TCACENCO v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Comunicat la 30 aprilie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 18693/10 Ghenadie TCACENCO împotriva Republicii Moldova introdusă la 27 martie 2010 ÎNCHEIAT DE LEAGARE Reclamantul, domnul Ghenadie Tcacenco, este un resortisant moldovean născut în 1939 și rezident în Chișinău. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul a dat în judecată vecinul său și a solicitat tribunalului să stabilească modalitățile de utilizare a terenului în apartamentele lor (stabilile modului de folosinta a terenului afernet spatiului locativ La 31 octombrie 2006, Tribunalul din Rișcani din Chișinău a primit cererea reclamantului și a stabilit modalitățile de exercitare a acestui teren, acordându-i astfel reclamantului un drept de utilizare pe o suprafață de 458 m. În ianuarie 2008, tribunalul din Chișinău a anulat această hotărâre pe motiv că pârâtul nu fusese convocat la audieri și a trimis cauza Tribunalului de Primă Instanță. În timp ce, la o dată necunoscută, reclamantul angajase împotriva Primăriei din Chișinău o acțiune de recunoaștere a dreptului său de proprietate asupra părții menționate anterior a terenului.

Prin hotărârea din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel din Chișinău a acceptat această cerere și a solicitat primăriei să adopte o decizie privind transferul dreptului de proprietate pe această parte a terenului, în beneficiul reclamantului. La 12 decembrie 2007, Curtea Supremă de Justiție a anulat această hotărâre pe motiv că adoptarea unei decizii de transfer al dreptului de proprietate pe un teren intră în sfera de competență a Consiliului municipal din Chișinău. La 26 februarie 2008, reclamantul a inițiat împotriva Consiliului Municipal din Chișinău o acțiune de transfer, în beneficiul său, al dreptului de proprietate pe partea de teren în cauză. El a invocat hotărârea din 31 octombrie 2006 în susținerea cererii sale.

Prin Hotărârea din 1 aprilie 2008, Tribunalul din Chișinău a respins acțiunea reclamantului pe motiv că hotărârea din 31 aprilie 2008 La 25 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea reclamantului pe motiv că nu a raportat dovada că a fost titularul unui drept de utilizare pe o suprafață de 458 m de teren. La 23 februarie 2009, Tribunalul din Rișcani din Chișinău a acceptat cererea depusă în 2006 de reclamant și a acordat dreptul de a utiliza terenul în litigiu pentru o suprafață de 458 m reclamantului și pentru o suprafață de 170 m vecinului acestuia.

Această hotărâre a fost luată de autoritatea lucrului judecat la 16 martie 2009. La o dată nespecificată, reclamantul a inițiat împotriva Consiliului Municipal și a Primăriei din Chișinău o nouă acțiune în justiție care tindea să recunoască dreptul său de proprietate pe partea de teren pentru care a obținut un drept de utilizare printr-o hotărâre definitivă din data de 23 În februarie 2009, recunoașterea dreptului de utilizare fiind, în opinia sa, o condiție prealabilă pentru recunoașterea unui drept de proprietate. Prin hotărârea din 17 iunie 2009, Tribunalul din Chișinău a decis să închidă procedura pe motiv că celelalte două decizii care fuseseră pronunțate în procedurile îndreptate împotriva Primăriei din Chișinău, pe de o parte, și consiliul municipal din Chișinău, pe de altă parte, aveau autoritatea lucrului judecat.

Comisia a remarcat că instanțele interne au adoptat două hotărâri definitive între aceleași părți cu privire la același obiect și aceleași cauze. Ea nu a aflat despre identitatea cauză a acestor acțiuni. Printr-o decizie definitivă din 30 septembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea reclamantului și a închis hotărârea Curții.

Astfel, pasajul relevant în speță din Codul de procedură civilă din 30 mai 2003 este redactat art. 265. Motivele de încheiere a procedurii Instanța decide să închidă procedura în următoarele cazuri (...) în cazul în care, într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și la aceeași cauză, fie a fost pronunțată o hotărâre și a devenit irevocabilă, fie a intervenit o decizie de încheiere a procedurii ca urmare a desistării de acțiune a reclamantului sau a omologării tranzacției între părți (...) GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul instanțelor interne de a examina în fond ultima sa acțiune în justiție îndreptată împotriva Consiliului municipal și a Primăriei din Chișinău.

A fost respectat dreptul de acces al reclamantului la o instanță, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție?

