Comunicat la 7 mai 2019 Prima secțiune Cerere nr. 23413/16 J.A. împotriva Greciei introdusă la 28 aprilie 2016 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl J. A., este un resortisant pakistanez născut în 2000. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl E.-L. Koutra, avocat care exercită la Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: recurentul, minor neînsoțit la momentul respectiv, a sosit la 24 februarie 2016 de către o mică parte din Lesbos, din Turcia, de pe insula Lesbos, și, după spusele sale, a dorit să obțină o reunificare familială cu un unchi care locuia în mod legal în Atena. Aprobat cu alții, el a fost condus la Hotspot de Moria. Toți nou-veniții au fost informați că procedura de înregistrare a fost închisă pentru resortisanții pakistanezi, ceea ce a avut ca rezultat excluderea acestor resortisanți din locurile de cazare în tabără. Reclamantul a fost apoi plasat timp de mai multe săptămâni într-un lagăr adiacent celui de la Moria, administrat de o organizație non-guvernamentală. În pofida faptului că această organizație l-a identificat pe reclamant ca fiind o persoană vulnerabilă, ea nu a fost în măsură să-i obțină accesul la procedura de înregistrare din cauza unei coordonări necorespunzătoare cu autoritățile din tabăra de la Moria. Cu câteva zile înainte de adoptarea declarației UE În martie 2016, ofițerii de poliție s-au dus în tabăra în care se afla reclamantul și au încercat să rețină cetățeni pakistanezi pentru a-i duce la tabăra din Moria. La 19 martie 2016, reclamantul a fost transferat la Moria și plasat în partea din tabără rezervată minorilor. La 21 martie 2016, reclamantul a fost înregistrat cu o mențiune de intenție. La acea dată, autoritățile din tabără au întocmit diverse documente oficiale privind reclamantul, inclusiv o notă în care se menționează că acesta este înregistrat ca minor neînsoțit și au solicitat numirea unui tutore, fiind informat Serviciul Național de Solidaritate Socială (EKKA). La începutul lunii aprilie, reclamantul a fost reperat de polițiștii care au incinerat partea interioară a brațelor sale cu un aparat de ras. Polițiștii l-au avertizat că aceaceasta a fost ultima dată când au tolerat acest comportament la 12 aprilie 2016, polițiștii l-au transferat pe reclamant la Secțiunea B a taberei Moria. Această secțiune era o zonă interzisă, separată de restul taberei, care era folosită pentru coordonarea deportărilor și pentru a-i plasa pe cei care aveau probleme disciplinare. Reclamantul a petrecut o noapte în această secțiune și, a doua zi, ca urmare a intervenției organizațiilor neguvernamentale și a Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, a fost transferat în acea parte a taberei pentru minori. La 26 aprilie 2016, a izbucnit o revoltă în această parte a taberei care a durat mai multe ore. Minorii neînsoțiți au cerut eliberarea lor. Reclamantul nu a participat la aceasta. La ora 21:00 a izbucnit o luptă între tineri pakistanezi și afgani în aceeași parte a taberei. Potrivit reclamantului, polițiștii au rămas pasivi și au permis intrarea paramedicilor și a ambulanțelor la ora 21:30. Reclamantul a fost lovit puternic în stomac cu un scaun de către un alt minor și a fost în imposibilitatea de a merge. El a trebuit să aștepte câteva ore înainte de a fi transferat la spital. Foarte devreme, la 27 aprilie 2016, el a revenit în tabără. Deoarece zona rezervată minorilor a fost distrusă, poliția a pus minerii pakistanezi în secțiunea B a taberei. Când aceștia au cerut să se întoarcă în zona rezervată minorilor, polițiștii i-au lovit. Reclamantul, care fusese și el bătut de polițiști, a rămas în secțiunea B câteva zile, fără să aibă acces la asistență medicală. La 29 aprilie 2016, în urma unei cereri de aplicare a articolului 39 din Regulamentul de procedură, reclamantul a fost transferat la spital. Cu toate acestea, la fața locului, acesta nu a beneficiat de asistență de la un interpret și nu i s-a eliberat niciun certificat medical la ieșirea sa din spital. Reclamantul s-a întors la Secțiunea B a taberei unde nu avea nici posibilitatea de a ieși într-o curte, nici de a beneficia de o activitate compatibilă cu statutul său de minor sau de a avea acces la voluntari ai organizațiilor non-guvernamentale. El a declarat că, pentru o zi, el a fost chiar privat de apă de băut. La 4 mai 2016, reprezentantul recurentei a primit de la autoritățile din tabără extrase din dosarul administrativ al reclamantului. Din aceasta reiese că, la 21 martie 2016, directorul Serviciului de primă primire a dispus ca acesta să fie deținut timp de 15 zile, a prelungit restricția privind libertatea de mișcare a reclamantului pentru încă 10 zile, utilizând următoarea formulă stereotipată: [reclamantul] nu a efectuat încă procedura pentru prima primire sau nu a completat încă cererea sa de protecție internațională Reclamantul a fost menținut în detenție până la 4 mai 2016, data la care a fost transferat către o structură adecvată pentru minori neînsoțiți. