SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 26479/15 Adrian BUZI împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 16 iunie 2020 într-un comitet compus din Krzysztof Wojtyczek, președinte, Linos-Alender Sicilianos, Armen Harutyunyan, judecători, și Renata Degener, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 2 iunie 2015, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Adrian Buzi, este un resortisant albanez născut în 1967. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E.-L. Koutra, avocat care își desfășoară activitatea în Atena. A fost reprezentată de delegații agentului său, dna G. Papadaki, care se ocupă de Consiliul juridic al statului, și de dna A. Maggripi, auditoră la Consiliul juridic al statului. Guvernul albanez nu și-a exercitat dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul în cadrul procedurii [art. 36 alineatul (1) din Convenție]. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este albanez de origine greacă. În 1991 a părăsit Albania pentru a veni în Grecia cu părinții săi de origine greacă. În 1992, a fost recunoscut ca membru al diasporei Ó ( ομογένεια El a lucrat 15 ani într-o brutărie, s-a căsătorit, a creat o familie și a cumpărat o casă. Cu toate acestea, mai târziu a devenit dependent de droguri și, în același timp, a suferit trei operații la șoldul stâng, ceea ce l-a obligat să se miște cu cârje. Acuzat de posesie de narcotice și de intrare ilegală în teritoriu, reclamantul a fost pus în detenție provizorie la închisoarea Larissa la 9 decembrie 2014. În momentul admiterii sale la închisoare, reclamantul a informat autoritățile că a suferit o fractură a șoldului stâng, care a condus la trei intervenții chirurgicale în 2001, 2004 și 2011. El a precizat că el a avut dureri acute și că a avut nevoie pentru a lua analgezice. toaleta din camera în care a fost plasat, fiind format dintr-o gaură în pământ, reclamantul a alunecat cu cârjele sale, a căzut și a rupt șoldul artificial care a fost pus în timpul ultimei intervenții chirurgicale în 2011. Cu toate acestea, în loc să fie internat și să aibă o nouă artroplastie, el a rămas în închisoare cu dureri foarte puternice și calmante puternice ca singur remediu. La 11 mai 2015, tribunalul penal din Larissa a fost acuzat de intrare ilegală în teritoriu, dar l-a condamnat la o pedeapsă de trei ani de închisoare pentru posesie de narcotice, recunoscând, de asemenea, calitatea sa de toxicoman. Reclamantul a introdus un apel împotriva hotărârii menționate anterior. Cu toate acestea, în loc să fie extins, reclamantul a fost transferat în aceeași zi la ora 18:50 la serviciul de represiune împotriva imigrației ilegale din Gonnoi în vederea reconversiei sale în Albania în temeiul unei decizii a directorului poliției din Larissa. Decizia de a menține reclamantul în detenție s-a bazat pe riscul de evadare, pe absența unui domiciliu fix în Grecia, pe faptul că nu dispunea de documente care să-i stabilească identitatea sau de bani pentru a-i întreține nevoile. 10. O nouă decizie a directorului poliției din Larissa va reiniția ordinul de trimitere în Albania. 11. Prin decizia nr. 54/2015 din 17 iunie 2015, Tribunalul administrativ a întâmpinat obiecțiile și i-a acordat reclamantului un termen de 30 de zile pentru a părăsi teritoriul în mod voluntar. 12. În aceeași zi, ca urmare a deciziei menționate anterior, directorul poliției din Larissa a ordonat eliberarea reclamantului. Dreptul intern relevant 13.L Statul este obligat să repare daunele cauzate de actele ilegale sau omisiunile organelor sale în cursul exercitării autorității publice, cu excepția cazului în care actele sau omisiunile [în cauză] au avut loc în lipsă de cunoștință de o dispoziție destinată să servească interesului public. GRIEF 14. