Comunicat la 29 aprilie 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 6035/17 NDI S.A. împotriva Macedoniei de Nord depusă la 13 ianuarie 2017 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul instanțelor interne de a permite recunoașterea unei lauziuni arbitrale finale acordate de Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerț Internațional (CIC) în favoarea reclamantului, o societate înregistrată în Polonia, împotriva unei societăți situate în Macedonia de Nord. Curtea internă, la două niveluri, a refuzat să permită recunoașterea atribuirii, susținând că unul dintre membrii comitetului de arbitraj nu a fost imparțialitatea necesară și că nu au fost susținute dovezi că atribuirea arbitrajului a devenit finală. Această decizie a fost luată în ciuda faptului că societatea reclamantă a depus o decizie separată de către Curtea de Arbitraj a ICC care a respins aceleași argumente privind lipsa de imparțialitate a acelașiui membru al comitetului de arbitraj și un certificat care atestă atribuirea devenind finală. La primirea hotărârii Curții de Apel Skopje și învățarea compoziției grupului său, societatea reclamantă a solicitat redeschiderea procedurii de recunoaștere susținând că soțul unui membru al acelui comitet avea acțiuni de valoare semnificativă în societatea contestată, în cazul în care a fost, de asemenea, angajat. Cererea a fost respinsă pe baza faptului că nu au fost prezentate noi fapte instanței pentru a justifica o redeschidere. Dacă da, societatea reclamantă a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? A furnizat instanțele interne motive suficiente pentru decizia lor de a refuza recunoașterea laurea arbitrajului, conform articolului 6 § 1 din Convenție? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul în care, în conformitate cu legea și a impus o sarcină individuală excesivă, a existat o interferență în cadrul bucurii pașnice ale societății reclamante, în sensul articolului 1 din Convenția nr. 1?
Communicated on 29 April 2019
Application no. 6035/17
against North Macedonia
lodged on 13 January 2017
The application concerns the domestic courts’ refusal to allow the recognition of a final arbitration award delivered by the International Chamber of Commerce (ICC) Court of Arbitration in favour of the applicant, a company registered in Poland, against a company seated in North Macedonia. The domestic courts, on two levels, refused to allow the recognition of the award, holding that one of the members of the arbitration court panel had lacked the requisite impartiality and that no evidence had been submitted that the arbitration award had become final. That decision was taken notwithstanding that the applicant company had submitted a separate decision by the ICC Court of Arbitration dismissing the same arguments concerning lack of impartiality of the same member of the arbitration panel and a certificate attesting to the award becoming final.
Upon receiving the decision of Skopje Court of Appeal and learning of the composition of its panel, the applicant company requested reopening of the proceedings for recognition claiming that the husband of a member of that panel had shares of significant value in the respondent company, where he was also employed. The request was dismissed on the basis that no new facts were presented to the court in order to justify a reopening.
QUESTIONS tO THE PARTIES
1.
Is Article 6 of the Convention applicable to the proceedings before the domestic courts regarding the recognition of the arbitration award?
2.
If so, did the applicant company have a fair hearing in the determination of its civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?
3.
Did the domestic courts provide sufficient reasons for their decision to refuse the recognition of the arbitration award, as required under Article 6 §
1 of the Convention?
4.
Was the panel of the Skopje Court of Appeal impartial, as required under Article 6 of the Convention?
5.
Has there been an interference with the applicant company’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol
No.
1? If so, was that interference in accordance with the law and did it impose an excessive individual burden on the applicant company?