Secțiunea a treia Cerere nr. 42566/96 M.C. împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se înscrie la 9 iulie 2024 într-un comitet compus din Darian Pavli, președinte, Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd, judecători și Olga Chernishova, graffière de secțiune, cererea n 42565/96 îndreptat împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, M.C. (inclusiv reclamanta, din 1986), a fost născută și rezidentă la Atena, reprezentată de M.-L. Koutra, avocată la Atena, a sesizat Curtea la 25 iulie 2016 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului elen ( După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie privind cazurile de violență polițienească pe care reclamanta le-ar fi comis la sediul serviciului de azil de pe teritoriul statului de origine și în cel al subdirecției poliției pentru minorii din statul de origine. La 25 iulie 2016, trei refugiați minori neînsoțiți, asistați de cele patru avocate ale acestora, inclusiv reclamanta, s-au prezentat la serviciul de azil al statului pentru a trece la interviul privind cererea lor de azil. În cele din urmă, întreținerea nu a avut loc, deoarece nu a avut decât un traducător disponibil. Grupul a fost invitat sa astepte pana cand procurorul a decis urmatoarea procedura. Mai tarziu in aceasta zi, procurorul a ordonat transferul minorilor mai intai la subdirectia politiei pentru minori pentru a-i interoga, apoi la o structura de primire specializata. În timp ce avocații au trimis un fax procurorului pentru a cere informații în această privință, trei avocați au mers la subordonarea poliției, în timp ce reclamanta și minorii au rămas la fața locului pentru a aștepta răspunsul procurorului. În fața Curții, recurenta susține că, în timpul unei minute, un polițist prezent la fața locului l-a îmbrâncit pe unul dintre mineri. Recurenta i-ar fi cerut motivul acestui act, în acel moment polițistul la ui ar fi fost prins de braț și ar fi proiectat împotriva zidului. Atunci ea i-ar fi cerut polițistului să-i comunice numele și numărul de serviciu, la care polițistul i-ar fi răspuns că, dacă insista să afle, el ar fi dat în judecată-o pentru refuz de a-i da în judecată, pe reclamantă, care, în momentul faptelor în discuție, comunica prin telefon cu o altă avocată, Koutra, reprezentantul său în prezenta cerere în fața Curții, i-a comunicat acest incident. Dl Koutra a luat legătura cu autoritățile de poliție pentru a raporta incidentul, dar acestea i-ar fi răspuns că mandatul lor nu le permite să acționeze legal împotriva polițistului implicat în incident. Mai târziu, în jurul orei 16:00, reclamanta și minorii au fost transportați la subdirecția poliției pentru minori. La ora 20:50, M Koutra a trimis la subdirecție un fax prin care solicita eliberarea reclamantei sau, în caz contrar, necesitatea de a o informa pe aceasta din urmă cu privire la acuzația penală care o motivează din 16 ani. La ora 21:05 poliția a informat-o pe reclamantă că era arestată pentru refuz de a fi arestată. La ora 22:00, poliția a primit un mandat de arestare care a fost adus la proces. La ora 22:20, polițiștii l-au invitat să-și prezinte apărarea, după care procurorul din apropierea tribunalului corecțional i-a ordonat eliberarea. Recurenta s-a dus imediat la spitalul de gardă. Conform certificatului medical emis de spital, medicii i-au administrat un sedativ și i-au făcut o electrocardiogramă. Ei observaseră o zgârietură și un hematom pe la mailul omoplat stâng care confirmau durerea de care se plângea pacienta. A doua zi, în conformitate cu o recomandare din partea medicilor de gardă, recurenta s-a dus la o clinică psihiatrică. Certificatul medical emis de această instituție a constatat o traumă cauzată de stres. La 16 ianuarie 2017, recurenta a fost trimisă în fața Tribunalului de corecție din Etta pentru refuz de a obține ordine de la poliție. În cursul procedurii penale, reclamanta a declarat că a fost supusă unor tratamente abuzive din partea poliției. La 12 decembrie 2019, tribunalul de corecție a fost reproșat. 