Foyer Assurances S.A. împotriva Luxemburgului

Comunicat la 28 mai 2019 Secțiunea a patra Cerere nr. 35245/18 FĂRĂ ASIGURĂRI S.A. împotriva Luxemburgului, introdusă la 20 iulie 2018 DE LA L Acestea se referă la o procedură în despăgubire pentru prejudiciul suferit de o victimă a unui accident de circulație cauzat de un asigurat al societății reclamante. Recurenta s-a ocupat de casarea unei hotărâri a Curții de apel căreia îi reproșa că a alocat dobânzi compensatorii asupra părții capitalizate a pierderii veniturilor viitoare a victimei și că a acordat astfel o despăgubire în lipsa unui prejudiciu suferit. Singurul motiv de casare a fost întemeiat pe o încălcare a articolelor 1382, 1383 și 1384 alineatul (1) codul civil care, potrivit recurentei, constituie bazele invocate în mod obișnuit în dreptul luxemburghez pentru a primi răspunderea civilă delictoasă a unei persoane care a provocat un accident de circulație.

Curtea de Casație a declarat motivul inadmisibil pentru a nu preciza cazul de deschidere invocat, în conformitate cu art. 10 alineatul (2) din Legea modificată din 18 februarie 1885 privind recursurile și procedura în casare ( ; într-adevăr, aceasta a reproșat recurentei că a invocat în același timp, pe de o parte, articolele 1382 și 1383 din Codul civil și, pe de altă parte, art. 1384 alineatul (1) din același cod și că a invocat, pe de altă parte, pe un plan pur teoretic și abstract, că cerința unei daune era comună textelor în cauză. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta consideră că a fost privată de dreptul de a avea acces la Curtea de Casație. Întrucât încălcarea legii constituie, într-adevăr, un caz de deschidere cu casare, aceasta precizează că nu a avut de ales decât să dea vizei mijloacele sale de rupere cele trei dispoziii ale Codului civil, Curtea de apel nu a precizat pe ce bază era angajată răspunderea asiguratului său.

Aceasta adaugă că reproșul adus Curții de apel ar fi fost, de altfel, formulat în același mod, că responsabilitatea asiguratului său a fost angajată în temeiul articolului 1382, 1383 sau 1384 alineatul (1) din Codul civil. Ea consideră că a furnizat astfel detaliile cerute de art. 10 alineatul (2) din Legea privind Casația. Și chiar presupunând că cazul de deschidere a încălcării legii nu a fost precizat în mod suficient de concret în hotărârea pronunțată în cauza respectivă, recurenta adaugă că evoluțiile în drept (produsele sub partea de dezbatere a memoriului de Casație) au preluat acest lucru, în conformitate cu art. 10 alineatul (3) din Legea privind Casația. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Respingerea recursului în casarea recurentei de către Curtea de Casație a adus atingere dreptului său de a avea acces la o instanță în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție

Communiquée le 28 mai 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 35245/18

FOYER ASSURANCES S.A.

contre le Luxembourg introduite le 20 juillet 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure en indemnisation du préjudice d’une victime d’un accident de la circulation causé par un assuré de la société requérante. La requérante se pourvut en cassation d’un arrêt de la Cour d’appel auquel elle reprochait d’avoir alloué des intérêts compensatoires sur la partie capitalisée de la perte de revenus future de la victime et d’avoir ainsi accordé une indemnisation en l’absence d’un préjudice subi. Son unique moyen de cassation était tiré d’une violation des articles 1382, 1383 et 1384 alinéa 1 er du code civil qui, selon la requérante, constituent les bases habituellement invoquées en droit luxembourgeois pour voir engager la responsabilité civile délictuelle d’une personne ayant occasionné un accident de la circulation.

La Cour de cassation déclara le moyen irrecevable pour ne pas préciser le cas d’ouverture invoqué, conformément à l’article 10 alinéa 2 de la loi modifiée du 18 février 1885 sur les pourvois et la procédure en cassation (« loi sur la cassation ») ; en effet, elle reprocha à la requérante d’avoir invoqué à la fois, d’un côté, les articles 1382 et 1383 du code civil et, d’un autre côté, l’article 1384 alinéa 1 er du même code, et d’avoir fait valoir, sur un plan purement théorique et abstrait, que l’exigence d’un dommage était commune aux textes en question. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante estime avoir été privée de son droit d’accès à la Cour de cassation.

Indiquant que la violation de la loi constitue bien un cas d’ouverture à cassation, elle précise ne pas avoir eu d’autre choix que d’invoquer au visa de son moyen de cassation les trois dispositions du code civil, la Cour d’appel n’ayant pas précisé sur quelle base la responsabilité de son assuré était engagée. Elle ajoute que le reproche fait à la Cour d’appel aurait d’ailleurs été formulé de la même manière, que la responsabilité de son assuré eût été engagée sur base de l’article 1382, 1383 ou 1384 alinéa 1 er du code civil. Elle estime avoir ainsi fourni les précisions requises par l’article 10 alinéa 2 de la loi sur la cassation.

Et à supposer même que le cas d’ouverture de violation de la loi n’ait pas été précisé de manière suffisamment concrète dans l’énoncé du moyen, la requérante ajoute que les développements en droit (produits sous la partie « Discussion » du mémoire de cassation) y avaient supplée, conformément à l’article 10 alinéa 3 de la loi sur la cassation.

QUESTION AUX PARTIES

Le rejet du pourvoi en cassation de la requérante par la Cour de cassation a-t-il porté atteinte à son droit d’accès à un tribunal au sens des dispositions de l’article 6 § 1 de la Convention ?