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge în special de condițiile sale de detenție. Reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție și în închisoarea Larissa, agravate de starea sa de toxicomanie și de handicapat. De asemenea, se plânge de absența unei acțiuni eficiente pentru a se plânge de aceste condiții. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 16. Prevalând de jurisprudența Curții în această privință, Tribunalul a solicitat să se respingă cererea de neobosire a căilor de atac interne. El subliniază că reclamantul a fost pus în libertate de închisoare Larissa la 12 mai 2015 și, prin urmare, la data la care a depus cererea sa, la 2 iunie 2015, nu a putut să își schimbe condițiile de detenție în închisoare. Singurul scop al sesizării Curții a fost acela de a solicita o despăgubire pentru daune morale, ceea ce ar fi trebuit inițial să facă prin introducerea în fața instanțelor naționale a unei acțiuni în despăgubire împotriva statului, în temeiul articolului 105 din legea de însoțire a codului civil 17. Reclamantul susține că încălcarea articolului 3 nu este legată de o cerere de despăgubire, ci de o încercare de a ieși din poziția sa de victimă a unor condiții de detenție nefavorabile. Mai 2015, în serviciul de represiune împotriva imigrației ilegale din Gononoi, care este o secție de poliție, și unde a stat 35 de zile în dureri insuportabile. Curtea amintește că, în hotărârea sa A.F. c. Grecia 53709/11, §§ 55-60, 13 iunie 2013) Comisia a considerat că a trebuit să examineze dacă dispozițiile unui text legislativ sau de reglementare care ar putea fi invocate în scopul unei acțiuni în temeiul articolului 105 din legea de însoțire a codului civil au fost redactate în termeni suficient de specifici și garantate cu drepturi justițiabile (piszivasiliadis c. Grecia (dec.), n 51618/12, § 32, 26 noiembrie 2013).În urma acestei examinări, Comisia a considerat că situația poate fi diferită între o persoană care a fost deținută în condiții pe care aceasta le consideră contrare articolului Convenției și care sesizează Curtea după punerea sa în libertate și o persoană care o reține atunci când este încă reținută în condițiile pe care le deține (ibid. § 30. În această decizie, Curtea a concluzionat că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69-70, 23 octombrie 2013, Kartelis și alții c. Grecia , n 53077/13, § 27, 7 ianuarie 2016, Papadakis și alții c. Grecia , n 34083/13, § 44, 25 februarie 2016 și Zournatzidis și alții c. Grecia , n 23261/13, § 35, 24 aprilie 2017). 19. În plus, Curtea amintește că o perioadă de deținere a unui reclamant trebuie considerată o situație continuă. Cu condiția ca detenția să aibă loc în unități de același tip și în condiții similare. Perioadele de absență scurte în care reclamantul iese din închisoare pentru audieri sau alte acte de procedură nu afectează continuitatea detenției. Cu toate acestea, extinderea reclamantului sau transferul acestuia la un regim de detenție diferit, fie în interiorul aceleiași închisori, fie în afara acesteia, pune capăt situației continue a reclamantului (ananyev și alții c. Rusia, n 4255/07 și 60800/08, § 78, 10 ianuarie 2012). 20. În acest caz, reclamantul a fost deținut în închisoarea Larissa în perioada 9 decembrie 2014-12 mai 2015. La această ultimă dată, chiar dacă, teoretic, a fost pus în libertate, din cauza efectului suspensiv al apelului său împotriva hotărârii care-l condamnă, el a fost de fapt ținut în detenție deoarece a fost transferat la serviciul de reprimare a imigrației ilegale din Gonnoi, care este o secție de poliție, în vederea retrimiterii sale către Albania. Or, este vorba despre o schimbare radicală a regimului de detenție, care a pus capăt situației continue a situației în sensul jurisprudenței Ananyev menționată anterior (a se vedea, de asemenea, Bouros și alții c. Grecia, nr. 51653 și s., §§ 64-70, 12 martie 2015). Curtea amintește, de asemenea, că, în etapa comunicării cererii, a decis să aducă la cunoștința guvernului