KOMTEKH-PLUS, PF NVP v. UKRAINE

Comunicat la 15 mai 2019 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 15361/10 KOMTEKH-PLUS, PF NVP împotriva Ucrainei depusă la 2 martie 2010 DECLARAREA FACTELOR Societatei solicitante, Komtekh-Plus, este o societate privată încorporată în temeiul legislației Ucrainei. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 decembrie 2007, cinci societăți private, inclusiv o societate privată numită RGK („vendătorii”), și societatea reclamantă au încheiat un contract provizoriu de vânzare și achiziție pentru patru unități situate în locații nerezidențiale din Lviv. În aceeași zi au încheiat un acord de arbitraj, cu condiția ca orice litigii referitoare la contractul de mai sus să fie soluționate prin intermediul ad hoc Arbitrajul intern. Contractul de vânzare („contractul principal”) a fost încheiat la 14 decembrie 2007. La sfârșitul lunii decembrie 2007 a apărut un litigiu între vânzătorii și societatea reclamantă cu privire la eșecul fostului de a nota contractul principal. La 25 decembrie 2007, societatea reclamantă a solicitat arbitraj, încercând să obțină titlul celor patru unități. Dizbaterea a fost rezolvată în mod amiabil la 23 ianuarie 2008 – părțile au convenit că societatea reclamantă este proprietarul celor patru unități. La 24 ianuarie 2008, tribunalul arbitral a confirmat soluționarea cu un consimțământ. Societatea reclamantă a solicitat unei instanțe locale să elibereze o pronunțare a unei hotărâri de punere în aplicare în ceea ce privește laurea tribunalului arbitral (cazul nr. 6/47). La 22 aprilie 2008, Curtea comercială regională Ivano-Frankivsk a refuzat să elibereze o pronunțare a unei hotărâri de executare, constatând că tribunalul arbitral și-a depășit competența. La 22 iulie 2008, Curtea comercială de apel de la Lviv a anulat decizia de mai sus și a ordonat instanței de primă instanță să elibereze o pronunțare a unei hotărâri de executare. La 23 septembrie 2008, Curtea comercială regională Ivano-Frankivsk a emis o pronunțare a unei hotărâri de executare. La 9 aprilie 2009, o societate privată, societatea Z., a depus un recurs asupra punctelor de drept cu Curtea Comercială Superioră a Ucrainei împotriva hotărârii din 22 iulie 2008, susținând că atribuirea arbitrală a interferat cu drepturile sale de proprietate referitoare la una dintre cele patru unități menționate mai sus („a patra unitate”). La 29 mai 2009, titlul societății reclamante la a patra unitate a fost înregistrat. La 30 iunie 2009, Curtea Comercială Superioră a Ucrainei a anulat hotărârile din 22 aprilie și 22 iulie 2008 și a trimis cazul la instanța de reexaminare de primă instanță. La 13 august 2009, Curtea Supremă a Ucrainei a refuzat să intervină în apel asupra punctelor de drept împotriva acestei hotărâri. La 5 noiembrie 2009, Curtea comercială regională Ivano-Frankivsk a continuat procesul până când Curtea comercială de apel a Lviv a examinat cazul nr. 15/91 (a se vedea mai jos). La 15 septembrie 2011, Curtea comercială regională Ivano-Frankivsk a încheiat procedurile cu privire la cererea societății reclamante. La 5 iunie 2009, societatea Z. a depus o cerere la Curtea Comercială Regională Ivano-Frankivsk, care urmărește să fie anulată parțial, având în vedere că aceasta a interferat cu drepturile sale de proprietate asupra a patra unitate și să declare proprietatea sa dreptă asupra acestuia (cazul nr. 15/91). La 11 septembrie 2009, Curtea Regională Comercială Ivano-Frankivsk a respins în întregime cererea. Curtea a constatat că societatea Z. nu avea titlu asupra a patra unitate atunci când a apărut litigiul și când a fost eliberat laurea arbitrală. În plus, a stabilit că cererea societății Z. era închisă la timp. Compania Z. a apelat împotriva acestei decizii la Curtea de Apel Comercială Lviv. La 18 mai 2010, Curtea Comercială de Apel Lviv a anulat decizia instanței de primă instanță și a anulat atribuirea arbitrală în partea legată de titlul societății reclamante la a patra unitate, deoarece a afectat în mod negativ drepturile de proprietate ale societății Z. și pe baza că tribunalul arbitral și-a depășit competența. Curtea a făcut trimitere la o hotărâre a Curții Regionale de Apel Lviv din 22 ianuarie 2007, care a anulat o hotărâre din 23 mai 2006 a Curții de District Lychakivskyy din Lviv, care a constatat că RGK a fost proprietarul a patra unitate; a menționat, de asemenea, o hotărâre a Curții de District Lychakivskyy din Lviv din 28 de ani. Octombrie 2008 care, la cererea societății Z., a inversat executarea hotărârii sale din 23 mai 2006, restabilirea titlului societății Z. la a patra unitate. În plus, instanța a constatat că societatea Z. și-a depus cererea în termenul legal, după cum a aflat despre laurea arbitrală la 29 mai 2009. Societatea reclamantă a apelat la punctele de drept la Curtea Comercială Superioră a Ucrainei. La 14 septembrie 2010, Curtea Comercială