10. În fața Curții, reclamanta a declarat că a depus mai multe plângeri pentru rele tratamente. Cu toate acestea, nici o dovadă cu privire la acest punct nu a fost prezentată Curții. 11. În decembrie 2019, după ședința Tribunalului de corecție din mai, pe care recurenta a formulat-o în mod oficial în fața Parchetului o plângere scrisă pentru calomnie și declarații mincinoase sub jurământ împotriva polițiștilor care au ținut discursuri în litigiu în cursul procedurii penale desfășurate împotriva acesteia pentru refuzul de a-l acuza. Această plângere a fost respinsă de procurorul districtual pentru nefondare și a fost ulterior confirmată la 22 noiembrie 2021 de către instanța judecătorească de apel a Parchetului de Primă Instanță. EVALUAREA CURȚII 12. Invocând articolele 3 și 13 din Convenție, recurenta se plânge că a suferit violențe polițienești în timpul prezenței sale la sediul serviciului de azil de pe teritoriul statului de origine și că nu a intentat o acțiune efectivă în această privință. Guvernul ridică mai multe excepții preliminare în ceea ce privește neobosirea căilor de atac interne, în special absența unei plângeri împotriva penalității. Curtea amintește că, atunci când o persoană susține în mod incriminabil că a suferit, în mâinile poliției sau ale altor servicii comparabile cu statul, un tratament contrar articolului 3, această dispoziție, combinată cu datoria generală impusă statului prin art. 1 din Convenția de să recunoască oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite (...) [în] convenție În acest fel, cu excepția importanței sale fundamentale, interdicția legală generală a torturii și a pedepselor și tratamentelor inumane sau degradante ar fi ineficace în practică și, în unele cazuri, ar fi posibil ca agenții de stat să calce în picioare, având în vedere că drepturile persoanelor supuse controlului lor ar fi extrem de nepedepsite ( În orice caz, scopul articolului 35 din Convenție este acela de a oferi statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a corecta presupusele încălcări înainte ca aceste acuzații să fie prezentate Curții. La art. 35 alineatul (1) din Convenție trebuie să se aplice cu o anumită flexibilitate și fără formalism excesiv, dar nu numai că solicită ca cererile să fi fost adresate instanțelor interne competente și că s-a recurs la acțiuni efective care să permită contestarea deciziilor deja pronunțate. Acuzarea de care se intenționează să se adreseze Curții trebuie, în primul rând, invocată, cel puțin pe fond, în formele și termenele prevăzute de dreptul intern, în fața acelorași instanțe naționale corespunzătoare (Gäfgen c. Germania [GC], n 22978/05, § 142, CEDH 2010 17. În speță, Curtea constată că reclamanta, avocată de profesie, nu a prezentat Curții niciun document care să ateste o plângere oficială privind relele tratamente. Curtea a subliniat deja valoarea probatorie puternică a certificatelor medicale care atestă relele tratamente și care au fost eliberate la scurt timp după presupusele tratamente abuzive (Buyid c. Belgia [GC], n 23380/09, § 92, CEDO 2015). În timp ce a dat dovadă de diligență pentru obținerea unui astfel de certificat medical și chiar pentru depunerea unei plângeri formale pentru calomnie și declarații mincinoase împotriva polițiștilor în legătură cu depozițiile pe care aceștia le-au făcut în cadrul procedurii împotriva ei, recurenta nu a nici depus în fața instanțelor interne o plângere pentru maltratarea în bună formă, nici nu a explicat în fața Curții motivele acestei omisiuni. 