Timar și alții împotriva României

CAUZA DE CAUZĂ A CAUZULUI DE TIMAR ȘI ALE ALȚII CU ROMANIA (Aplicații nos. 26856/06 și 7 altele – a se vedea lista adăugată) ACORD Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții într-o hotărâre din 16 aprilie 2019 STRASBOURG 28 februarie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul lui Timar și alții c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 7 februarie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut în opt cereri împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de cinci resortisanți români, două companii române și o parohie calvinistă română la diferitele date indicate în tabelul anexat.

Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Atunci când dl Horea Mircea Timar, reclamantul în cerere nr. 26856/06, a murit la 20 aprilie 2013, moștenitorii săi, dna Gabriela Timar (soția) și dna Mihaela Timar (fiata), au exprimat dorința de a continua procedurile în numele său. Din motive practice, dl Horea Mircea Timar va continua să se facă referire în prezenta hotărâre ca „reclamantul”, deși doamna Gabriela Timar și doamna Mihaela Timar vor fi considerate ca astfel (a se vedea Dalban c. România [GC], nr. 28114/95, § 1, CEDO 1999 VI). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat.

Reclamanții și-au pierdut cauzele de judecată, care au fost examinate în cadrul procedurii civile deținute în absența lor. Anunțurile procedurii de judecată au fost notificate numai prin intermediul depunerii lor pe o poartă sau pe un gard (denumită în continuare „prin anunț public” – citarea prin afișare ). Toți au argumentat în apelurile ulterioare, fie că apelurile privind punctele de drept (cu ocazia încheierii anunțurilor în timpul procedurii de primă instanță sau audierii de apel) fie că apelurile care cer să se anuleze decizia finală (concursarea în anulare ) (în momentul în care anunțurile au fost comunicate în cadrul procedurii de la instanța de ultima instanță), că nu au fost conștienți de data procedurii de judecată, deoarece nu au primit niciodată citațiile relevante din partea instanțelor, plângerile lor în acest sens au fost respinse de către instanțe din motive că serviciul de notificare publică a fost prevăzut de lege.

În consecință, apelurile lor au fost respinse fără a fi examinate în fondul cauzelor. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă în vigoare la momentul în care se aplică documentele judiciare prin intermediul unui comunicat public este rezumat în hotărârea Curții în cazul S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. c. România (nr. 37576/05, § 18, 8 ianuarie 2013). În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, Curtea hotărăște să se alăture cererilor și să le ia în considerare într-o singură hotărâre, având în vedere că acestea se referă la fapte similare și să pună probleme identice în temeiul Convenției. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI ÎN CURTEA CU CONTUL ACCESULUI Reclamanții au plâns că dreptul lor de acces la instanță a fost încălcat în măsura în care nu au primit citațiile și, prin urmare, nu au putut participa la procedura judiciară.

„În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitatea Guvernului a formulat mai multe obiecții preliminare. Curtea le va examina în raport cu diferitele cereri la care se referă. Abusea dreptului de cerere (depunerea nr. 61815/09) Guvernul a susținut că reclamantul și-a abuzat dreptul de cerere individuală. În opinia lor, el ar fi trebuit să fi fost conștient de cursul procedurii împotriva lui, în măsura în care documentele de judecată au fost servite prin notificare publică la adresa unui fost partener de afaceri. În plus, ar fi trebuit să fi fost conștient de procedurile de faliment instituite împotriva fostei sale societăți.

10. Reclamantul a contestat aceste argumente. 11. Curtea reiterează că o cerere poate fi respinsă ca un abuz al dreptului de cerere individuală dacă, printre altele, se bazează pe fapte false (a se vedea Gross c. Elveția [GC], nr. 67810/10, § 28, CEDO 2014). Cu toate acestea, în cazul actual nu este contestat faptul că în procedura civilă inițiată împotriva acestuia, reclamantul a fost convocat doar prin notificare publică. Prezenta plângere se referă numai la acest aspect și circumstanțele indicate de Guvern nu sunt suficiente pentru a stabili dincolo de îndoieli rezonabile că reclamantul a fost conștient de data procedurii judiciare relevante. Autoritățile guvernamentale au susținut că reclamanții din cererile nos.