cauza privind condițiile de detenție numai în închisoarea Larissa. De fapt, la data la care a fost introdusă cererea, la 2 iunie 2015, reclamantul a fost plasat în serviciul de reprimare a imigrației ilegale din Gononoi de numai 20 de zile (din 12 mai 2015), ceea ce înseamnă că sub limita pe care Curtea a stabilit-o în jurisprudența sa pentru a examina condițiile de detenție în secțiile de poliție (a se vedea printre altele Chazaryan și alte c. Grecia , nr. 76951/12, 16 iulie 2015, Ciocan și alții, c. Grecia (dec.), nr. 41806/13, 6 octombrie 2015 și Preci c. Grecia (dec.), nr. 9387/15, 17 noiembrie 2015). La aceasta se adaugă faptul că Ö Õ nu a susținut în cererea sa condițiile de detenție în această secție 22. Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, din cauza faptului că nu a introdus o acțiune în despăgubire pe baza articolului 105 din legea de trimitere a Codului civil. 23. Prin urmare, trebuie declarată inadmisibilă pentru neechitarea căilor de atac interne, în temeiul articolului 1 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 9 iulie 2020. Renata Degener Krzysztof Wojtyczek Modulul Adjunct Președinte
Requête n
o
26479/15
Adrian BUZI
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 16 juin 2020 en un comité composé de
:
Krzysztof Wojtyczek,
président,
Linos-Alexandre Sicilianos,
Armen Harutyunyan,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 2 juin 2015,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Adrian Buzi, est un ressortissant albanais né en 1967. Il a été représenté devant la Cour par M
e
E.-L. Koutra, avocate exerçant à Athènes.
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par les déléguées de son agent, Mme G. Papadaki, assesseure au Conseil juridique de l’État, et Mme A. Magrippi, auditrice au Conseil juridique de l’État. Le Gouvernement albanais n’a pas exercé son droit d’intervenir dans la procédure (article 36 § 1 de la Convention).
Les circonstances de l’espèce
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
Le requérant est albanais d’origine grecque. En 1991, il quitta l’Albanie pour venir en Grèce avec ses parents aussi d’origine grecque. En 1992, il fut reconnu comme membre de la diaspora grecque («
ομογένεια
») et se vit délivrer une carte d’identité spéciale par la police des étrangers grecque. Il travailla pendant quinze ans dans une boulangerie, se maria, créa une famille et acheta une maison. Toutefois, par la suite, il devint toxicomane et en même temps, il subit trois opérations à sa hanche gauche, ce qui l’obligea à se mouvoir avec des béquilles.
5.
Accusé de détention des stupéfiants et d’entrée illégale dans le territoire, le requérant fut placé en détention provisoire à la prison de Larissa le 9 décembre 2014.
6.
Au moment de son admission à la prison, le requérant informa les autorités de celle-ci qu’il avait subi une fracture de la hanche gauche, qui avait donné lieu à trois interventions chirurgicales en 2001, 2004 et 2011. Il précisa qu’il avait des douleurs aigues et qu’il avait besoin de prendre des antidouleurs. La toilette de la chambrée dans laquelle il fut placé, étant constitué d’un trou dans le sol, le requérant glissa avec ses béquilles, tomba et cassa la hanche artificielle qui lui avait été posée lors de la dernière intervention chirurgicale en 2011. Toutefois, au lieu d’être hospitalisé et d’avoir une nouvelle arthroplastie, il resta à la prison avec des douleurs très fortes et des antidouleurs puissants comme seul remède.
7.
Le 11 mai 2015, la cour d’appel criminelle de Larissa l’acquitta de l’accusation d’entrée illégale dans le territoire, mais le condamna à une peine de trois ans d’emprisonnement pour détention des stupéfiants en reconnaissant aussi sa qualité de toxicomane.
8.
Le requérant introduisit un appel contre le jugement précité. L’appel ayant un effet suspensif le requérant fut mis en liberté le 12 mai 2015.