19. În circumstanțele speciale ale cazului, subliniind în același timp importanța funcției avocaților în fața autorităților naționale și statutul lor special care necesită o formă de protecție față de acestea, Curtea nu poate accepta că afirmațiile formulate de recurentă în cursul procedurii împotriva acesteia constituie un temei suficient de solid pentru a pune autoritățile în obligația de a iniția investigații pentru rele tratamente (a se vedea, pentru obligațiile pozitive, faptele de o importanță semnificativă sau considerațiile referitoare la grupurile de persoane vulnerabile, Regatul Unit [GC], nr. 29392/95, § 73, CEDO 2001-V, M.C. c. Bulgaria, nr. 39272/98, § 149 și 151, CEDO 2003-XII, membri ai Congregației Martorilor lui Iehova din Gldani și alții c. Georgia, nr. 71156/01, § 97-124, 3 mai 2007; a se vedea în special pentru acuzații de tortură invocate numai în timpul procedurilor penale împotriva reclamantului, Frat Koçc. Turcia (dec.), nr. 24937/94, 14 noiembrie 2000, și a se vedea, în cele din urmă, pentru cazurile în care avocații se plângeau de rele tratamente în cursul exercitării funcțiilor lor, Ya În aceste condiții, în special în ceea ce privește profesia recurentei și eliberarea acesteia în aceeași zi, Curtea concluzionează că a omis să depună o plângere privind relele tratamente în mod corespunzător, care ar fi putut, de altfel, să fie susținută de raportul medical pe care l-a obținut ca urmare a faptelor denunțate. Prin urmare, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 12 septembrie 2024. Olga Chernishova Darian Pavli Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
42565/16
M.C.
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 9
juillet 2024 en un comité composé de
:
Darian Pavli, président,
Ioannis Ktistakis,
Andreas Zünd
, juges
,
et de Olga Chernishova, greffière adjointe de section,
Vu
:
la requête n
o
42565/16 dirigée contre la République hellénique et dont une ressortissante de cet État, M
me
la requérante
»), née en 1986 et résidant à Athènes, représentée par M
e
E.-L. Koutra, avocate à Athènes, a saisi la Cour le 25 juillet 2016
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement grec («
le Gouvernement
»), représenté par son agente, M
me
K.
Georgiadis, assesseur au Conseil juridique de l’État, les griefs relatifs aux articles 3 et 13 de la Convention et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
la décision de ne pas dévoiler l’identité de la requérante,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La présente affaire concerne les violences policières que la requérante aurait subies dans les locaux du service d’asile d’Athènes et dans ceux de la sous-direction de la police pour mineurs d’Athènes.
2.
Le 25 juillet 2016, trois réfugiés mineurs non accompagnés, assistés de leurs quatre avocates, dont la requérante, se présentèrent au service d’asile d’Athènes pour passer l’entretien relatif à leur demande d’asile. Finalement, l’entretien n’eut pas lieu, car il n’y avait qu’un seul traducteur disponible. Le groupe fut invité à attendre jusqu’à ce que le procureur décidât de la suite de la procédure. Plus tard dans la journée, le procureur ordonna le transfert des mineurs d’abord à la sous-direction de la police pour mineurs pour les y interroger, puis vers une structure d’accueil spécialisée. S’inquiétant de cette démarche, les avocates envoyèrent un fax au procureur pour demander des informations à ce sujet.
3.
Trois avocates se rendirent à la sous-direction de la police tandis que la requérante et les mineurs restèrent sur place pour attendre la réponse du procureur.
4.
Devant la Cour, la requérante affirme que, pendant l’attente, un policier présent sur les lieux bouscula violemment l’un des mineurs. La requérante lui aurait demandé la raison de cet acte, à ce moment-là le policier l’aurait saisie par le bras et l’aurait projetée contre le mur. Elle aurait alors demandé au policier de lui communiquer son nom et son numéro de service, ce à quoi le policier lui aurait répondu que si elle insistait pour le savoir, il la ferait poursuivre pour refus d’obtempérer.
5.
La requérante, qui au moment des faits en question communiquait par téléphone avec une autre avocate, M
e
Koutra, sa représentante dans la présente requête devant la Cour, lui fit part de cet incident. M
e
Koutra prit contact avec les autorités de police pour rapporter cet incident, mais celles-ci lui auraient répondu que leur mandat ne leur permettait pas d’entreprendre une action légale contre le policier impliqué dans l’incident.
