curtea reamintește, de asemenea, că a fost practica sa de a elimina cererile din lista cazurilor în cazul în care niciun moștenitor sau rudă apropiată a unui reclamant decedat sau niciun succesor juridic al unei societăți care a încetat să existe a exprimat în timp util dorința de a continua cererea sau a furnizat o explicație pentru acest eșec (a se vedea mutatis mutandis SC Placebo Consult SRL , citat mai sus, § 23). În plus, nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care îi impun să continue examinarea prezentei cereri.
12. În consecință, cererea nr. 58287/10, introdusă de S.C. Magdadia Trans S.R.L. ., ar trebui să fie eliminate din lista de cauze a Curții în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție și hotărârea din 28 februarie 2017 în cazul Timar și alții c. România ar trebui revizuită în ceea ce privește cererea în cauză. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, hotărăște să revizuiască hotărârea din 28 februarie 2017 în cazul Timar și alții c. România în parte și pentru a lovi cererea nr. 58287/10 din listă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 16 aprilie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului [1] Revizuire a hotărârii din 28 februarie 2017
FOURTH SECTION
CASE OF TIMAR AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 26856/06 and 7 others) JUDGMENT ( Revision [1] ) STRASBOURG 16 April 2019 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Timar and Others v. Romania, (request for revision of the judgment of 28 February 2017), The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a committee composed of: Paulo Pinto de Albuquerque, President , Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judges , and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 26 March 2019, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in eight applications (nos. 26856/06, 26449/08, 61815/09, 30395/10, 50999/10, 58287/10, 63120/10 and 36942/11) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by five Romanian nationals, two Romanian companies and a Romanian Calvinist parish on the various dates indicated in the table appended to the judgment delivered on 28 February 2017.
In that judgment the Court held that there had been a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the applicants’ lack of access to court. The Court also decided to award the applicant company in application no. 58287/10, S.C. Magdadia Trans S.R.L. , (“the applicant company”), 3,600 euros (EUR) for non-pecuniary damage and EUR 700 for costs and expenses and dismissed the remainder of the claims for just satisfaction.
On 27 June 2017 the Government informed the Court that they had learned that the applicant company in application no. 58287/10 had been declared bankrupt and had been removed from the Trade Register on 5 February 2014. They accordingly requested revision of the judgment within the meaning of Rule 80 of the Rules of Court, in respect of the above mentioned application.
On 14 November 2017 the Court considered the request for revision and decided to give the applicant company three weeks in which to submit any observations. A letter to this effect was sent to the applicant company’s lawyer and to the last known address of the applicant company’s sole shareholder. On 7 February 2018 the lawyer received the letter. No answer was received from either the shareholder or the lawyer. THE LAW
THE REQUEST FOR REVISION
5. The Government requested revision of the judgment of 28 February 2017, which they had been unable to execute because the applicant company had ceased to exist before the judgment had been adopted. They argued that the event in question constituted a new fact within the meaning of Rule 80 § 1 of the Rules of Court. This “new fact” could not reasonably have been known to them (they filed the observations on 7 November 2012, before the bankruptcy of the applicant company had been recorded in the Trade Register).
The applicant company did not comment on the request for revision.
The Court considers that the judgment of 28 February 2017 should be revised pursuant to Rule 80 of the Rules of Court, the relevant parts of which provide: “A party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which, when a judgment was delivered, was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, request the Court ... to revise that judgment… ”
In a similar situation, the Court decided that the removal of an applicant company from the Trade Registry prior to the adoption of the Court judgment represented a new fact of decisive influence for the course of the proceedings and that the Government could not be held responsible for not having found it out earlier (see SC Placebo Consult SRL v. Romania (revision), no. 28529/04, §§ 17, 19 and 21, 21 June 2011). The Court finds no reason to depart from the above findings in the present case.
It further notes that that neither the applicant company’s representative, nor its shareholder had informed the Court about the fate of the applicant company. They did not justify this failure in any way (see, by way of contrast and mutatis mutandis , Nicolae Augustin Rădulescu v. Romania (revision), no. 17295/10, § 9, 19 May 2015). Moreover, after the applicant company had ceased to exist, nobody asked the Court to continue the examination of the case in its stead.
In these circumstances, the Court accepts the Government’s request for revision of the judgment of 28 February 2017.
The Court further recalls that it has been its practice to strike applications out of the list of cases if no heir or close relative of a deceased applicant or no legal successor of a company having ceased to exist has expressed in a timely manner a wish to pursue the application, or provided an explanation for such failure (see, mutatis mutandis , SC Placebo Consult SRL , cited above, § 23). It further finds no special circumstances relating to respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require it to continue the examination of the present application.
Accordingly, application no. 58287/10, introduced by S.C. Magdadia Trans S.R.L ., should be struck out of the Court’s list of cases in accordance with Article 37 § 1 of the Convention and the judgment of 28 February 2017 in the case of Timar and Others v. Romania should be revised as far as it concerns the application in question. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to revise the judgment of 28 February 2017 in the case of Timar and Others v. Romania in part and to strike application no. 58287/10 out of the list. Done in English, and notified in writing on 16 April 2019, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Deputy Registrar President [1] . Revision of the judgment of 28 February 2017