9.
Toutefois, au lieu d’être élargi, le requérant fut transféré le même jour à 18 h 50 au service de répression d’immigration irrégulière de Gonnoi en vue de son reconduite en Albanie en vertu d’une décision du Directeur de la police de Larissa. La décision de maintenir le requérant en détention était fondée sur le risque de fuite, sur l’absence de domicile fixe en Grèce, sur le fait qu’il n’avait pas des documents établissant son identité ni d’argent pour subvenir à ses besoins.
10.
Une nouvelle décision du Directeur de la police de Larissa réitéra l’ordre de renvoi en Albanie.
11.
Le requérant forma des objections contre la décision précitée devant le tribunal administratif de Larissa. Par une décision n
o
54/2015, du 17 juin 2015, le tribunal administratif accueillit les objections et accorda au requérant un délai de trente jours pour quitter volontairement le territoire.
12.
Le même jour, à la suite de la décision précitée, le Directeur de la police de Larissa ordonna la mise en liberté du requérant.
Le droit interne pertinent
13.
L’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil prévoit que
:
«
L’État est tenu de réparer les dommages causés par les actes illégaux ou omissions de ses organes lors de l’exercice de la puissance publique, sauf si les actes ou omissions [en question] ont eu lieu en méconnaissance d’une disposition destinée à servir l’intérêt public. L’organe fautif est solidairement responsable avec l’État, sous réserve des dispositions spéciales sur la responsabilité des ministres.
»
GRIEF
14.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint notamment de ses conditions de détention.
15.
Le requérant se plaint de ses conditions de détention et dans la prison de Larissa, aggravées par son état de toxicomane et de handicapé. Il se plaint aussi de l’absence d’un recours effectif pour se plaindre de ces conditions. Il allègue des violations des articles 3 et 13 de la Convention, aux termes desquels
:
Article 3
«
Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.
»
Article 13
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.
»
16.
Se prévalant de la jurisprudence de la Cour en la matière, le Gouvernement
l’invite à rejeter la requête pour non-épuisement des voies de recours internes. Il souligne que le requérant fut mis en liberté de la prison de Larissa le 12 mai 2015 et que donc à la date de l’introduction de sa requête, le 2 juin 2015, il ne pouvait pas faire changer ses conditions de détention dans la prison. Le seul but de la saisine de la Cour était de réclamer une indemnité pour dommage moral, ce qu’il aurait d’abord dû faire en introduisant devant les juridictions nationales une action en dommages-intérêts contre l’État, sur le fondement de l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil.
17.
Le requérant affirme que son grief de violation de l’article 3 n’est pas lié à une demande d’obtenir une indemnité mais à une tentative de sortir de sa position de victime de mauvaises conditions de détention. Il souligne que lorsqu’il a saisi la Cour, le 2 juin 2015, il était encore détenu, depuis le 12
mai 2015, au service de répression d’immigration irrégulière de Gonnoi, qui est un commissariat de police, et où il séjourna pendant trente-cinq jours dans des douleurs insupportables. Il s’agirait là, selon la jurisprudence de la Cour, d’une situation continue car, tant dans la prison que dans ce commissariat, il aurait été détenu dans des conditions identiques, c’est-à-dire dans un dénuement total des commodités et d’attention dues à des détenus handicapés et ayant besoin des soins médicaux immédiats.
18.
La Cour rappelle que dans son arrêt
A.F. c.