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție/de viață în zona rezervată minorilor din tabăra de la Moria și în Secțiunea B din aceasta, precum și de faptul că a fost bătut de polițiști în timp ce era închis în această secțiune. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge de detenția sa, din cauza faptului că, în ciuda situației sale de minor neînsoțit, a fost reținut în aceleași condiții ca și adulții pentru o lungă perioadă de timp. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea vieții de familie, deoarece, de la intrarea sa în Grecia și până la introducerea cererii sale la Curte, autoritățile nu i-au permis să inițieze o procedură pentru a obține reunificarea familiei cu unchiul său care locuiește legal în Atena. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu are dreptul la o cale de atac eficientă pentru a se plânge de condițiile de detenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a făcut obiectul unui tratament inuman și degradant în sensul articolului 3 din Convenție din cauză condițiile sale de detenție/viață în partea rezervată minorilor din lagărul de la Moria și în Secțiunea B din acesta a bătăilor pe care le-ar fi primit polițiștii în Secțiunea B atunci când a cerut cu alți minori să fie transferați în zona rezervată minorilor. Detenția reclamantului, minor neînsoțit, a fost în mod regulat în sensul art. 5 din Convenție, ținând cont în special de plasarea acestuia în tabăra de la Moria, în special în secțiunea B din aceasta? Presupusa atitudine a autorităților de a împiedica reclamantul să inițieze o procedură de reunificare familială cu unchiul său care locuia în Atena a încălcat dreptul său la respectarea vieții sale familiale, garantat prin art. 8 din Convenție Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din convenție, pentru a se plânge de condițiile sale de viață în hotspot-ul de la Moria
Communiquée le 7 mai 2019
Requête n
o
23413/16
J.A. contre la Grèce
introduite le 28 April 2016
Le requérant, M. J. A., est un ressortissant pakistanais né en 2000. Il est représenté devant la Cour par M
e
E.-L. Koutra, avocate exerçant à Athènes.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant, mineur non accompagné à l’époque des faits, arriva le 24
février 2016 par une petite embarcation à l’île de Lesbos en provenance de Turquie. D’après ses dires, il souhaitait obtenir une réunification familiale avec un oncle qui résidait légalement à Athènes. Appréhendé avec d’autres, il fut conduit au hotspot de Moria. Tous les nouveaux arrivants furent informés que la procédure d’enregistrement était close pour les ressortissants pakistanais, ce qui avait comme conséquence d’exclure ces ressortissants des facilités d’hébergement dans le camp.
Le requérant fut alors placé pendant plusieurs semaines dans un camp adjacent à celui de Moria qui était géré par une organisation non-gouvernemental. En dépit du fait que cette organisation identifia le requérant comme une personne vulnérable, elle n’était pas en mesure de lui obtenir l’accès à la procédure d’enregistrement en raison d’une mauvaise coordination avec les autorités du camp de Moria.
Quelques jours avant l’adoption de la «
Déclaration UE –Turquie
», le 20
mars 2016, des policiers se rendirent dans le camp où se trouvait le requérant. Ils cherchaient à appréhender des ressortissants pakistanais pour les emmener au camp de Moria. Le 19 mars 2016, le requérant fut transféré à Moria et placé dans la partie du camp réservée aux mineurs.
Le 21 mars 2016, le requérant fut enregistré avec mention de «
son intention
» de demander la protection internationale. À cette date, les autorités du camp établirent divers documents officiels concernant le requérant, dont une note où il était mentionné que celui-ci était enregistré comme mineur non-accompagné et demandait la nomination d’un tuteur, le Service national de solidarité social (EKKA) ayant été informé.
Au début avril, le requérant était repéré par des policiers en train d’inciser la partie intérieure de ses bras avec un rasoir. Les policiers l’avertirent que c’était la dernière fois qu’ils toléraient ce «
comportement
».