Superioră a Ucrainei a susținut decizia din 18 mai 2010. Într-o dată neespecificată, societatea reclamantă și alte două societăți private au apelat la Curtea de Apel comercială Lviv împotriva deciziei din 18 mai 2010, care urmărește redeschiderea procedurii de recurs din cauza unor circumstanțe noi descoperite, deoarece decizia menționată mai sus a fost anulată la 14 iulie 2010 de către Curtea regională de Apel Lviv în urma unei cereri de către societatea reclamantă. La 15 noiembrie 2010, Curtea comercială de apel de la Lviv a prelungit termenul pentru depunerea cererii și a redeschis procedura. La 20 ianuarie 2011, acesta a respins cererea, confirmand faptul că tribunalul arbitral și-a depășit competența și a constatat că, în orice caz, inversarea deciziei din 28 octombrie 2008 nu a influențat rezultatul cazului deoarece instanța și-a bazat raționamentul și pe decizia Curții de Apel regionale de la Lviv din 22 ianuarie 2007 care a restaurat Z. Titlul societății către a patra unitate. Cele două societăți menționate mai sus au apelat la puncte de drept la Curtea Administrativă Superioră a Ucrainei. La 29 martie 2011, Curtea Administrativă Superioră a Ucrainei a susținut decizia instanței de apel. La 23 mai 2011, societatea reclamantă a apelat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii din 20 ianuarie 2011 la Curtea Comercială Superioră a Ucrainei. La 26 mai 2011, Curtea Comercială Superioră a Ucrainei a refuzat să intervină în apelul asupra punctelor de drept, după cum se examinase deja cazul. Într-o dată neespecificată, societatea Z și-a înregistrat titlul în a patra unitate. La 30 aprilie 2013, a vândut a patra unitate unei anumite doamne K. Lege internă relevantă Legea Curților de Arbitraj (interne) în vigoare în timpul respectiv, citită după cum urmează: art. 2. Definiții „... [C]omptent tribunal – o instanță locală de jurisdicție generală sau comercială la locul examinării unui caz de către un tribunal arbitral ...” art. 51. „... [A]n laurea arbitrală poate fi contestată de către terți și părți care nu au fost implicate într-un caz, în cazul în care tribunalul arbitral a hotărât o problemă cu privire la drepturile și obligațiile lor, ... în fața unei instanțe competente care au competența ... În cazul în care o instanță competentă a respins o procedură arbitrală, părțile nu sunt împiedicate să recurgă la arbitraj, cu excepția situațiilor prevăzute în prezentul articol ...” art. 56 Procedura de eliberare a unei ordine de aplicare „... o hotărâre a unei instanțe competente care refuză să elibereze o hotărâre de executare, dacă nu a fost interzisă, intră în vigoare după expirarea termenului de recurs. În cazul unui recurs [ar fi depus], o hotărâre intră în vigoare după ce instanța de apel a examinat cazul ... Timp de cincisprezece zile de la intrarea în vigoare a unei hotărâri care refuză să elibereze o pronunțare a unei hotărâri, părțile au dreptul de a face apel împotriva acestei hotărâri. După ce o pronunțare refuză să elibereze o pronunțare a unei hotărâri, un litigiu între părți poate fi luat în considerare de către o instanță competentă în conformitate cu normele generale [de examinare a cazurilor].” COMPLAINTE Societatea reclamantă se plâng, în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție, că Curtea comercială superioră a Ucrainei a depășit competența sa atunci când ia în considerare recursul asupra punctelor de drept în cazul nr. 6/47, și că atât Curtea comercială Lviv și Curtea comercială superioră a Ucrainei au depășit competența lor atunci când au luat în considerare apelurile în cazul nr. 15/91. Societatea reclamantă se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că a fost ilicit de proprietățile sale. Întrebări către părți Este art. 6 § 1 din Convenție aplicabil procedurii privind executarea și/sau îndepărtarea unei sentențe arbitrale interne? Având în vedere legea pozitivă internă aplicabilă: (a) Curtea Comercială Superioră a Ucrainei a depășit competența sa atunci când ia în considerare recursul asupra punctelor de drept în cazul nr. 6/47; (b) Curtea Comercială de Apel Lviv și Curtea Comercială Superioră a Ucrainei au depășit jurisdicția lor atunci când au luat în considerare apelurile în cazul nr. 15/91? În afirmativ, luarea în considerare a acestor apeluri a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție? În ceea ce privește întrebarea 2 litera (b) de mai sus, societatea reclamantă a fost oprită de a susține o lipsă de competență a instanței la care a recurgat în sine? În contextul negativ, societatea reclamantă a epuizat în mod corespunzător căile de recurs interne, în ceea ce privește plângerile formulate în recursul său privind punctele de drept? Având în vedere răspunsurile la întrebările de mai sus, a existat o încălcare a dreptului societății solicitantă la bucurarea pașnică a bunurilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția?