Grèce
(n
o
53709/11, §§
55-60, 13 juin 2013) elle a estimé qu’il convenait d’examiner si les dispositions d’un texte législatif ou réglementaire susceptibles d’être invoquées aux fins d’une action en application de l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil étaient rédigées en termes suffisamment précis et garantissaient des droits «
justiciables
» (
Chatzivasiliadis c. Grèce
(déc.), n
o
51618/12, §
32, 26 novembre 2013). Suite à cet examen, elle a estimé que la situation peut être différente entre une personne qui a été détenue dans des conditions qu’elle estime contraires à l’article
3
de la Convention et qui saisit la Cour après sa mise en liberté et un individu qui la saisit alors qu’il est toujours détenu dans les conditions qu’il dénonce (ibid. §
30). Dans cette décision, la Cour a conclu qu’ un requérant qui saisit la Cour d’un grief relatif aux conditions de détention après avoir été mis en liberté et sans avoir au préalable engagé l’action de l’article 105 précité ne se conforme pas à l’exigence de l’épuisement des voies de recours internes (voir, parmi d’autres,
Nikolaos Athanasiou et autres c.
Grèce
, n
o
36546/10, §§
69-70, 23 octobre 2013,
Kartelis et autres c. Grèce
, n
o
53077/13, §§
24
‑
27, 7 janvier 2016,
Papadakis et autres c. Grèce
, n
o
34083/13, §§
40
‑
44, 25 février 2016, et
Zournatzidis et autres c. Grèce
, n
o
23261/13, §§
31
‑
35, 24 avril 2017).
19.
La Cour rappelle, en outre, qu’une période de détention d’un requérant doit être considérée comme une «
situation continue
» pour autant que la détention a lieu dans des établissements du même type et dans des conditions similaires. Des périodes d’absence courtes pendant lesquels le requérant sort de la prison pour des auditions ou d’autres actes de procédure n’ont pas d’incidence sur la continuité de la détention. Toutefois, l’élargissement du requérant ou son transfert à un régime de détention différent, que ce soit à l’intérieur d’une même prison ou à l’extérieur de celle-ci, met un terme à la «
situation continue
» (
Ananyev et autres c.
Russie
, n
o
42525/07 et 60800/08, § 78, 10 janvier 2012).
20.
En l’espèce, le requérant fut détenu à la prison de Larissa du 9
décembre 2014 au 12 mai 2015. À cette dernière date, même si, en théorie, il a été mis en liberté, en raison de l’effet suspensif de son appel contre le jugement le condamnant, il a été en réalité maintenu en détention car il a été transféré au service de répression d’immigration irrégulière de Gonnoi, qui est un commissariat de police, en vue de son renvoi vers l’Albanie. Or, il s’agit là d’un changement radical du régime de détention qui a mis un terme à la «
situation continue
» au sens de la jurisprudence
Ananyev
précitée (voir aussi
Bouros et autres c. Grèce
, n
o
51653 et s., §§
64-70, 12 mars 2015).
21.
La Cour rappelle, en outre, qu’au stade de la communication de la requête, elle avait décidé de porter à la connaissance du Gouvernement le grief relatif aux conditions de détention seulement dans la prison de Larissa. En fait, à la date de l’introduction de la requête, le 2 juin 2015, le requérant était placé au service de répression d’immigration irrégulière de Gonnoi depuis vingt jours seulement (depuis le 12 mai 2015), donc en deçà de la limite que la Cour a posé dans sa jurisprudence pour examiner les conditions de détention dans les commissariats de police ( voir parmi d’autres
Chazaryan et autres c. Grèce
, n
o
76951/12, 16 juillet 2015,
Ciocan et autres c. Grèce
(déc.), n
o
41806/13, 6 octobre 2015, et
Preci c. Grèce
(déc.), n
o
9387/15, 17 novembre 2015). À cela s’ajoute le fait que le requérants n’étayait pas dans sa requête les conditions de détention dans ce commissariat.
22.
Compte tenu de ces circonstances, la Cour estime que le requérant n’a pas épuisé les voies de recours internes, faute d’avoir introduit une action en dommages-intérêts sur le fondement de l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil.
23.
Il convient donc de déclarer la requête irrecevable pour non
‑
épuisement des voies de recours internes, en application de l’article
35
§§
1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 9 juillet 2020.
Renata Degener
Krzysztof Wojtyczek
Greffière adjointe
Président