6.
Par la suite, vers 16 heures, la requérante et les mineurs furent transportés à la sous-direction de la police pour mineurs.
7.
À 20 h 50, M
e
Koutra envoya à la sous-direction un fax par lequel elle demandait la libération de la requérante, ou, dans le cas contraire, la nécessité d’informer cette dernière de l’accusation pénale justifiant sa détention depuis 16
heures. À 21 h 05, les policiers informèrent la requérante qu’elle était en état d’arrestation pour refus d’obtempérer. À 22 heures, l’intéressée se vit délivrer un mandat d’arrêt qui indiquait qu’elle avait été amenée à la sous
‑
direction de la police pour mineurs à 21 heures. À 22 h 20, les policiers l’invitèrent à présenter sa défense, à la suite de quoi la procureure près le tribunal correctionnel ordonna sa libération.
8.
La requérante se rendit immédiatement à l’hôpital de garde. Selon le certificat médical établi par l’hôpital, les médecins lui avaient administré un calmant et fait un électrocardiogramme. Ils avaient constaté une égratignure et un hématome sur l’omoplate gauche qui confirmaient les douleurs dont se plaignait la patiente. Le lendemain, se pliant à une recommandation des médecins de garde, la requérante se rendit à une clinique psychiatrique. Le certificat médical émanant de cette institution constata un traumatisme lié au stress.
9
.
Le 16 janvier 2017, la requérante fut renvoyée en jugement devant le tribunal correctionnel d’Athènes pour refus d’obtempérer aux ordres de la police. Au cours de la procédure pénale, la requérante allégua avoir subi des mauvais traitements de la part de la police. Le 12
décembre 2019, le tribunal correctionnel l’acquitta de l’infraction reprochée.
10.
Devant la Cour, la requérante dit avoir introduit plusieurs plaintes pour mauvais traitements. Cependant, aucun élément de preuve sur ce point n’a été présenté à la Cour.
11.
Ce n’est que le 12
décembre 2019, après l’audience du tribunal correctionnel d’Athènes, que la requérante forma officiellement devant le parquet une plainte écrite pour diffamation et déclarations mensongères sous serment contre les policiers ayant tenu des propos litigieux au cours de la procédure pénale menée contre elle pour refus d’obtempérer. Cette plainte fut rejetée par le procureur d’Athènes pour défaut de fondement. Cette décision de rejet fut ensuite confirmée le 22 novembre 2021 par le tribunal d’appel du parquet d’Athènes.
12.
Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, la requérante se plaint d’avoir subi des violences policières lors de sa présence dans les locaux du service d’asile d’Athènes et de ne pas avoir disposé d’un recours effectif à cet égard. Elle soutient que le policier impliqué dans l’incident l’a prise par le bras et l’a projetée contre le mur.
13.
Le Gouvernement soulève plusieurs exceptions préliminaires quant au non-épuisement des voies de recours internes, et notamment l’absence d’une plainte au pénal.
14.
La requérante affirme s’être plainte de mauvais traitements devant les autorités tant à l’oral qu’à l’écrit.
15.
La Cour rappelle que lorsqu’un individu soutient de manière défendable avoir subi, aux mains de la police ou d’autres services comparables de l’État, un traitement contraire à l’article 3, cette disposition, combinée avec le devoir général imposé à l’État par l’article 1 de la Convention de «
reconnaître à toute personne relevant de [sa] juridiction les droits et libertés définis (...) [dans la] Convention
», requiert, par implication, qu’il y ait une enquête officielle effective. Cette enquête doit pouvoir mener à l’identification et à la punition des responsables. S’il n’en allait pas ainsi, nonobstant son importance fondamentale, l’interdiction légale générale de la torture et des peines et traitements inhumains ou dégradants serait inefficace en pratique, et il serait possible dans certains cas à des agents de l’État de fouler aux pieds, en jouissant d’une quasi-impunité, les droits des personnes soumises à leur contrôle (
El-Masri c. l’ex-République yougoslave de Macédoine
[GC], n
o
16.