Le 12 avril 2016, les policiers transférèrent le requérant à la Section B du camp de Moria. Cette Section était une zone interdite, séparée du reste du camp, qui servait pour la coordination des déportations et pour placer ceux qui avaient de problèmes disciplinaires. Le requérant passa une nuit dans cette Section et, le lendemain, à la suite de l’intervention des organisations non-gouvernementales et du Haut-Commissariat des Nations Unies pour les Réfugiés, il fut transféré dans la partie du camp réservée aux mineurs.
Le 26 avril 2016, une émeute éclata au sein de cette partie du camp qui dura plusieurs heures. Les mineurs non accompagnés demandaient leur mise en liberté. Le requérant n’y participa pas. À 21 h, une bagarre éclata entre jeunes pakistanais et afghans dans cette même partie du camp. Selon le requérant, les policiers restèrent passifs et n’autorisèrent l’entrée des secouristes et des ambulances qu’à 21 h 30. Le requérant fut violemment frappé à l’estomac avec une chaise par un autre mineur et il se trouva dans l’impossibilité de marcher. Il dut attendre plusieurs heures avant d’être transféré à l’hôpital. Très tôt, le 27 avril 2016, il retourna au camp. Comme la zone réservée aux mineurs était détruite, la police plaça les mineurs pakistanais dans la Section B du camp. Lorsque ceux-ci demandèrent de retourner à la zone réservée aux mineurs, les policiers les frappèrent. Le requérant, qui avait été aussi battu par les policiers, resta dans la section B pendant quelques jours, sans avoir accès à des soins médicaux.
Le 29 avril 2016, à la suite d’une demande d’application de l’article 39 du règlement à la Cour, le requérant fut transféré à l’hôpital. Toutefois, sur place, il ne bénéficia pas de l’assistance d’un interprète et il ne se vit délivrer aucun certificat médical à sa sortie de l’hôpital.
Le requérant retourna à la Section B du camp où il n’avait ni la possibilité de sortir dans une cour, ni de bénéficier d’une activité compatible avec son statut de mineur ni d’avoir accès à des bénévoles des organisations non-gouvernementales. Il allègue que pendant un jour il fut même privé d’eau à boire.
Le 4 mai 2016, la représentante du requérante reçut des autorités du camp des extraits du dossier administratif du requérant. Il en ressortait que qu’alors que le 21 mars 2016, la détention de celui-ci avait été ordonnée pour quinze jours, le directeur du Service de première réception prolongea la restriction à la liberté de mouvement du requérant pendant dix jours supplémentaires, en utilisant la formule stéréotypée suivante
: «
[le requérant] n’a pas encore accompli la procédure relative à la première réception ou n’a pas encore complété sa demande de protection internationale
».
Le requérant fut maintenu en détention jusqu’au 4 mai 2016, date à laquelle il fut transféré à une structure appropriée pour mineurs non accompagnés.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention/vie dans la zone réservée aux mineurs du camp de Moria et dans la Section B de celui-ci, ainsi que d’avoir été battu par des policiers alors qu’il était enfermé dans cette Section.
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaint de l’irrégularité de sa détention, en raison du fait qu’en dépit de sa situation de mineur non accompagné, il fut détenu dans les mêmes conditions que des adultes pendant une longue période.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation de son droit au respect de la vie familiale, car à compter de son entrée en Grèce et jusqu’à l’introduction de sa requête à la Cour, les autorités ne lui ont pas permis d’engager une procédure pour obtenir la réunification familiale avec son oncle qui réside légalement à Athènes.
Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint l’absence d’un recours effectif pour se plaindre des conditions de sa détention.
1.
Le requérant a-t-il fait l’objet d’un traitement inhumain et dégradant au sens de l’article 3 de la Convention en raison
:
–
de ses conditions de détention/vie dans la partie réservée aux mineurs du camp de Moria et dans la Section B de celui-ci
?
–
des coups allégués qu’il aurait reçus des policiers dans la Section B lorsqu’il a demandé avec d’autres mineurs d’être transféré dans la zone réservée aux mineurs
?
2.
La détention du requérant, mineur non accompagné, a-t-elle été régulière au sens de l’article 5 de la Convention, compte tenu notamment de son placement dans le camp de Moria et notamment dans la Section B de celui-ci
?
3.
La prétendue attitude des autorités tendant à empêcher le requérant d’engager une procédure pour la réunification familiale avec son oncle qui vivait à Athènes, a-t-elle porté atteinte à son droit au respect de sa vie familiale, garanti par l’article 8 de la Convention
?
4.
Le requérant disposait-il d’un recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, pour se plaindre de ses conditions de vie dans le hotspot de Moria
?