- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 mai 2019
- Stat pârât
- SRB
- Concluzia
- Inadmisibil
Gvozdić împotriva Serbiei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 5910/16 Gligorije GVOZDI în fața Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 14 mai 2019 în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides, președinte, Branko Lubarda, Erik Wennerström, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 septembrie 2016, Având în vedere observațiile prezentate de părți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Gligorije Gvozdić, a fost un național sârb, născut în 1936 și locuit în Zvečan. La 13 aprilie și 7 septembrie 2018, soția reclamantului, dna Ružica Gvozdić, a informat Curtea că reclamantul a decedat în cursul procedurii și a exprimat intenția ca moștenitor al acesteia de a continua cererea în fața Curții.
În acest sens, a furnizat Curții o decizie finală din 15 mai 2017 prin care a fost declarată moștenitoare juridică a reclamantului. Guvernul sârb („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna N. Plavšić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 mai 1996, reclamantul a depus o cerere la instanța competentă de primă instanță care solicită compensare pentru expropriarea terenurilor. La 30 septembrie 2011, reclamantul a depus un recurs constituțional care se plângea în legătură cu durata procedurii respective. La 24 decembrie 2013, Curtea Constituțională a pronunțat o decizie de constatare a încălcării dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil și a ordonat instanței competente să ia toate măsurile necesare pentru a aduce în concluzie rapidă a procedurii în cauză.
Acesta nu a acordat nicio compensație pentru prejudiciu moral, deoarece reclamantul nu a făcut o astfel de cerere în recursul său constituțional. La 17 iulie 2017, procedurile impugnate au fost în cele din urmă încheiate printr-o decizie a instanței competente de a doua instanță. COMPLAINTă Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile descrise mai sus. HOTĂRÂREA Observațiile părților 10. Guvernul a susținut că reclamantul nu mai poate pretinde că este o victimă a presupusei încălcări deoarece Curtea Constituțională a stabilit în mod explicit o încălcare a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil în ceea ce privește reclamantul, în timp ce nu ar fi putut acorda reclamantului compensații pentru prejudiciu moral, deoarece reclamantul nu a formulat niciodată o astfel de cerere.
11. Reclamantul nu a exprimat niciun aviz cu privire la această chestiune. Evaluarea Curții 12. Curtea remarcă că statutul unei reclamante în calitate de „victima” în sensul articolului 34 din Convenție depinde de faptul că autoritățile interne au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, presupusa încălcare a Convenției și, dacă este necesar, a furnizat reparații adecvate în legătură cu aceasta. Numai atunci când aceste condiții sunt îndeplinite, natura subsidiară a mecanismului de protecție al Convenției împiedică examinarea unei cereri (a se vedea Predić-Jokić c. Serbia (dec.), nr. 19424/07, § 24, 20 martie 2012). 13. Curtea constată, în acest sens, că Curtea Constituțională a constatat că dreptul reclamantului la o audiere a fost într-adevăr încălcat într-un termen rezonabil (a se vedea punctul 7 mai sus), recunoaștend astfel încălcarea și, în realitate, satisfacând prima condiție prevăzută în jurisprudența Curții.
14. Întrucât reclamantul nu a solicitat compensarea pentru prejudiciu moral în fața Curții Constituționale, Curtea consideră că recunoașterea unei încălcări a fost, în sine, adecvată și suficientă în sensul articolului 34 din Convenție (a se vedea Lukić c. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 34379/03, 18 noiembrie 2008). 15. În consecință, reclamantul nu mai poate pretinde că este o victimă și cererea trebuie respinsă ca fiind evident nefondată în temeiul articolului 35 §§ 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.
THIRD SECTION
DECISION Application no. 59130/16 Gligorije GVOZDIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 14 May 2019 as a Committee composed of: Georgios A. Serghides, President, Branko Lubarda, Erik Wennerström, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 26 September 2016, Having regard to the observations submitted by the parties, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Gligorije Gvozdić, was a Serbian national, who had been born in 1936 and lived in Zvečan.
On 13 April and 7 September 2018 the applicant’s wife, Ms Ružica Gvozdić, informed the Court that the applicant had deceased during the course of the proceedings and expressed intention as his heir to pursue the application before the Court. In this regard, she provided the Court with a final decision of 15 May 2017 by which she was declared to be the applicant’s sole legal heir.
The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms N. Plavšić.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 9 May 1996 the applicant lodged a claim with the competent first-instance court seeking compensation for land expropriation.
On 30 September 2011 the applicant lodged a constitutional appeal complaining about the length of those proceeding.
On 24 December 2013 the Constitutional Court rendered a decision finding a violation of the applicant’s right to a hearing within a reasonable time and ordered the competent court to take all necessary measures in order to speedily bring to a conclusion the proceedings in question. It did not award any compensation for non-pecuniary damage because the applicant had failed to make such a claim in his constitutional appeal.
On 17 July 2017 the impugned proceedings were finally completed by a decision of the competent second-instance court. COMPLAINT
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the above described civil proceedings. THE LAW A. The parties’ submissions
The Government maintained that the applicant could no longer claim to be a victim of the alleged violation because the Constitutional Court had explicitly established a violation of the right to a hearing within a reasonable time in respect of the applicant, whereas it could not have awarded the applicant compensation for non-pecuniary damage because the applicant had never made such a claim.
The applicant did not express any opinion on this matter. B. The Court’s assessment
The Court notes that an applicant’s status as a “victim” within the meaning of Article 34 of the Convention depends on whether the domestic authorities have acknowledged, either expressly or in substance, the alleged infringement of the Convention and, if necessary, provided appropriate redress in relation thereto. Only when these conditions are satisfied does the subsidiary nature of the protective mechanism of the Convention preclude examination of an application (see Predić-Joksić v. Serbia (dec.), no. 19424/07, § 24, 20 March 2012).
The Court, in this respect, notes that the Constitutional Court found that the applicant’s right to a hearing within a reasonable time had indeed been violated (see paragraph 7 above), thereby acknowledging the breach complained of and, in effect, satisfying the first condition laid down in the Court’s case-law.
Since the applicant failed to claim compensation for non-pecuniary damage before the Constitutional Court, the Court considers that the acknowledgement of a violation was, in itself, appropriate and sufficient redress for the purposes of Article 34 of the Convention (see Lukić v. Bosnia and Herzegovina (dec.), no. 34379/03, 18 November 2008).
Accordingly, the applicant can no longer claim to be a victim and the application must be rejected as being manifestly ill-founded pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 6 June 2019. Fatoș Aracı Georgios A. Serghides Deputy Registrar President