Comunicat la 30 aprilie 2019 Prima secțiune Cerere nr. 26479/15 Adrian BUZI împotriva Greciei introdusă la 2 iunie 2015 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Adrian Buzi, este un resortisant albanez născut în 1967 și încarcerat la momentul respectiv la închisoarea din Larissa. Este reprezentat în fața Curții de către domnul E.-L. Koutra, avocat care lucrează la Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este albanez de origine greacă. În 1991 a părăsit Albania pentru a veni în Grecia cu părinții săi de origine greacă. În 1992, a fost recunoscut ca membru al diasporei Ó ( ομογένεια El a lucrat 15 ani într-o brutărie, s-a căsătorit, a creat o familie și a cumpărat o casă. Cu toate acestea, mai târziu a devenit dependent de droguri și, în același timp, a suferit trei operații grele la șoldul stâng, care au trebuit să se miște cu cârje. Dependența sa de droguri a dus la condamnări pentru folosirea narcoticelor și la încarcerări care, din cauza unor condiții proaste de detenție, i-au agravat handicapul și au făcut necesare operații suplimentare. Acuzat de trafic de droguri și de intrare ilegală în teritoriu, reclamantul a fost încarcerat la închisoarea Larissa la 4 decembrie 2014. Reclamantul subliniază că, în timpul detenției sale, a suferit o retragere forțată fără control medical pe care l-a considerat tortură. El susține că celula, în care a fost plasat, era suprapopulată și slab încălzită și aerisit. Nu exista nici apă caldă, nici apă curentă potabilă. Alimentația era insuficientă și închisoarea nu oferea activități recreative. Dar mai presus de toate, condițiile din închisoare erau complet incompatibile cu starea ei de sănătate, deoarece nimic nu era prevăzut pentru deținuții cu handicap. În special, baia era formată dintr-o gaură în pământ, ceea ce punea multe probleme unei persoane ca reclamantul care se deplasa în cârje. Într - o zi, reclamantul a alunecat și a căzut, iar articulația sa artificială de șold s - a rupt, ceea ce i - a provocat dureri insuportabile luni de zile, iar autoritățile închisorii s - au mulțumit să - i dea analgezice. La 30 mai 2015, după ce a solicitat cu insistență să fie transferat la spitalul Larissa pentru examinări, reclamantul a fost informat de către medicii spitalului că, în cazul în care nu a fost operat suficient de repede, ar putea fi amputat cu piciorul. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție și în închisoarea Larissa, agravate de starea sa de dependență și de handicap. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru a se plânge de condițiile sale de detenție. Reclamantul a fost reținut în condiții compatibile cu art. 3 din Convenție în închisoarea Larissei Reclamantul a avut la dispoziția sa, după cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula o declarație de necunoaștere a art. 3 în ceea ce privește condițiile sale de detenție
Communiquée le 30 avril 2019
Requête n
o
26479/15
Adrian BUZI contre la Grèce
introduite le 2 juin 2015
Le requérant, M. Adrian Buzi, est un ressortissant albanais né en 1967 et incarcéré à l’époque des faits à la prison de Larissa. Il est représenté devant la Cour par M
e
E.-L. Koutra, avocate exerçant à Athènes.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est albanais d’origine grecque. En 1991, il quitta l’Albanie pour venir en Grèce avec ses parents aussi d’origine grecque. En 1992, il fut reconnu comme membre de la diaspora grecque («
ομογένεια
») et se vit délivrer une carte d’identité spéciale par la police des étrangers grecque. Il travailla pendant quinze ans dans une boulangerie, se maria, créa une famille et acheta une maison. Toutefois, par la suite, il devint toxicomane et en même temps, il subit trois opérations lourdes à sa hanche gauche qui l’obligèrent à se mouvoir avec des béquilles.
Sa toxicomanie provoqua des condamnations pour usage des stupéfiants et des incarcérations qui, en raison de mauvaises conditions de détention, aggravèrent son handicap et rendirent nécessaires des opérations supplémentaires. Ses condamnations conduisirent aussi au retrait de sa carte d’identité de membre de la diaspora grecque.
Accusé de trafic des stupéfiants et d’entrée illégale dans le territoire, le requérant fut incarcéré à la prison de Larissa le 4 décembre 2014.
Le requérant souligne que lors de sa détention il subit un sevrage forcé sans contrôle médical qu’il avait perçu comme une torture.
Il affirme que la cellule, dans laquelle il était placé, était surpeuplée et mal chauffée et aérée. Il n’y avait ni eau chaude ni eau courante potable. L’alimentation était insuffisante et la prison n’offrait aucune activité récréative.
Mais avant tout et surtout, les conditions dans la prison étaient totalement incompatibles avec son état de santé car rien n’était prévu pour les détenus handicapés. Plus particulièrement, la toilette était constituée d’un trou dans le sol, ce qui posait beaucoup des problèmes à une personne comme le requérant qui se déplaçait en béquilles. Un jour, le requérant glissa et tomba, son joint artificiel à la hanche se brisa, ce qui lui a provoqué des douleurs insupportables pendant des mois. Les autorités de la prison se contentèrent de lui fournir des antidouleurs. Le 30 mai 2015, après avoir réclamé avec insistance d’être transféré à l’hôpital de Larissa pour des examens, le requérant fut informé par les médecins de l’hôpital que s’il ne se faisait pas opérer assez rapidement, il risquait de se faire amputer de sa jambe.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention et dans la prison de Larissa, aggravées par son état de toxicomane et de handicapé.
Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’un recours effectif pour se plaindre de ses conditions de détention.
1.
Le requérant a-t-il été détenu dans des conditions compatibles avec l’article 3 de la Convention dans la prison de Larissa
?
2.
Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 3 en ce qui concerne ses conditions de détention
?