SATICI v. TURKEY

Comunicat la 23 mai 2019 SECȚIUNE Cerere nr. 67713/12 Dursun SATICI împotriva Turciei depusă la 31 august 2012 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este un cetățen turc și un rezident în orașul Göynük, Kemer-Antalya, o destinație de vacanță de mare. Cererea se referă la dreptul constituțional al reclamantului de a avea acces liber la litoral și la presupusul eșec al autorităților naționale în aplicarea hotărârilor din instanța internă care ordonă demolarea construcțiilor ilegale pe plaje care au fost găsite pentru a preveni accesul publicului la linie de coastă. Pe 25 februarie 2015, Curtea Constituțională a declarat, cu trei voturi împotrivă cu doi, cererea individuală a reclamantului inadmisibilă susținând că dreptul în cauză nu a fost „civil” în sensul Convenției.

Reclamantul plânge că autoritățile naționale nu și-au îndeplinit obligațiile în temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție din cauza neexecuției hotărârilor din instanța internă. art. 6 § 1 din Convenție este aplicabil în favoarea reclamantului în privința procedurii în cauză? Dacă este cazul, a existat o încălcare a acelui articol din cauza neexecuției hotărârilor administrative în favoarea reclamantului (a se vedea Kyrtatos c. Grecia nr. 41666/98, §§ 30-32, CEDH 2003 VI (extracte); Tașkın și alții c. Turcia , nr. 46117/99, §§§ 127-138, ECHR 2004‐X și Okyay și alții c. Turcia , nr. 36220/97, §§ 70-75, ECHR 2005-VII)? Se aplică art. 8 din Convenție în acest caz? În special, nerespectul autorităților naționale la practicile terțe impugnate interferează cu dreptul reclamantului la respectarea vieții private?

Communicated on 23 May 2019

SECOND SECTION

Application no. 67713/12 Dursun SATICI against Turkey lodged on 31 August 2012

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a Turkish national and a resident in the town of Göynük, Kemer-Antalya, a seaside holiday destination. The application concerns the applicant’s constitutional right to enjoy free access to the coastline and the alleged failure of the national authorities to enforce domestic court judgments ordering the demolition of illegal constructions on beaches which were found to prevent the public’s access to the shoreline. The applicant maintains that not having access to the seashore in the town he resides substantially affects the quality of his life. On 25 February 2015 the Constitutional Court declared, by three votes to two, the applicant’s individual application inadmissible holding that the right in question was not “civil” within the meaning of the Convention.

The applicant complains that the national authorities failed to discharge their obligations under Articles 6 and 8 of the Convention on account of the non-enforcement of domestic court decisions. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Is Article 6 § 1 of the Convention under its civil limb applicable to the proceedings in question? If so, has there been a violation of that Article on account of the non-enforcement of administrative court decisions in the applicant’s favour (see Kyrtatos v. Greece , no. 41666/98, §§ 30-32, ECHR 2003 ‑ VI (extracts); Tașkın and Others v. Turkey , no. 46117/99, §§ 127-138, ECHR 2004‑X and Okyay and Others v. Turkey , no. 36220/97, §§ 70-75, ECHR 2005‑VII)? 2. Is Article 8 of the Convention applicable in the present case?

In particular does the national authorities’ failure to put a stop to the impugned third-party practices interfere with the applicant’s right to respect for private life?