26856/06 și 58287/10 nu au epuizat căile de recurs interne, în măsura în care nu au profitat de posibilitatea de a înaintarea unei proceduri penale împotriva ofițerului judecător (agenți de procedură ) responsabil pentru procedura de serviciu (înscrierea în fals) ). Cu toate acestea, Curtea a examinat deja o obiecție similară și l-a respins din cauza faptului că o reclamantă care a epuizat un remediu care aparent este eficient și suficient nu poate fi necesară, de asemenea, să fi judecat și alte remedii care au fost disponibile, dar care probabil nu mai pot avea succes (a se vedea S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. c. România, nr. 37576/05, §§ 24-25, 8 ianuarie 2013). 14. În plus, Guvernul a susținut că societatea reclamantă în cererea nr. 63120/10 ar fi trebuit să fi recursat împotriva ordinii de judecată în temeiul legii speciale care reglementează tranzacțiile comerciale și nu în temeiul Codului de procedură civilă.

Cu toate acestea, Curtea constată că societatea reclamantă a susținut cauza sa din ambele motive, iar ambele au fost respinse de către instanțe interne. 15. Din aceste motive, Curtea respinge această opoziție în ceea ce privește toate cele trei cereri și alte motive de neadmisibilitate 16. Curtea constată că plângerile referitoare la accesul la instanță nu sunt manifestement nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție și că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. 17. Guvernul a susținut că dreptul de acces la instanță nu este absolut, ci poate fi supusă limitărilor, susținând că serviciul documentelor de judecată prin notificare publică a fost prevăzut de legislația internă ca alternativă la notificarea directă și ca mijloc de prevenire abuzului de drepturi procedurale de către părți.

În plus, tribunalele au examinat sistematic legalitatea procedurii de serviciu, subliniind că dreptul intern permite ca procedurile să se desfășoare în absența unei părți, cu condiția ca notificarea procedurii judiciare să fie efectuată corect. 18. Reclamanții au menținut plângerile lor. 19. Curtea reiterează că aceasta nu poate evalua în sine faptele care au condus o instanță națională să adopte o decizie mai degrabă decât alta; altfel, aceasta ar acționa ca instanță de a patra instanță și ar ignora limitele impuse asupra acțiunii sale (a se vedea Avoticiš v. Letonia [GC], nr. 17502/07, § 99, 23 Mai 2016). Reafirmă, de asemenea, că dreptul de acces la o instanță, principiul procedurii adversare și principiul egalității armelor consemnate la art. 6 § 1 din convenție sunt aplicabile și în sfera specifică de serviciu a documentelor judiciare asupra părților (a se vedea S.C.

Raisa M. Shipping S.R.L., citat mai sus, § 29, și, ca exemplu recent, Avoti š, citat mai sus, § 119). 20. S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. c. România Curtea a constatat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție pentru că societatea reclamantă a fost convocată să apară în instanță în cadrul procedurii cu privire la fondurile cazului său doar prin intermediul anunțului public. Curtea a considerat că, în timp ce legislația internă în vigoare în acel moment prevede convocarea prin intermediul notificării publice (art. 92 § 4 din Codul de Procedură Civilă), modul în care instanța românească a aplicat legea este prea formalist. Instanțele nu au fost diligente în asigurarea că acuzații au fost informați cu privire la data ședințelor și nu au reușit, prin urmare, în obligația lor de a asigura o participare efectivă la procedura (a se vedea S.C.

Raisa M. Shipping S.R.L. , citat mai sus, §§ 32-35). 21. În prezent, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să se îndepărteze de jurisprudența sa existentă. Reclamanții au fost convocați doar prin intermediul avizelor postate la sediul lor și au afirmat că nu au primit notificările, fiind astfel ignorate de datele audierii și nu au putut fi prezente în instanță. În ciuda absenței reclamanților din procedură, instanțele interne nu au încercat să se asigure că acestea sunt informate cu privire la data audierii și ar putea participa la procedurile în care drepturile lor civile au fost în joc, în special prin amânarea audierilor și prin repetarea serviciului de convocare.

În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei de acces la instanță a reclamanților. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 23. În cererile nos. 26856/06 și 36942/11 a fost formulată o plângere suplimentară, privind o presupusă încălcare a drepturilor garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 24. Având în vedere concluzia că dreptul de acces al reclamanților la instanță a fost încălcat (a se vedea punctul 22 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe o decizie separată cu privire la admisibilitatea și meritul plângerii formulate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea S.C.

