CtEDO 25.11.2016 Auto

H.A. ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
25.11.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
H.A. ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 25 noiembrie 2016 Prima secțiune Cerere nr. 19951/16 H.A. și altele împotriva Greciei introduse la 13 aprilie 2016 EXPOSAT FAPTELE Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt nouă minori neînsoțiți cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, inclusiv cinci sirieni, trei irakieni și un marocan, care au încheiat în Grecia cu puțin timp înainte de semnarea acordului dintre Turcia și Uniunea Europeană din 20 martie 2016, pentru a se deplasa către alte țări europene. De îndată ce au intrat pe teritoriu, au fost arestați de către autoritățile de poliție care le-au dat un ordin de expulzare, a cărui execuție a fost suspendată până când a fost posibil. Reclamanții au încercat să treacă pe teritoriul Republicii Iugoslave a Macedoniei la trecerea frontierei din Idomeni, dar au fost reprimați de forțele multinaționale de poliție (sârbi, slovenă, slovacă, cehă, maghiară, croată și austriacă) prezente pentru a împiedica accesul refugiaților la alte state europene. Ei au fost ținuți între unu și șase zile la secția de poliție din Idomeni înainte de a fi transferați la alte secții de poliție și plasați în celule destinate deținuților de drept comun. La postul din Idomeni, șase dintre reclamanți susțin că au fost bătuți de polițiști. Nici unul dintre ei nu a fost supus unui examen medical și nu a fost informat cu privire la procedurile de depunere a unei cereri de azil. Reclamantul H.A. a fost chiar refuzat accesul la un medic sau la spital pentru probleme cardiace de care pretindea că suferă. Reclamanții au fost transferați ulterior la postul de poliție din Axioupoli, unde au fost reținuți între 18 și 33 de zile, până la începutul lunii aprilie 2016. Ei erau plasați în celule suprapopulate, prost aerisite și iluminate, fără posibilitate de ieșire și de plimbare și primind o alimentație de slabă calitate, cumpărată cu suma de 5,80 EUR pe zi. Paturile erau din ciment și pături murdare. La 27 martie 2016, la ora 16:00, H.A. a fost prins într-un atac de panică care i-a îngrijorat pe colegii de celulă. El a fost examinat de un medic numai în jurul orei 19:00 după intervenția avocatului său, cu sediul la Atena, care a contactat procurorul (în calitate de tutore legal al minorilor neînsoțiți) și șeful secției de poliție. Cu toate acestea, singura grijă acordată a fost aceea de a-l calma pe reclamantul care a fost redirecționat la celula sa. La 8 aprilie 2016, doi reclamanți (A.F. și M.A.) au fost transferați la secția de poliție Kilkis și alți patru la secția de poliție Polykastro. A.F. și M.A. au declarat că poliția a fost maltratată de poliția din Kilkis. M.A. ar fi leșinat și A.F. ar fi avut un atac de panică. În aceeași zi, reprezentanți ai organizațiilor non-guvernamentale, inclusiv Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, după vizitarea celor doi reclamanți, au informat polițiștii cu privire la poziția pe care aceștia au solicitat-o pentru examinare de către un medic. Polițiștii nu au luat în considerare această cerere și au deschis o anchetă împotriva lor pentru declarație falsă. A doua zi, ca urmare a unei noi crize de panică, A.F. a fost transferat la spital și apoi a revenit la Kilkis. Documentele medicale emise au menționat toate că a existat o problemă de comunicare cu pacientul din cauza lipsei de interpretare. În ceea ce-l privește pe M.A., el a fost transferat la secția de poliție din Polykastro, iar la secția de poliție din Polykastro, condițiile materiale de detenție erau identice cu cele ale postului Kilkis. Reclamantul S.A., care a fost reținut începând cu 21 martie 2016, a declarat că suferă de astm din cauza lipsei de aer condiționat și a lipsei de încălzire în timpul nopții. Examinat după câteva zile de către un medic, autoritățile de poliție indiquaique nu au avut mijloacele de a-i plăti medicamentele prescrise de medic. În urma unei cereri de aplicare a articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, transmisă la 12 aprilie 2016, reclamanții au fost transferați în partea din tabăra de refugiați din Diavata rezervată minorilor și gestionată de organizația neguvernamentală ARSIS. În această tabără, reclamanții au avut facilități pentru a depune o cerere de azil și au primit (cu excepția unuia dintre aceștia care