Communicated on 15 May 2019

FIFTH SECTION

Application no. 15361/10

KOMTEKH-PLUS, PF NVP

against Ukraine

lodged on 2 March 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant company, Komtekh-Plus, is a private company incorporated under the laws of Ukraine.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows.

On 4 December 2007 five private companies, including a private company called RGK (“the vendors”), and the applicant company concluded a provisional sale and purchase contract for four units located in non-residential premises in Lviv. On the same day they concluded an arbitration agreement providing that any disputes relating to the above contract were to be settled by means of

ad hoc

domestic arbitration.

The contract of sale (“the main contract”) was concluded on 14

December 2007.

In the end of December 2007 a dispute arose between the vendors and the applicant company concerning the failure of the former to notarise the main contract. On 25 December 2007 the applicant company requested arbitration, seeking to obtain title to the four units. The dispute was amicably settled on 23 January 2008 – the parties agreed that the applicant company was the owner of the four units. On 24 January 2008, the arbitral tribunal confirmed the settlement by a consent award.

1.

Enforcement of the arbitral award, proceedings in case no. 6/47

The applicant company applied to a local court to issue an enforcement order in relation to the arbitral tribunal’s award (case no. 6/47).

On 22 April 2008 the Ivano-Frankivsk Regional Commercial Court refused to issue an enforcement order, finding that the arbitral tribunal had exceeded its jurisdiction.

On 22 July 2008 the Lviv Commercial Court of Appeal quashed the above decision and ordered the court of first instance to issue an enforcement order.

On 23 September 2008 the Ivano-Frankivsk Regional Commercial Court issued an enforcement order.

On 9 April 2009 a private company, the Z. company, lodged an appeal on points of law with the Higher Commercial Court of Ukraine against the decision of 22 July 2008, claiming that the arbitral award had interfered with its property rights relating to one of the above-mentioned four units (“the fourth unit”).

On 29 May 2009 the applicant company’s title to the fourth unit was registered.

On 30 June 2009 the Higher Commercial Court of Ukraine quashed the decisions of 22 April and 22 July 2008 and remitted the case to the first-instance court for reconsideration. On 13 August 2009 the Supreme Court of Ukraine refused to entertain an appeal on points of law against this ruling.

On 5 November 2009 the Ivano-Frankivsk Regional Commercial Court stayed the proceedings until the Lviv Commercial Court of Appeal had considered case no. 15/91 (see below).

On 15 September 2011 the Ivano-Frankivsk Regional Commercial Court closed the proceedings upon the applicant company’s request.

2.

Setting aside of arbitral award, proceedings in case no. 15/91

On 5 June 2009 the Z. company lodged a claim with the Ivano-Frankivsk Regional Commercial Court seeking to have the arbitral award partially set aside on the grounds that the latter had interfered with its property rights to the fourth unit and to declare its property right over it (case no. 15/91).

On 11 September 2009 the Ivano-Frankivsk Regional Commercial Court rejected the claim in full. The court found that the Z. company had had no title to the fourth unit when the dispute had arisen and when the arbitral award had been issued. In addition, it established that the Z. company’s claim was time-barred.

The Z. company appealed against this decision to the Lviv Commercial Court of Appeal.