Raisa M. Shipping S.R.L. , citat mai sus, § 38; și S.C. Carbochim S.A. Cluj-Napoca și S.C. Fenega Import-Export S.R.L. c. România , nos. 45621/05, 46691/07, 27314/08 și 1150/09, § 30, 6 decembrie 2016). IV. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 25. În cele din urmă, Curtea constată că reclamanții au formulat alte plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție. 26. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 27. În consecință, aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § § § 3 a) și 4 din Convenție.

APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 28. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 29. Reclamanții au solicitat următoarele sume în ceea ce privește prejudicii materiale și morale: (a) aplicația nr. 26856/06: 500.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudicii materiale. (b) aplicarea nr. 26449/08: - 7,500 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale; și - 500,000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. (c) aplicarea nr. 61815/09: - 1 379 940 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale; și - 10.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale.

(d) aplicarea nr. 30395/10: - 7.804 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale; și - 10.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. (e) cerere nr. 50999/10: 10.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. (f) cerere nr. 58287/10: - 60.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale; și - 40.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. (g) cereri nr. 63120/10 și 36942/11: nici o cerere făcută în temeiul acestui cap. 30. Guvernul a contestat sumele solicitate și au considerat că reclamanții nu au prezentat justificații pentru afirmațiile lor sau pentru a dovedi orice legătură cauzală dintre presupusele încălcări și pierderea presupusă. prejudicii materiale au fost excesive și că constatarea unei încălcări ar trebui să constituie suficientă satisfacție.

31. Curtea constată că reclamanții nu au demonstrat existența unei legături cauzale dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; prin urmare, respinge afirmațiile privind prejudicii materiale. Pe de altă parte, având în vedere toate circumstanțele prezentului caz, Curtea acceptă că reclamanții trebuie să fi suferit prejudicii morale care nu pot fi compensate numai prin constatarea unei încălcări. (a) 3.600 EUR în cererea nr. 26449/08; (b) 3.600 EUR în cererea nr. 61815/09; (c) 3.600 EUR în cererea nr. 30395/10; (d) 3.600 EUR în cererea nr. 509999/10; (e) 3.600 EUR în cererea nr. 58287/10. 32. Curtea remarcă, de asemenea, că art. 509 § 10 din noul Cod de procedură civilă permite redeschiderea procedurii interne pentru a remedia încălcările constatate de aceasta.

Având în vedere natura plângerilor reclamanților și motivele pentru care a constatat încălcarea articolului 1 din Convenție, Curtea consideră că, în prezent, cea mai adecvată formă de recurs ar fi redeschiderea procedurii reclamate în timp util, dacă reclamanții o solicită (a se vedea, pentru o soluție similară în temeiul dispozițiilor fostului Cod de procedură civilă, S.C. Raisa M. Shipping S.R.L.

, citat mai sus, § 44). Costuri și cheltuieli 33. Reclamanții au solicitat, de asemenea, următoarele sume pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și pentru cele suportate în fața Curții: (a) în cererea nr. 30395/10: 1000 lei români (RON), care reprezintă taxe juridice, atestate de un proiect de lege eliberat reclamantului său; (b) în cererea nr. 50999/10: reclamantul a solicitat rambursarea costurilor și cheltuielilor fără a le cuantifica; (c) în cererea nr. 58287/10: RON 7.000 sau 1.500 EUR; societatea reclamantă a prezentat avocatului un proiect de lege care atestă plata RON 3.000; (d) în cererea nr. 36942/11: RON 4.821 reprezentând taxa avocatului, costurile în fața instanțelor interne și costurile pentru traducerile efectuate în fața Curții; parohia solicitantă a prezentat dovezi relevante de plată.

34. Guvernul a susținut că reclamanții nu au demonstrat că au suportat de fapt costurile solicitate și au considerat că unele dintre costurile reclamate nu sunt relevante pentru încălcarea presupusă în fața Curții. 35. Legea, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea următoarelor sume, care acoperă costurile din cadrul tuturor șefurilor: (a) 220 EUR în cererea nr. 30395/10; (b) 700 EUR în cererea nr. 58287/10; (c) 1000 EUR în cererea nr. 36942/11. Dobânzi implicite 36. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară plângerile privind accesul la instanță admisibile; că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor plângerii în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția formulat în cererile nos.

