AFFAIRE NĂSTAC c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant) (Volet matériel)
AFFAIRE NĂSTAC c. ROUMANIE (CtEDO, 2019)
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA NÃSTAC c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 74238/14) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 mai 2019 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Nastac c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Georges Ravarani, președinte, Marko Bošnjak, Peter Paczolay, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct din secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 aprilie 2019, hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 74238/14) îndreptată împotriva României, printre care și un resortisant al acestui stat, domnul Mihaița Daniel Năstac ( La 25 noiembrie 2014, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Reclamantul a fost reprezentat de dl R. Jalba, avocată la Galați. Guvernul român (atît) a fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 17 iunie 2015, obiecțiunile privind condițiile de detenție ale reclamantului și prelevarea amprentei sale genetice au fost comunicate guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. După ce a examinat cererea unui comitet, Curtea a respins-o. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L Prin hotărârea din 17 decembrie 2013, Tribunalul de Primă Instanță din Bârlad l-a condamnat pe solicitant la o pedeapsă de cinci ani de închisoare a șefului de zbor cu violență în ședință. În cursul procedurii, reclamantul a fost reprezentat de un avocat ales de acesta. La 10 ianuarie 2014, Parchetul Interjet a făcut apel la tribunalul din Iasi. În fața acestei instanțe, acesta a contestat calificarea juridică a faptelor. În plus, el a solicitat, pe baza articolului 7 din Legea nr. 76/2008, ca prelevarea amprentei genetice a reclamantului și înscrierea sa în registrul național judiciar a amprentelor genetice (inclusiv FNJEG) O copie a citației a fost comunicată reclamantului, iar reclamantul a intervenit și el și-a negat că a exercitat violență și a solicitat o reducere a pedepsei. În ședința din 15 mai 2014, Parchetul își va reiniția cererea de prelevare a ADN-ului reclamantului. Prin hotărârea definitivă din 16 mai 2014, tribunalul de apel a primit parțial apelurile de la Parchet și de la reclamant și a recalificat faptele, a redus pedeapsa și a acceptat cererea Parchetului privind prelevarea și înscrierea pe FNJEG a amprentei genetice a reclamantului. 76/2008, prelevarea amprentei genetice a persoanei condamnate are loc la începutul executării pedepsei. Cu toate acestea, în speță, taxa nu a avut loc din cauza refuzului reclamantului de a consimți la executarea acesteia. Conform informațiilor furnizate de Ministerul de Interne, obligația de a se supune acestei măsuri rămâne valabilă, iar taxa ar putea avea loc ulterior în cursul executării pedepsei. În perioada 31 mai 2013-18 iulie 2014, reclamantul a fost deținut timp de șapte luni și 26 de zile la depozitul de poliție din Vaslui și în închisorile din Iași și Bacău. Conform informațiilor furnizate de guvern, spațiul individual de care dispunea reclamantul în aceste locuri era cuprins între 1,73 m și 2,32 m 13. În 2017, reclamantul a beneficiat de o eliberare anticipată, ceea ce i-a permis să își încheie pedeapsa în afara închisorii. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE14, FNJEG a fost creat în 2008 prin Legea nr. 76/2008. Este vorba despre un fișier computerizat, plasat sub responsabilitatea inspectoratului general al poliției, care are ca scop prevenirea infracțiunilor care aduc atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, în special integrității fizice și psihice a acestora, și combaterea acestor infracțiuni. FNJEG poate fi utilizat, de asemenea, pentru a facilita identificarea victimelor unor dezastre naturale sau ale unor dezastre naturale. 15. La art. 7 alineatul (1) din Legea nr. 76/2008 este redactat după cum urmează: În decizia de pronunțare a sentinței definitive la o pedeapsă cu închisoarea, instanța dispune prelevarea amprentei genetice de la persoanele condamnate pentru infracțiunile enumerate în anexa la lege. Infracțiunile în cauză sunt toate pedepsite cu pedeapsa cu închisoarea și se referă la fapte deosebit de grave, cum ar fi infracțiunile împotriva integrității fizice, infracțiunile sexuale, traficul de droguri, terorismul, crimele împotriva umanității și sclavia 17. Amprentele genetice înscrise pe FNJEG se păstrează în format digital până la data aniversară a celor 60 de ani ai persoanei vizate sau în cazul decesului survenit înainte de data respectivă, la cinci ani de la data decesului. Legea nu prevede o procedură în termen de 60 de ani înainte de termenul legal menționat anterior. Prelevarea de probe se efectuează de către laboratorul de analiză genetică al Ministerului de Interne sau de către alte laboratoare acreditate. Informațiile colectate nu trebuie să conțină date privind sănătatea sau să fie de natură să afecteze respectarea vieții private și de familie a persoanei respective. În hotărârea din 17 mai 2011, Curtea Constituțională a considerat că dispozițiile articolului 7 din Legea nr. 76/2008 sunt conforme cu Constituția și cu art. 8 din convenție. În plus, guvernul a depus la dosar o serie de hotărâri pronunțate în 2014 de alte tribunale din jurisdicția instanței judecătorești din regiunea Iași. În aceste hotărâri, care au fost ulterior confirmate de această ultimă instanță, instanțele în cauză au pronunțat sentințe de închisoare pentru furturi cu violență, fără a dispune prelevarea amprentelor genetice ale autorilor acestor infracțiuni. Reclamantul se plânge de condiții proaste de detenție în depozitul de poliție din Vaslui și în închisorile din Iași și Bacău. Cu toate acestea, comitetul intenționează să atragă atenția Curții asupra eforturilor depuse de autoritățile interne pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție în locurile menționate anterior 23. Curtea face trimitere la principiile bine stabilite în jurisprudența sa privind condițiile materiale de detenție (a se vedea, de exemplu, Muršić c. Croația [GC], n 7334/13, §§ 96-101, 20 octombrie 2016). Aceasta reamintește în special că o gravă lipsă de spațiu într-o celulă de detenție, luată fie singură, fie combinată cu alte deficiențe, este un factor care trebuie luat în considerare pentru determinarea caracterului Ananyev și alte c. Rusia , n 42525/07 și 60800/08, §§ 149-159, 10 ianuarie 2012). În speță, Curtea nu este contestată de guvernul pe care reclamantul l-a dispus în timpul detenției sale în locurile în care are un spațiu personal cuprins între 1,73 m și 2,32 (punctul 12 de mai sus). Cu toate acestea, Comisia a confirmat deja că standardul predominant în jurisprudența sa, respectiv 3 m2 de suprafață la sol pentru fiecare deținut în celulă colectivă, era standardul minim aplicabil în temeiul articolului 3 din convenție ( Muršić, citată anterior, punctul 136). În cazul în care suprafața la sol de care dispune un deținut într-o celulă colectivă este mai mică de 3 m2, lipsa spațiului personal este considerată ca fiind în acest punct grav pe care îl determină o prezumție puternică de încălcare a articolului 3. Sarcina probei îi revine apoi guvernului pârât, care poate, cu toate acestea, să respingă prezumția prin demonstrarea prezenței unor elemente adecvate pentru a compensa această situație (Ibid., §§ 137-138). 25. În hotărârea pilot Rezmiveș și altele c. România 61667/12 și Altele, 25 aprilie 2017), Curtea a concluzionat deja încălcarea articolului 3 din Convenție în circumstanțe de fapt similare celor din prezenta cauză. 26. Întrucât a examinat toate elementele care i-au fost prezentate de către părți, Curtea constată că Ö nu a prezentat Õ elemente susceptibile să răstoarne prezumția de încălcare a articolului 3 din convenție (punctul 24 de mai sus). În plus, Comisia nu percepe niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită de cea la care a ajuns în hotărârea pilot Rezimmeeș și în alte cazuri c. România (precision). Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că condițiile de detenție ale reclamantului erau contrare articolului 3 din convenție. 27. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar, în speță, să se declare Ö Õ Õ în temeiul articolului 3 din Convenție admisibilă și să se încheie cu încălcarea acestei dispoziții. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENȚIA 28. Reclamantul denunță o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private din cauza obligației sale de a se supune prelevării amprentei sale genetice. O autoritate publică nu poate interveni în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralității sau protecția drepturilor și libertăților altei țări. Argumentele părților Guvernul 29. Guvernul consideră că autoritățile române nu au încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată. În acest sens, susține că, în fața instanței judecătorești, reclamantul și-a dat acordul cu prelevarea amprentei sale genetice (punctul 9 de mai sus). 30. Guvernul susține că, în orice caz, reținerea nu este automată și că instanțele interne au puterea de a aprecia oportunitatea de a include sau nu pe FNJEG amprentele genetice ale autorilor infracțiunilor enumerate de lege. Acesta arată că, din exemplele de jurisprudență depuse la dosar, anumite instanțe interne nu au menționat nici o mențiune despre inscripția pe FNJEG a amprentelor genetice ale autorilor de acest tip de d mail (punctul 20 de mai sus). 31. În cele din urmă, guvernul afirmă că ingerința în viața privată a reclamantului era compatibilă cu cerințele prevăzute la art. 8 din convenție. În opinia guvernului, garanțiile procedurale includ condițiile de utilizare, consultare și păstrare a datelor înregistrate în FNJEG. Reclamantul susține că prelevarea amprentei sale genetice era obligatorie pe motiv că această măsură era impusă prin lege. 76/2008 nu ar permite instanțelor să pronunțe o sentință pentru una dintre infracțiunile enumerate în anexa la lege (punctul 16 de mai sus). Astfel, la afirmațiile de mai sus, acțiunea sa la recursul instanței nu a avut nici o consecință, deoarece această taxă ar rezulta în mod automat din condamnarea pronunțată de instanța de apel. 33. În plus, reclamantul consideră că păstrarea amprentei sale genetice până la data aniversării vârstei de 60 de ani este disproporționată. Evaluarea Curții 34. Curtea reamintește că, în jurisprudența sa, simpla memorare a datelor referitoare la viața privată a unui individ constituie o interferență în sensul articolului 8 din Convenție. Indiferent dacă informațiile memorate sunt sau nu utilizate ulterior. În ceea ce privește profilurile ADN, ele conțin o cantitate semnificativă de date cu caracter personal unice (Aycaguer c. Franța, 8806/12, § 33, 22 iunie 2017). 35. În ceea ce privește circumstanțele speciale ale prezentei specii, Curtea constată d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, Curtea consideră că condamnarea de a vedea amprenta sa genetică înscrisă pe FNJEG constituie o interferență în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private în sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție. 36. Cu toate acestea, având în vedere faptul că reclamantul la recursul la Parchet (punctul 9 de mai sus), Curtea consideră că este necesar să se analizeze dacă persoana respectivă a renunțat la un eventual drept de sinest împotriva prelevării amprentei sale genetice în temeiul articolului 8 din Convenție. 37. Jurisprudența Curții impune ca renunțarea la un drept garantat prin Convenție mai ales în măsura în care este vorba despre o astfel de legislație să fie stabilită în mod neechivoc, cu condiția ca aceasta să aibă loc în cunoștință de cauză, adică pe baza unui consimțământ în cunoștință de cauză și ca aceasta să fie efectuată fără constrângere (D.H. și alții c. Republica Cehă [GC], nr. 57325/00, § 202, CEDH 2007 IV). În plus, o astfel de renunțare nu trebuie să se confrunte cu niciun interes public important (a se vedea, mutatis mutandis și sub aspectul articolului 6 din Convenție, Hermi c. Italia [GC], n 18114/02, § 73, CEDH 2006 XII). 38. În speță, Curtea arată că reclamantul, care a fost asistat de-a lungul întregului proces intern de către un avocat ales de acesta (punctul 6 litera (c) sus), a dispus de un termen suficient de lung pentru a studia și a răspunde la recursul la recurs (punct 7 de mai sus).În schimb, Comisia constată că nu este împotriva cererii de prelevare de probe nici în motivele cererii sale de recurs, nici verbal în cursul audierilor în fața instanței judecătorești de apel. Dimpotrivă, în lanjumătățile de la 15 mai 2014, la . Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că reclamantul a renunțat în mod neechivoc și în cunoștință de cauză, și anume pe baza unui consimțământ în cunoștință de cauză, să se opună înscrierii amprentei sale genetice pe FNJEG. 40. Curtea nu judecă în mod întemeiat argumentul reclamantului potrivit căruia acțiunea sa la recursul instanței nu a avut nici o consecință, întrucât taxa ar rezulta în mod automat din condamnarea pronunțată de instanța judecătorească (punctul 32 de mai sus). 41. Curtea nu este convinsă că a fost în zadar de a se opune cererii Parchetului. În această privință, aceasta constată că, în cauze similare, instanțele din jurisdicia tribunalului din Iași nu au dispus prelevarea amprentelor genetice ale autorilor de zboruri cu violenă (punctul 20 de mai sus). 42. Având în vedere această jurisprudență, Curtea consideră că nu se poate stabili că instanțele interne nu au competența de a aprecia oportunitatea de a face o trimitere la FNJEG sau nu pe FNJEG amnunarea genetică a unei persoane condamnate pentru una dintre infracțiunile enumerate în anexa la Legea nr. 76/2008. În orice caz, Curtea amintește că simplul fapt de a nutri îndoieli cu privire la perspectivele de succes ale unei acțiuni care nu este în mod evident condamnată la eșec nu constituie un motiv întemeiat pentru neutilizarea acțiunii în cauză (Vučković și alții c. Serbia (cu excepția preliminară) [GC], n 17153/11 și 29 alții, § 84, 25 martie 2014). 43. În cele din urmă, fără a specula asupra a ceea ce ar fi putut fi decizia instanței de apel, în cazul în care reclamantul ar fi ridicat, cel puțin în esență, privirea referitoare la respectarea vieții sale private, Curtea remarcă faptul că garanțiile acoperă condițiile de înscriere a amprentelor genetice pe FNJEG și de utilizare a datelor înregistrate în acest fișier. 44. În special, aceasta arată că numai infracțiunile limitate enumerate în anexa la lege și care prezintă un grad ridicat de gravitate conduc la o înregistrare pe FNJEG (punctul 16 de mai sus), că informațiile colectate nu trebuie să conțină date privind sănătatea sau să fie de natură să aducă atingere vieții private și familiale a persoanei vizate și că consultarea acestui fișier este posibilă numai de către persoanele autorizate în mod corespunzător (punctul 18 de mai sus). Având în vedere aceste garanții, Curtea consideră că renunțarea reclamantului nu se confruntă cu niciun interes public important. 45. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că t ă ț i le prevăzute la art. 8 din Convenție sunt în mod clar nefondate și că ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru daune morale ca urmare a tratamentelor degradante la care pretinde că a fost supus în timpul detenției sale în depozitul de poliție din Vaslui și în închisorile din Iași și Bacău. 48. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă. 49. Statuând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41 din convenție, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 1 000 EUR pentru daune morale. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 50. Reclamantul solicită, de asemenea, 300 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care le-a prezentat în cadrul procedurii inițiate în fața Curții. Acesta furnizează copia contractului de e-mail încheiat cu avocatul său, potrivit căruia acesta este angajat să plătească acesteia suma menționată anterior la sfârșitul procedurii inițiate în fața Curții. 51. Guvernul indică faptul că reclamantul nu a plătit încă suma solicitată. 52. Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 300 EUR pentru procedura în fața sa și acordul acordat reclamantului. Interese moratoriu 53. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L În conformitate cu art. 3 din Convenție, statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data Regulamentului (UE) nr. 1 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudicii morale, (ii). 300 EUR (trei sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 21 mai 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Andrea Tamietti Georges Ravarani Grefier adjunct