MATEUȚ c. ROUMANIE

Comunicat la 23 mai 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere nr 35959/15 Gheorghița MATEUT împotriva României, introdusă la 20 iulie 2015 în ceea ce privește obligația reclamantului, avocat al statului său, de a se prezenta ca martor într-o procedură penală împotriva unuia dintre clienții săi, din cauza unei conversații telefonice pe care a avut-o cu acest client. Reclamantul a contestat hotărârea instanței de audiere ca martor. La 17 martie 2015, procurorul-șef a respins contestația reclamantului ca fiind tardivă, pe motiv că a fost formulată după adoptarea rechizitoriui împotriva clientului acestuia; reclamantul a declarat că a depus contestația înainte de această dată.

Invocând articolele 6 și 8 din convenție și, în esență, art. 13 din convenție , recurentul se plânge că lacuna convorbirii sale telefonice a adus atingere vieții sale private și corespondenței sale și i-a împiedicat să își exercite activitatea profesională și a declarat că nu a beneficiat de un recurs efectiv pentru a asigura controlul de către un tribunal de ingerință astfel suferită. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și corespondența, în sensul art. 8 alin. În plus, obligația făcută reclamantului de a se prezenta ca martor în cadrul procesului penal împotriva clientului său și analizează aceasta într-o interferență în dreptul său de a-și respecta viața privată și corespondența, în sensul art. 8 din Convenție?

În acest sens, această măsură a fost, de asemenea, prevăzută de lege și necesară într-o societate democratică În scopul prevăzut la alineatul (2) al articolului, reclamantul avea la dispoziție, după cum se prevede la art. 13 din convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut contesta în fața unei instanțe interne încălcarea dreptului la respectarea vieții sale private și a corespondenței sale?

Communiquée le 23 mai 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 35959/15 Gheorghiță MATEUȚ contre la Roumanie introduite le 20 juillet 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’obligation faite au requérant, avocat de son état, de comparaître comme témoin dans une procédure pénale menée à l’encontre de l’un de ses clients, en raison de l’interception d’une conversation téléphonique qu’il avait eue avec ce client. Le requérant contesta la décision du parquet de l’entendre comme témoin. Le 17 mars 2015, le procureur en chef rejeta la contestation du requérant comme tardive, au motif qu’elle avait été formée après l’adoption du réquisitoire à l’encontre du client de celui-ci ; le requérant allègue qu’il avait déposé sa contestation avant cette date.

Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention et, en substance, l’article 13 de la Convention , le requérant se plaint que l’interception de sa conversation téléphonique a porté atteinte à sa vie privée et à sa correspondance et l’a empêché à exercer son activité professionnelle et il allègue qu’il n’a pas bénéficié d’un recours effectif pour faire contrôler par un tribunal l’ingérence ainsi subie.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée et de sa correspondance, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? En particulier, l’interception de sa conversation téléphonique avec son client était ‑ elle une mesure « prévue par la loi » et « nécessaire dans une société démocratique » aux fins prévues par le paragraphe 2 de l’article 8 ? 2. De plus, l’obligation faite au requérant de comparaître comme témoin dans le cadre du procès pénal menée à l’encontre de son client s’analyse ‑ t ‑ elle en une ingérence dans son droit au respect de sa vie privée et de sa correspondance, au sens de l’article 8 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette mesure était ‑ elle également « prévue par la loi » et « nécessaire dans une société démocratique » aux fins prévues par le paragraphe 2 de l’article 8 ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu contester devant un tribunal interne les atteintes alléguées au droit au respect de sa vie privée et de sa correspondance ?