Pour autant, la finalité de l’article 35 de la Convention est de ménager aux États contractants l’occasion de prévenir ou de redresser les violations alléguées contre eux avant que ces allégations ne soient soumises à la Cour. L’article 35 § 1 de la Convention doit être appliqué avec une certaine souplesse et sans formalisme excessif, mais il n’exige pas seulement que les requêtes aient été adressées aux tribunaux internes compétents et qu’il ait été fait usage des recours effectifs permettant de contester les décisions déjà prononcées. Le grief dont on entend saisir la Cour doit d’abord être soulevé, au moins en substance, dans les formes et délais prescrits par le droit interne, devant ces mêmes juridictions nationales appropriées (
Gäfgen c.
Allemagne
[GC], n
o
17.
En l’espèce, la Cour observe que la requérante, avocate de profession, n’a présenté à la Cour aucun document attestant d’une plainte officielle pour mauvais traitements. Elle s’est contentée d’affirmer qu’elle avait subi des mauvais traitements au cours de la procédure pénale menée contre elle (paragraphe 9 ci-dessus).
18.
La Cour a déjà souligné la forte valeur probante des certificats médicaux attestant des mauvais traitements et délivrés peu de temps après les mauvais traitements allégués (
Bouyid c. Belgique
[GC], n
o
23380/09, §
92, CEDH 2015). Tout en ayant fait preuve de diligence pour obtenir un tel certificat médical, et même pour introduire une plainte formelle pour diffamation et déclarations mensongères contre les policiers s’agissant des dépositions que ceux-ci ont faites dans le cadre de la procédure menée contre elle, la requérante n’a ni introduit devant les juridictions internes une plainte pour mauvais traitements en bonne et due forme, ni expliqué devant la Cour les raisons de cette omission.
19.
Dans les circonstances particulières de l’espèce, tout en soulignant l’importance de la fonction des avocats devant les autorités nationales et leur statut particulier nécessitant une forme de protection à leur égard, la Cour ne saurait accepter que les affirmations formulées par la requérante au cours de la procédure menée contre elle constituent un fondement suffisamment solide pour mettre les autorités dans l’obligation de lancer des investigations pour mauvais traitements (voir, pour les obligations positives, les faits d’une gravité importante, ou les considérations à propos des groupes de personnes vulnérables,
Z et autres c. Royaume-Uni
[GC], n
o
29392/95, §
M.C. c. Bulgarie
, n
o
39272/98, §§
149 et 151, CEDH 2003-XII,
Membres de la Congrégation des témoins de Jéhovah de Gldani et autres c.
Géorgie
, n
o
71156/01, §§ 97-124, 3 mai 2007
; voir plus particulièrement, pour des allégations de torture invoquées uniquement durant la procédure pénale menée contre le requérant,
Fırat Koç c. Turquie
(déc.), n
o
24937/94, 14
novembre 2000, et voir enfin, pour les cas où des avocats se plaignaient de mauvais traitements au cours de l’exercice de leurs fonctions,
Yağcı et Özcan c.
Turquie
(déc.), n
o
83646/17, §§ 20-26, 16
octobre 2018, et
Ismayilov c.
Azerbaïdjan
(déc.), n
o
34133/17, § 10, 13 février 2024).
20.
Dans ces conditions, notamment eu égard à la profession de la requérante et à sa libération le jour même, la Cour conclut que l’intéressée a omis d’introduire une plainte pour mauvais traitements en bonne et due forme, laquelle aurait d’ailleurs pu être étayée par le rapport médical qu’elle avait obtenu à la suite des faits dénoncés. Il s’ensuit que la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35
§§
1 et
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 12 septembre 2024.
Olga Chernishova
Darian Pavli
Greffière adjointe
Président