așteaptă încă un interviu) o carte de azil a reclamanților de azil. Ei au declarat, de asemenea, că au toți părinți apropiați în alte state membre ale Uniunii Europene, ceea ce ar trebui în mod normal să accelereze procedura de examinare a cererilor lor de azil. Potrivit recurentelor, condițiile din această tabără erau mai bune decât cele din secțiile de poliție, dar în nici un caz adaptate stării lor de mineri: ei trăiau în corturi fără sol dur, Împărțeau toaletele și dușurile cu adulții, primeau alimente de calitate nutrițională săracă, aveau acces limitat la îngrijire medicală și se găseau în imposibilitatea de a se face înțeles de către medici din cauza absenței unor inexactități. În plus, aceștia au denunțat lipsa de sprijin psihologic pentru minorii neînsoțiți și, în special, problema sistemică de punere efectivă sub tutelă. După ce au fost transferați la Diavata și au depus cererea sa de azil, reclamantul H.A. a fost obligat să părăsească partea din tabără rezervată minorilor și să fie repusă în detenție, între 21 și 30 aprilie 2016, mai întâi la centrul de detenție d.O.estiada, apoi la cel din Fylakio, în scopul expulzării. H.A. afirmă că condițiile de detenție în aceste centre erau mai dure decât cele din posturile de poliție. La 30 aprilie 2016, a reușit să se întoarcă în tabăra lui Diavata după ce un membru al unei organizații neguvernamentale a călătorit până la Fylakio pentru a-l recupera. Invocând art. 3 (voletul material) din Convenție, reclamanții se plâng, pe de o parte, de condițiile lor de detenție în diferitele secții de poliție în care au fost deținuți și în tabăra de refugiați din Diavata, pe de altă parte că A.F. și M.A. au suferit abuzuri din partea ofițerilor de poliție la secția Kilkis. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3, reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac eficiente pentru a se plânge de condițiile lor de detenție. Invocând art. 3 (voletul procedural) din Convenție, reclamanții A.F. și M.A. se plâng de lipsa unei anchete efective cu privire la acuzațiile de abuz suferite în posturile de poliție, în ciuda declarațiilor reprezentanților de organizații non-guvernamentale cu privire la dorința acestor solicitanți de a fi examinați de un medic. Invocând art. 5 alineatul (1) litera (d) din Convenție, reclamanții se plâng de regularitatea detenției lor din cauza faptului că, în ciuda situației lor de minori neînsoțiți, au fost plasați în celule de poliție cu deținuți adulți de drept comun. Invocând art. 5 alin. (2) din Convenție, reclamanții se plâng că nu au fost informați într-o limbă pe care o puteau înțelege motivele deținerii lor. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamanții se plâng că decizia de deținere a acestora nu le-a fost notificată și că nu a avut acces la un avocat sau la un interpret, ei s-au aflat într-un loc în care să introducă o acțiune pentru a contesta legalitatea deținerii lor. Condițiile materiale de detenție ale tuturor reclamanților în posturile de poliție din Idomeni, d.Axioupoli, Kilkis și Polykastro, apoi în tabăra de refugiați din Diavata, se referă la tratamentul inuman sau degradant al reclamanților A.F. și M.A. au fost tratați inuman și degradant în timpul detenției lor la secția de poliție din Kilkis Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), a fost efectuată în speță o anchetă, în conformitate cu cerințele articolului 3 din convenție, de către autoritățile interne cu privire la presupusele abuzuri suferite de reclamanții A.F. și M.A. la postul de poliție din Kilkis, având în vedere declarațiile reprezentanților organizațiilor non-guvernamentale În cazul în care reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă pentru a contesta condițiile de detenție, astfel cum se prevede la art. 13 din Convenție Detenția reclamanților neînsoțiți de minori a fost în mod legal în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din Convenție, ținând seama în special de plasarea acestora în celule în posturile de poliție Au fost informați reclamanții într-o limbă pe care o includ motivele deținerii lor, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Convenția privind ordinea juridică greacă a oferit reclamanților posibilitatea de a obține o hotărâre a unei instanțe interne cu privire la legalitatea deținerii lor, în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 5 alin. (4) din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă