MOROVIĆ v. CROATIA

Comunicat la 23 mai 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 22567/18 Nives MOROVIδ împotriva Croației depusă la 3 mai 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la imposibilitatea reclamantului de a contesta în fața unei instanțe decizia unei agenții de stat care respinge cererea de a fi acordată finanțare pentru proiectul său agricol. Potrivit reclamantului, presupusul refuz al dreptului de acces la o instanță este rezultatul unei dispoziții interne care stabilesc că hotărârea agenției de stat privind atribuirea finanțării nu este un act administrativ și nu poate fi contestată în fața Curții administrative. În hotărârea sa nr. Usl-3478/13-4 din 13 ianuarie 2014, Curtea Administrativă de la Zagreb a susținut că decizia privind atribuirea finanțării a fost „o decizie individuală prin care o autoritate publică a hotărât pe dreptul unei părți, dar pentru care [legea relevantă] prevede în mod expres că nu este un act administrativ, motiv pentru care acția [administrativă] [aprobată împotriva acesteia] ar trebui să fie declarată inadmisibilă”. În decizia sa nr. III-719/2014 din 13 iulie 2016, Curtea Constituțională a susținut că, având în vedere legea relevantă, hotărârea privind atribuirea finanțării nu este un act administrativ restricția dreptului de acces la o instanță nu este disproporționată față de obiectivul legitim. Reclamantul plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că presupusul refuz al dreptului de acces la o instanță în ceea ce privește decizia agenției de stat privind acordarea de finanțare pentru proiecte agricole nu este justificat și că Croația este singurul stat membru al Uniunii Europene care nu permite protecția judiciară în acest caz. art. 6 § 1 din Convenție a fost aplicabil șefului său civil în cadrul procedurii în acest caz? În special, a existat un „disput” asupra unui „drept civil” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție? Reclamantul a avut acces la o instanță pentru a contesta decizia prin care cererea de a fi acordată finanțări pentru proiectul său agricol a fost respinsă? În caz negativ, refuzul accesului la o instanță a fost justificat în cazul reclamantului? În special, a urmărit un obiectiv legitim și a existat o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul căutat de a fi realizat?

Communicated on 23 May 2019

FIRST SECTION

Application no. 22567/18

Nives MOROVIĆ

against Croatia

lodged on 3 May 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the impossibility by the applicant to challenge before a court the decision of a State agency dismissing her request to be awarded funding for her agricultural project. According to the applicant, the alleged denial of the right of access to a court is a result of a domestic provision setting out that the decision of the State agency concerning awarding the funding is not an administrative act and cannot thus be challenged before the Administrative Court.

In its decision no. Usl-3478/13-4 of 13 January 2014, the Zagreb Administrative Court held that the decision concerning awarding the funding was “an individual decision by which a public authority decided on the right of a party, but for which the [relevant law] expressly provided that it was not an administrative act, which is why the [administrative] action [lodged against it] was to be declared inadmissible”. In its decision no.

U

‑

III-719/2014 of 13 July 2016, the Constitutional Court held that since the relevant law provided that the decision concerning awarding the funding was not an administrative act the restriction of the right of access to a court was not disproportionate to the legitimate aim.

The applicant complains, under Article 6 § 1 of the Convention, that the alleged denial of the right of access to a court regarding the decision of the State agency concerning awarding funding for agricultural projects is not justified and that Croatia is the only European Union Member State which does not allow judicial protection in such matter.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Was Article 6 § 1 of the Convention under its civil head applicable to the proceedings in the present case? In particular, was there a “dispute” over a “civil right” within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention?

2.

Did the applicant have access to a court to contest the decision whereby her request to be awarded funding for her agricultural project was dismissed?

3.

In the negative, was the denial of access to a court justified in the applicant’s case? In particular, did it pursue a legitimate aim, and was there a reasonable relationship of proportionality between the means employed and the aim sought to be achieved?