PAIXÃO MOREIRA SÁ FERNANDES v. PORTUGAL

Comunicat la 30 mai 2018 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 78108/14 Ricardo PAIXÃO MOREIRA SÁ FERNANDES împotriva Portugaliei depusă la 5 decembrie 2014 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la condamnarea reclamantului de către Curtea de Apel de la Lisabona pentru înregistrarea neautorizată a conversațiilor, după ce a fost achitat în instanța de primă instanță. De asemenea, se referă la o altă decizie a Curții de Apel de la Lisabona care confirmă pedeapsa care a fost aplicată reclamantului de către instanța de judecată într-o etapă ulterioară a procedurii. Reclamantul a avut un proces echitabil în determinarea acuzației penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special: (a) Condamnarea reclamantului din 26 aprilie 2012 de către Curtea de Apel de la Lisabona, după achitarea de către instanța de primă instanță, a fost compatibilă cu cerințele de echitate a procedurilor în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere că condamnarea s-a bazat pe reconsiderarea faptelor stabilite de instanța de primă instanță fără examinarea directă a probelor de la instanța de recurs (a se vedea Igual Coll c. Spania, nr. 37496/04, §§ 27, 35-37, 10 martie 2009; Lacadena Calero c. Spania, nr. 2302/07, §§ 46-49, 22 noiembrie 2011; și Găitănaru c. România, nr. 26082/05, § 24, 26 iunie 2012)? (b) Curtea de Apel de la Lisabona a fost imparțială, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost formarea Curții de Apel de la Lisabona care a hotărât recursul privind pedeapsa imparțială, ținând cont de faptul că aceeași formație a condamnat deja reclamantul pentru un recurs anterior și luând în considerare declarațiile făcute presei la 2 mai 2012 de unul dintre judecătorii săi (a se vedea mutatis mutandis, Saraiva de Carvalho v. Portugalia, nr. 15651/89, § 35, 22 aprilie 1194, a se vedea și Lavents v. Letonia, nr. 58442/00, §§ 117-119, 28 noiembrie 2002; Gómez de Liaño y Botella v. Spania, nr. 21369/04, §§ 67-72, 22 iulie 2008; și Morice v. Franța, nr. 29369/10, §§ 81-91, 23 aprilie 2015)? Condamnarea reclamantului pentru înregistrarea neautorizată a conversațiilor a interferat cu dreptul său la respectarea vieții sale private, în contradicție cu art. 8 din Convenție? A fost ingerința în drepturile reclamantului în temeiul articolului 8 în conformitate cu legea și a fost măsura necesară într-o societate democratică pentru a atinge obiectivul sau obiectivele în cauză? În special, instanțele interne au efectuat o analiză proporțională a circumstanțelor concrete ale cauzei, prin care s-a echilibrat echilibrul între diferitele interese în joc (a se vedea, mutatis mutandis, Guja v. Moldova [GC], §§74-78, nr. 14277/04, 12 februarie 2008 și Medžlis Islamske Zajednice Brčko și alții c. Bosnia și Herțegovina [GC] nr. 17224/11, § 88, 27 iunie 2017)?

Communicated on 30 May 2018

FOURTH SECTION

Application no. 78108/14

Ricardo PAIXÃO MOREIRA SÁ FERNANDES

against Portugal

lodged on 5 December 2014

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s conviction by the Lisbon Court of Appeal for

unauthorised

recording of conversations, after he had been acquitted in first instance court.

It also concerns another decision of the Lisbon Court of Appeal confirming the penalty which had been applied to the applicant by the trial court at a subsequent stage of the proceedings.

It raises issues under Articles 6 § 1 and 8 of the Convention.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair trial in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?

In particular:

(a)

Was the applicant’s conviction of 26 April 2012 by the Lisbon Court of Appeal, after acquittal by the first instance court, compatible with the requirements of fairness of proceedings within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention, considering that the conviction was based on the reconsideration of the facts established by the first instance court without direct examination of the evidence by the court of appeal (see

Igual Coll v.

Spain,

no.

37496/04, §§ 27, 35-37, 10 March 2009;

Lacadena Calero v.

Spain,

no.

23002/07, §§ 46-49, 22 November 2011; and

Găitănaru v.

Romania,

no.

26082/05, § 24, 26 June 2012)?

(b)

Was the Lisbon Court of Appeal impartial as required by Article

6 §

1 of the Convention? In particular, was the formation of the Lisbon Court of Appeal which decided the appeal concerning the penalty impartial, taking into account that the same formation had already convicted the applicant on a previous appeal and also taking into consideration the statements made to the press on 2 May 2012 by one of its judges (see

mutatis mutandis Saraiva de Carvalho v. Portugal,

no. 15651/89, § 35, 22

April 1194, see also

Lavents v. Latvia,

no. 58442/00, §§ 117-119, 28

November 2002;

Gómez de Liaño y Botella v. Spain,

no. 21369/04, §§

67-72, 22 July 2008; and

Morice v. France,

no. 29369/10, §§ 81-91, 23

April 2015)?

2.

Did the conviction of the applicant for unauthorised recording of conversations interfere with his right to respect for his private life, contrary to Article 8 of the Convention? Was the interference with the applicant’s rights under Article 8 in accordance with the law and was the measure necessary in a democratic society in order to achieve the aim or aims concerned? In particular, did the domestic courts carry out a proportionality analysis of the concrete circumstances of the case, striking a fair balance between the different interests at stake (see, mutatis mutandis,

Guja v.

Moldova

[GC], §§74-78, no. 14277/04, 12 February 2008 and

Medžlis Islamske Zajednice Brčko and Others v. Bosnia and Herzegovina

[GC] no.

17224/11, § 88, 27 June 2017)?