Communiquée le 30 avril 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 18693/10 Ghenadie TCACENCO contre la République de Moldova introduite le 27 March 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant, M. Ghenadie Tcacenco, est un ressortissant moldave né en 1939 et résidant à Chișinău. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant assigna en justice son voisin et demanda au tribunal d’établir les modalités d’utilisation du terrain attenant à leurs appartements ( stabilirea modului de folosinta a terenului afernet spatiului locativ ). Le 31 octobre 2006, le tribunal de Rîșcani à Chișinău accueillit la demande du requérant et établit les modalités de jouissance de ce terrain. Il accorda ainsi au requérant un droit d’usage sur une surface de 458 m 2 . Le 17 janvier 2008, la cour d’appel de Chișinău annula ce jugement au motif que la partie défenderesse n’avait pas été convoquée aux audiences et elle renvoya l’affaire au tribunal de première instance.

Dans l’intervalle, à une date non connue, le requérant avait engagé contre la mairie de Chișinău une action tendant à la reconnaissance de son droit de propriété sur la partie susmentionnée du terrain. Par un arrêt du 8 octobre 2007, la cour d’appel de Chișinău fit droit à cette demande et enjoignit à la mairie d’adopter une décision concernant le transfert, au profit du requérant, du droit de propriété sur cette partie du terrain. Le 12 décembre 2007, la Cour suprême de justice annula cet arrêt au motif que l’adoption d’une décision de transfert du droit de propriété sur un terrain relevait de la compétence du conseil municipal de Chișinău. Le 26 février 2008, le requérant engagea contre le conseil municipal de Chișinău une action tendant au transfert, à son profit, du droit de propriété sur la partie du terrain en question.

Il invoqua le jugement du 31 octobre 2006 à l’appui de sa demande. Par un arrêt du 1 er avril 2008, la cour d’appel de Chișinău rejeta l’action du requérant au motif que le jugement du 31 octobre 2006 avait été annulé et que l’affaire était toujours pendante. Le 25 juin 2008, la Cour suprême de justice rejeta le recours du requérant au motif qu’il n’avait pas rapporté la preuve qu’il était titulaire d’un droit d’usage portant sur une surface de 458 m 2 du terrain. Le 23 février 2009, le tribunal de Rîșcani à Chișinău fit droit à la demande qui avait été déposée en 2006 par le requérant, et accorda le droit d’utiliser le terrain litigieux pour une superficie de 458 m 2 au requérant et pour une superficie de 170 m 2 au voisin de celui-ci.

Ce jugement fut revêtu de l’autorité de la chose jugée le 16 mars 2009. À une date non spécifiée, le requérant engagea contre le conseil municipal et la mairie de Chișinău une nouvelle action en justice qui tendait à la reconnaissance de son droit de propriété sur la partie de terrain pour laquelle il avait obtenu un droit d’usage par un jugement définitif du 23 février 2009, la reconnaissance du droit d’usage étant, selon lui, une condition préalable à la reconnaissance d’un droit de propriété. Il se prévalut dudit jugement. Par un arrêt avant dire droit du 17 juin 2009, la cour d’appel de Chișinău décida de clore la procédure au motif que les deux autres décisions qui avaient été rendues dans les procédures dirigées contre la mairie de Chișinău, d’une part, et le conseil municipal de Chișinău, d’autre part, avaient l’autorité de la chose jugée.

Elle nota que les juridictions internes avaient adopté deux jugements, devenus définitifs, entre les mêmes parties, concernant le même objet et les mêmes causes. Elle ne s’expliqua pas sur l’identité de cause de ces actions. Par une décision définitive du 30 septembre 2009, la Cour suprême de justice rejeta le recours du requérant et confirma l’arrêt de la cour d’appel.

B. Le droit interne pertinent Le passage pertinent en l’espèce du code de procédure civile du 30 mai 2003 est ainsi rédigé : Article 265. Les motifs de clôture de la procédure « La juridiction décide de clore la procédure dans les cas suivants : (...) b) lorsque, dans un litige entre les mêmes parties, concernant le même objet et la même cause, soit une décision judiciaire a été rendue et est devenue irrévocable soit une décision de clôture de la procédure est intervenue à la suite du désistement d’action du demandeur ou de l’homologation de la transaction entre les parties ; (...) » GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint du refus des tribunaux internes d’examiner au fond sa dernière action en justice dirigée contre le conseil municipal et la mairie de Chișinău.

QUESTION AUX PARTIES

Le droit d’accès du requérant à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, a-t-il été respecté ?