On 18 May 2010, the Lviv Commercial Court of Appeal quashed the decision of the first-instance court and set aside the arbitral award in the part relating to the applicant company’s title to the fourth unit, as it adversely affected the property rights of the Z. company and on the basis that the arbitral tribunal had exceeded its jurisdiction. The court referred to a decision of the Lviv Regional Court of Appeal of 22 January 2007, which had quashed a judgment of 23 May 2006 of the Lychakivskyy District Court of Lviv that had found that RGK had been the owner of the fourth unit; it also referred to a decision of the Lychakivskyy District Court of Lviv of 28

October 2008 which, at the request of the Z. company, had reversed the enforcement of its judgment of 23 May 2006, restoring the title of the Z. company to the fourth unit. In addition, that court had found that the Z. company had lodged its claim within the statutory time-limit, as it had learned about the arbitral award on 29 May 2009.

The applicant company appealed on points of law to the Higher Commercial Court of Ukraine.

On 14 September 2010 the Higher Commercial Court of Ukraine upheld the decision of 18 May 2010.

On an unspecified date the applicant company and two other private companies appealed to the Lviv Commercial Court of Appeal against the decision of 18 May 2010, seeking to have the appeal proceedings reopened owing to newly discovered circumstances, as the above-mentioned decision of 28 October 2010 had been quashed on 14 July 2010 by the Lviv Regional Court of Appeal following an application by the applicant company.

On 15 November 2010 the Lviv Commercial Court of Appeal extended the time-limit for lodging the application and reopened the proceedings. On 20 January 2011, it dismissed the application, confirming that the arbitral tribunal had exceeded its jurisdiction, and finding that in any event the reversal of the decision of 28 October 2008 had not influenced the outcome of the case because the court had based its reasoning also on the decision of the Lviv Regional Court of Appeal of 22 January 2007 that had restored the Z. company’s title to the fourth unit.

The two above-mentioned companies appealed on points of law to the Higher Administrative Court of Ukraine. On 29 March 2011 the Higher Administrative Court of Ukraine upheld the appellate court’s decision.

On 23 May 2011 the applicant company appealed on points of law against the decision of 20 January 2011 to the Higher Commercial Court of Ukraine. On 26 May 2011 the Higher Commercial Court of Ukraine refused to entertain the appeal on points of law as the case had already been considered.

On an unspecified date the Z. company registered its title to the fourth unit. On 30 April 2013, it sold the fourth unit to a certain Ms K.

B.

Relevant domestic law

The Arbitration Courts (domestic) Act as in force at the relevant time read as follows:

Article 2. Definitions

“... [C]ompetent court – a local court of general or commercial jurisdiction at the place of consideration of a case by an arbitral tribunal ...”

Article 51. Challenging of an arbitral award

“... [A]n arbitral award may be challenged by third parties and parties that were not involved in a case, if the arbitral tribunal decided an issue concerning their rights and duties, ... before a competent court that has jurisdiction ...

Should a competent court set aside an arbitral award, the parties are not precluded from resorting to arbitration, except for the situations provided in this article ...”

Article 56. Procedure for issuing an enforcement order

“... A ruling of a competent court refusing to issue an enforcement order, if it has not been appealed against, shall come into effect after the elapse of the term for appeal. In the case of an appeal [being lodged], a ruling shall come into effect after the appellate court has considered the case ...

For fifteen days after the competent court renders a ruling refusing to issue an enforcement order, the parties have a right to appeal against this ruling. After a ruling refusing to issue an enforcement order enters into force, a dispute between the parties may be considered by a competent court in accordance with the general rules [of consideration of cases].”

COMPLAINTS

The applicant company complains under Articles 6 and 13 of the Convention that the Higher Commercial Court of Ukraine surpassed its jurisdiction when considering the appeal on points of law in case no. 6/47, and that both the Lviv Commercial Court of Appeal and the Higher Commercial Court of Ukraine surpassed their jurisdiction when considering the appeals in case no. 15/91. The applicant company also complains, under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, that it was unlawfully deprived of its possessions.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Is Article 6 § 1 of the Convention applicable to the proceedings on enforcement and/or the setting aside of a domestic arbitral award?

2.

Considering the applicable domestic positive law: (a) did the Higher Commercial Court of Ukraine surpass its jurisdiction when considering the appeal on points of law in case no. 6/47; (b) did the Lviv Commercial Court of Appeal and the Higher Commercial Court of Ukraine surpass their jurisdiction when considering the appeals in case no. 15/91?

3.

In the affirmative, did the consideration of those appeals amount to a violation of article 6 § 1 of the Convention?

4.

As for question 2(b) above, was the applicant company estopped from claiming a lack of jurisdiction of the court to which it itself had resorted?

5.

In the negative, has the applicant company duly exhausted domestic remedies, regarding the complaints raised in its appeal on points of law?

6.

In view of the answers to the above questions, has there been a violation of the applicant company’s right to the peaceful enjoyment of its possessions under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?