26856/06 și 36942/11; declară restul cererilor inadmisibil; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei de acces a reclamanților la o instanță care rezultă din procedura de serviciu; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 3,600 EUR (3 mii șase sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, reclamantului în cererea nr. 26449/08 în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 3,600 EUR (3 mii șase sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, reclamantului în cererea nr. 61815/09 în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 3,600 EUR (3 mii șase sute euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, reclamantului în cererea nr. 30395/10 în ceea ce privește prejudiciile morale; (iv) 3,600 EUR (3 mii șase sute euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, reclamantului în cererea nr. 50999/10 în ceea ce privește prejudiciile morale; (v) 3,600 EUR (3 mii șase sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, reclamantului în cererea nr. 58287/10 în ceea ce privește prejudiciile morale; vi) 220 EUR (2 sute două sute două sute două sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului,

în cererea nr. 30395/10 în ceea ce privește costurile și cheltuielile; vii) 700 EUR (sapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru societatea reclamantă, în cererea nr. 58287/10 în ceea ce privește costurile și cheltuielile; viii) 1000 EUR (1 mie de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru parohia solicitantă, în cererea nr. 36942/11 în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare, dobânzile simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru satisfacție echitabilă.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 februarie 2017, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de judecată.

Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele Registrul Adjunct APPENDIX Lista 8 cereri (a) Număr de cerere (a) Data introducerii și (b) Data comunicării Denumirile reclamanților, datele nașterii (pentru persoane fizice) și adresele Reprezentanților (a) Circumstanțe ale cauzei (b) Incidențe în procedura de serviciu și (c) Remediare domestică utilizată 26856/06 (a) 23/06/2006 (b) 14/01/2011 Horea Mircea Timar 1956 Târgoviște, Dâmbovița --- (a) Plaga privind o presupusă încălcare a brevetelor; (b) Reclamantul a fost informat cu privire la procedura de recurs prin intermediul unui anunț public cu indicație de plată a taxelor judiciare; reclamantul nu a participat la procedură și recursul său a fost respins pentru nu achitarea taxelor judiciare; (c) reclamantul a apelat cu privire la punctele de drept din motivul faptului că procedura de serviciu a fost ilegală (dispărsată la 24 ianuarie 2006). 26449/08 (a) 15/05/2008 (b) 27/06/2012 Maria Laurus 1933 Milișăuți Gară, Suceava --- (a) Solicitarea anulării permisului de construcție emis de municipiul Milișăuți în favoarea terților; (b) Reclamantul a fost informat cu privire la procedurile de recurs prin intermediul unui anunț public cu o indicație de plată a taxelor judiciare; ea nu a participat la procedură și recursul a fost respins pentru nu achitarea taxelor judiciare;

(c) Reclamantul a solicitat anularea deciziei finale din motivul că procedura de serviciu a fost ilegală (dispărsată la 14 noiembrie 2007, disponibilă la 13 Decembrie 2007). 61815/09 (a) 29/08/2009 (b) 27/06/2012 Gheorghe Enescu 1957 Breaza, Prahova --- (a) Procedură civilă depusă de un lichidator care urmărește să dețină reclamantul responsabil financiar pentru o societate falimentară a căror administrator și unic acționar; (b) Reclamantul a fost informat cu privire la procedurile judiciare prin aviz public; nu a participat la procedura; (c) Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, plângând că procedura de serviciu a fost ilegală (dispărută la 18 mai 2009) și a solicitat anularea deciziei finale (dispărută la 5 august 2009). 30395/10 (a) 18/05/2010 (b) 27/06/2012 Petrică Bănățeanu Oltenița, Călărași V. Topârceanu (a) Procedura civilă privind divizia proprietăților după divorț; (b) Reclamantul a fost informat cu privire la procedurile de recurs, cu o indicație de a plăti taxele judecătorești, prin intermediul unui anunț public; reclamantul nu a fost prezent și recursul a fost respins pentru nu achitarea taxelor judecătorești; (c) reclamantul a solicitat anularea deciziei finale (demisă la 26 noiembrie 2009). 50999/10 (a) 25/08/2010 (b) 4/01/2011 Rodica Simona Berbente 1978 Cluj-Napoca, Cluj M.L.

