MARQUILIE c. LUXEMBOURG

Publicat la 4 iulie 2022 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 28239/21 Frank MARQUILIE împotriva Luxemburgului introdus la 22 mai 2021, comunicat la 15 iunie 2022 DE LA L Acestea se referă la o procedură civilă ca garanție a viciilor ascunse, introdusă de reclamant, care deține un apartament împotriva vânzătorului, în temeiul articolului 1641 din Codul civil. Curtea de apel considerase că tulburările invocate de reclamant erau de a califica drept vicii ascunse, dar că condiția de lanante a viciilor la vânzare, prevăzută la art. 1641, nu era îndeplinită. Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. În special, a declarat inadmisibile două motive de casare, pentru că nu a indicat textul legii care ar fi fost încălcat (al treilea motiv) și pentru că a conținut un litigiu străin în cazul de deschidere invocat (al patrulea motiv).

Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul consideră că a fost privat de dreptul său de a avea acces la o instanță, reproșând Curții de Casație că a dat dovadă de o declarație excesivă. Respingerea de către Curtea de Casație a celui de al treilea și al patrulea motiv de Casație a reclamantului a adus atingere dreptului său de acces la o instanță în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, printre altele, Kemp și alții c. Luxemburg, nr. 17140/05, §§ 51-61, 24 aprilie 2008 Casa de Asigurări S.A.c. Luxemburg, nr 35245/18, §§ 29-38, 12 octombrie 2021)

Publié le 4 juillet 2022

TROISIÈME SECTION

Requête n o 28239/21 Franck MARQUILIE contre le Luxembourg introduite le 22 mai 2021 communiquée le 15 juin 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur une procédure civile en garantie de vices cachés, intentée par le requérant, acquéreur d’un appartement, contre le vendeur, sur base de l’article 1641 du code civil. La Cour d’appel avait estimé que les désordres invoqués par le requérant étaient à qualifier de vices cachés, mais que la condition de l’antériorité des vices à la vente, prévue par l’article 1641, n’était pas remplie. La Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant. Notamment, elle déclara irrecevables deux moyens de cassation, pour ne pas avoir indiqué le texte de loi qui aurait été violé (troisième moyen), et pour avoir contenu un grief étranger au cas d’ouverture invoqué (quatrième moyen). Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant estime avoir été privé de son droit d’accès à un tribunal, reprochant à la Cour de cassation d’avoir fait preuve d’un formalisme excessif.

QUESTION AUX PARTIES

Le rejet par la Cour de cassation des troisième et quatrième moyens de cassation du requérant a-t-il porté atteinte à son droit d’accès à un tribunal au sens de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, parmi d’autres, Kemp et autres c. Luxembourg , n o 17140/05, §§ 51-61, 24 avril 2008 ; Foyer Assurances S.A. c. Luxembourg , n o 35245/18, §§ 29-38, 12 octobre 2021) ?