PAIVA DE ANDRADA REIS c. PORTUGAL

Comunicat la 29 aprilie 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere n 5664/15 Carlos PAIVA DE ANDRADA REIS împotriva Portugaliei introdusă la 11 noiembrie 2015 CEAI DE L EUR (EUR) în temeiul taxei pe valoarea adăugată (TVA) asupra serviciilor unei întreprinderi al cărei administrator era. Reclamantul a invocat o hotărâre a Tribunalului de la Lisabona din 16 iulie 2012, care l-a achitat de abuzul de încredere fiscală pe motiv că nu exercitase conducerea de fapt a întreprinderii în perioada în litigiu.

Printr-o hotărâre din 7 mai 2015, Tribunalul Central Administrativ din Sud (TCAS) a confirmat hotărârea Tribunalului fiscal de la Lisabona, considerându-se că nu a fost necesar să se ia în considerare judecata judecătorească a Tribunalului de la Lisabona, deoarece reclamantul nu a contestat calitatea sa de administrator în memoriul său (petição inicial) Reclamantul susține că, prin refuzul de a lua în considerare hotărârea Tribunalului de la Lisabona din 16 iulie 2012, TCAS și-a încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alineatul (2) din convenție. A plătit recurentul către administrația fiscală suma pe care a fost condamnat să o plătească în cadrul procedurii fiscale care face obiectul prezentei specii?

Este aplicabil art. 6 alineatul (2) din convenție în speță? În special, există o legătură între procedura fiscală care face obiectul acestei specii și procedura penală în cadrul căreia reclamantul a fost achitat ( Allen c. Regatul Unit [GC], nr 25424/09, § 104, CEDH 2013) Refuzul Tribunalului Administrativ Central din Sud de a lua în considerare hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din Lisabona din 16 iulie 2012 a adus atingere dreptului reclamantului la prezumția de nevinovăție, garantat prin art. 6 alineatul (2) din Convenție (G.I.E.M. S.R.L. și alte c. Italia [GC], n 1828/06 și 2 altele, § 314, 28 iunie 2018 Allen, citată anterior, § 94 și 126 Puig Panella c. Spania, n 1483/02, § 54, 25 aprilie 2006 ; și Melo Tadeu c. Portugalia, n 27785/10, § 64-66, 23 octombrie 2014)

Communiquée le 29 avril 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 56564/15 Carlos PAIVA DE ANDRADA REIS contre le Portugal introduite le 11 novembre 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure de redressement fiscal ouverte contre le requérant. Par un jugement du 3 juillet 2012, le tribunal fiscal de Lisbonne le condamna à payer à l’administration fiscale la somme de 240 573 euros (EUR) au titre de la taxe sur la valeur ajoutée (TVA) sur les services d’une entreprise dont il était le gérant. Le requérant interjeta appel du jugement. Il invoqua un jugement du tribunal de Lisbonne du 16 juillet 2012, qui l’avait acquitté du délit d’abus de confiance fiscale au motif qu’il n’avait pas exercé la gestion de fait de l’entreprise pendant la période litigieuse.

Par un arrêt du 7 mai 2015, le tribunal central administratif du Sud (TCAS) confirma le jugement du tribunal fiscal de Lisbonne, considérant qu’il n’y avait pas lieu de prendre en compte le jugement d’acquittement du tribunal de Lisbonne étant donné que le requérant n’avait pas contesté sa qualité de gérant dans son mémoire introductif d’instance ( petição inicial) . Le requérant allègue qu’en refusant de prendre en considération le jugement du tribunal de Lisbonne du 16 juillet 2012, le TCAS a porté atteinte à son droit à la présomption d’innocence garanti par l’article 6 § 2 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il versé à l’administration fiscale la somme qu’il a été condamné à payer à l’issue de la procédure fiscale objet de la présente espèce ? 2. L’article 6 § 2 de la Convention est-il applicable en l’espèce ? En particulier, existait-il un lien entre la procédure fiscale objet de la présente espèce et la procédure pénale à l’issue de laquelle le requérant avait été acquitté ( Allen c. Royaume-Uni [GC], n o 25424/09, § 104, CEDH 2013) ? 3. Le refus par le tribunal administratif central du Sud de prendre en considération le jugement du tribunal d’acquittement de Lisbonne du 16 juillet 2012 a-t-il porté atteinte au droit du requérant à la présomption d’innocence, garanti par l’article 6 § 2 de la Convention ( G.I.E.M.

S.R.L. et autres c. Italie [GC], n os 1828/06 et 2 autres, § 314, 28 juin 2018 ; Allen , précité, §§ 94 et 126 ; Puig Panella c. Espagne , n o 1483/02, § 54, 25 avril 2006 ; et Melo Tadeu c. Portugal , n o 27785/10, §§ 64-66, 23 octobre 2014) ?