Negru (a) Procedura civilă care urmărește să dețină reclamantul responsabil financiar pentru o societate falimentă din care ea a fost administratoare și acționară înainte de faliment; (b) reclamantul a fost informat de procedură judecătorească (atât prima instanță, cât și apelul) prin intermediul unui anunț public; ea nu a participat la procedură; (c) Reclamantul a solicitat anularea deciziei finale în temeiul cărora procedura de serviciu a fost ilegală (dispărsată la 25 mai 2010). 58287/10 (a) 14/09/2010 (b) 27/06/2012 S.C. Magdadia Trans S.R.L. Constanța V.F.

Grădina (a) Ordinea Curții ( Ordonanță ) cere societății reclamante să plătească daune partenerului său de afaceri (decizie din 1 septembrie 2009); (b) Societatea reclamantă a fost informată de procedură judiciară și de procedură judecătorească prin aviz public; a devenit conștientă de ordonanța judecătorească atunci când a început procedura de executare împotriva acesteia; (c) Societatea reclamantă a solicitat anularea ordinului judecătoresc pe baza legii speciale care reglementează tranzacțiile comerciale, din cauza faptului că procedura de serviciu a fost ilegală (recuperată la 15 martie 2010). 63120/10 (a) 14/10/2010 (b) 27/06/2012 S.C. Eurorent Group S.R.L.

Timișoara, Timiș A. Julean (a) Ordonanța (organță) ) cere societății reclamante să plătească daune partenerului său de afaceri (decizie din 9 aprilie 2009); (b) Societatea reclamantă a fost informată de procedură judiciară și de ordonanța judecătorească prin intermediul unui anunț public; a devenit conștientă de ordinul judecătorului în momentul inițierii procedurilor de executare împotriva acestuia; (c) Societatea reclamantă a solicitat anularea ordinului judecătoresc pe baza legii speciale care reglementează tranzacțiile comerciale și a Codului de procedură civilă, din cauza faptului că procedura de serviciu a fost ilegală (recuperată la 14 iulie 2010). 36942/11 (a) 09/06/2011 (b) 27/06/2012 Hațeg Calvinist Parish Hațeg, Hunedoara M. Bodis (a) Acțiunea civilă depusă împotriva parohiei solicitante prin care o terță parte a solicitat să facă ca actele sale de titlu de proprietate pentru două baracă să fie construite pe terenurile parohiei solicitante înregistrate în Registrul de terenuri (permisă la 7 ianuarie 2010); (b) parohia solicitantă a fost informată cu privire la procedurile de judecată și la hotărârea de primă instanță prin intermediul unui anunț public; (c) Parohia solicitantă a solicitat o prelungire a termenului pentru depunerea unui recurs, din cauza faptului că procedura de serviciu a fost defectuoasă (renunțată la 10 decembrie 2010).

FOURTH SECTION

CASE OF TIMAR AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 26856/06 and 7 others – see appended list) JUDGMENT This judgment was revised in accordance with Rule 80 of the Rules of Court in a judgment of 16 April 2019 STRASBOURG 28 February 2017 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Timar and Others v. Romania, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Paulo Pinto de Albuquerque, President, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 7 February 2017, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

3. The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table. 4 . The applicants lost their court cases, which had been examined in civil proceedings held in their absence. The notices of the court proceedings had been served on them solely by means of posting them on a gate or fence (hereinafter “by public notice” – citarea prin afișare ). They all argued in their subsequent appeals, whether appeals on points of law (when the notices were served during the first-instance proceedings or the appeal hearings) or appeals seeking the quashing of the final decision ( contestație în anulare ) (when the notices were served during the proceedings at the court of last instance), that they had not been aware of the date of the court proceedings as they had never received the relevant summonses from the courts.

Their complaints to that effect were dismissed by the courts on the grounds that service by public notice was provided for by law. Consequently, their appeals were dismissed without examination of the merits of the cases. II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

5. The relevant domestic law in force at the time on the service of judicial documents by means of public notice is summed up in the Court’s judgment in the case of S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. v. Romania (no. 37576/05, § 18, 8 January 2013). THE LAW I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6. In accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the Court decides to join the applications and to consider them in a single judgment, given that they concern similar facts and raise identical issues under the Convention. II. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION ON ACCOUNT OF LACK OF ACCESS TO COURT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO. 1 TO THE CONVENTION

23. In applications nos. 26856/06 and 36942/11 an additional complaint was raised, concerning an alleged violation of the rights guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

25. Lastly, the Court notes that the applicants raised other complaints under Article 6 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

28. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage