- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 mai 2019
- Stat pârât
- MDA
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Pahomii împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
Comunicat la 23 mai 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 50741/15 Valeriu PAHOMII împotriva Republicii Moldova depusă la 8 octombrie 2015 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la sancțiunile reclamantului pentru construirea unei clădiri fără autorizare, după expirarea perioadei de prelungire și aplicarea unei sancțiuni complementare care se presupune că nu era aplicabilă reclamantului. Faptele cazului dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție? În special, instanțele au examinat cazul împotriva reclamantului în ciuda expirării perioadei de prelungire pentru a-l sancționa (a se vedea, mutatis mutandis, Ghirea c. Moldova) , nr. 15778/05, §§ 30-36, 26 iunie 2012)? Legea privind perioada de limitare și noțiunea de „infracții continue” în Codul Administrativ era previzibilă în aplicarea sa?
În acest caz s-a constatat o încălcare a articolului 7 din Convenție? În special, ar putea fi aplicată în mod legal reclamantului sancțiunile complementare prevăzute la art. 179 din Codul Contravențiilor (demolirea clădirilor neautorizate) (a se vedea, de exemplu, Kafkaris c. Cipru) [GC], nr. 21906/04, § 138, CEDO 2008)? Legea a fost aplicată pentru condamnarea reclamantului în cererea sa, în special în ceea ce privește sancțiunile complementare menționate mai sus (a se vedea Kafkaris, citat mai sus, § 140)? A existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, a fost ingerința în dreptul de proprietate “legitim” al reclamantului în sensul acestei dispoziții? (a se vedea, de exemplu, Bimer S.A.
c. Moldova, nr. 15084/03, §§§ 49-60, 10 iulie 2007)
Communicated on 23 May 2019
SECOND SECTION
Application no. 50741/15 Valeriu PAHOMII against the Republic of Moldova lodged on 8 October 2015
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the applicant’s sanctioning for erecting a building without authorisation, allegedly after the expiry of the limitation period and the application of a complementary sanction which was allegedly inapplicable to the applicant. It raises issues under Articles 6 and 7. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Do the facts of the case disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the courts examine the case against the applicant despite the expiry of the limitation period for sanctioning him (see, mutatis mutandis, Ghirea v. Moldova , no. 15778/05, §§ 30-36, 26 June 2012)? Was the law concerning the limitation period and the notion of “continuous offenses” in the Administrative Code foreseeable in its application?
2. Has there been a violation of Article 7 of the Convention in the present case? In particular, could the complementary sanction in Article 179 of the Contraventions Code (demolition of non-authorised buildings) be lawfully applied to the applicant (see, for instance, Kafkaris v. Cyprus [GC], no. 21906/04, § 138, ECHR 2008)? Was the law applied to convict the applicant foreseeable in its application, notably regarding the complementary sanction mentioned above (see Kafkaris , cited above, § 140)? 3. Has there been a breach of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In particular, was the interference with the applicant’s property right “lawful” within the meaning of that provision? (see, for instance, Bimer S.A.
v. Moldova , no. 15084/03, §§ 49-60, 10 July 2007)