Secțiunea a treia Cerere nr. 40582/19 PILTAR SECURITIZAREA împotriva Luxemburgului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 25 ianuarie 2022 într-un comitet compus din Georgios A. Serghides, președinte, Georges Ravarani, Darian Pavli, judecători, și din Olga Chernishova, graffière de secțiune cererea n 40582/19 împotriva Luxemburgului și a cărei societate Pillar Securitizare (inclusiv reclamanta) din Luxemburg și reprezentată de dl Prussen, avocat din Luxemburg, a sesizat Curtea la 22 iulie 2019 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului luxemburghez ( mai mult decât o dată pe an) reprezentat de agenții săi, Christine Goy, apoi domnul David Weis, de la Reprezentanța Permanentă a Luxemburgului pe lângă Consiliul Europei , o selecție de obiecțiuni obținute din presupusul formalism excesiv al Curții de Casație și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus; Observațiile părților, după ce au luat act de acest lucru, face ca decizia următoare să se refere la formalismul excesiv pretins al Curții de Casație în cadrul unei proceduri referitoare la un litigiu comercial.
La 12 iulie 2017, Curtea de Apel a condamnat societatea reclamantă să restituie societății R.C. o serie de acțiuni deținute în capitalul social al unui fond de investiții. Aceasta a considerat că reclamanta și-a exprimat în mod neregulamentar caracterul adecvat al acestor acțiuni în cadrul realizării abuzive a unei garanții acordate de societatea R.C. În special, recurenta invocase în zadar argumente întemeiate pe lipsa ui de încredere a administratorului societății R.C. În cadrul unei memorii de 94 de pagini, recurenta a formulat opt motive, dintre care o largă majoritate aveau mai multe ramuri (și anume elemente ale motivului prezentate separat). La 14 februarie 2019, într-o hotărâre de 53 de pagini, Curtea de Casație a respins recursul recurentei.
Astfel, în special, ea a declarat inadmisibile mijloacele de casare pentru punerea în aplicare a două cazuri de deschidere distincte, decide acest lucru [În al doilea aspect al celui de-al patrulea motiv, recurenta] face referire la judecătorii de apel, pe de o parte, pentru că au luat în considerare abuzul de drept în ceea ce privește un drept discreționar și, pe de altă parte, pentru că nu au reținut faptul că a abuzat de drept decât atunci când un drept este deturnat în așa fel încât atinge un drept legitim al altei persoane. [În al patrulea aspect al celui de-al patrulea motiv, recurenta] face referire la judecătorii care au încălcat art. 6-1 din Codul civil prin faptul că nu au luat în considerare, pe de o parte, ansamblul reproșurilor reproșate (...) societății [R.C.] și, pe de altă parte, remunerarea (...) a [R.C.] a cărei [solicitantă] nu avea cunoștință încă în momentul faptelor reproșate.
[a] mediu, luat în al treilea său domeniu, pune în aplicare, pe de o parte, încălcarea articolului 1134 din Codul civil și, pe de altă parte, încălcarea unui principiu general al dreptului conform căruia, dacă încuviințarea este fără ambiguitate, nu este necesar să se pună întrebări cu privire la voința celui care se exprimă astfel și, în această privință, de la art. 6 din convenție (...), prin urmare, două cazuri de deschidere separate.
Aceasta a declarat inadmisibile mijloacele de casare pentru a nu fi indicat cu precizie sigilare pune în aplicare unul sau mai multe cazuri de deschidere, pe următoarele motive: Așteptând ca [a] mijlocului, luat în prima sa ramură, să nu indice cu precizie dacă acesta pune în aplicare două cazuri de deschidere, și anume lipsa de bază legală în conformitate cu principiul "omnia corrumpit" și lipsa de bază legală în ceea ce privește teoria mâinilor curate, sau un singur caz de deschidere, și anume lipsa de bază legală în conformitate cu principiul "omnia corrumpit" (a) care ar include noțiunea de teorie a mâinilor proprii; (b) dacă [] mediu, luat în ramura sa a opta, (c) indică cu precizie dacă este necesar să pună în aplicare singurul caz de deschidere a încălcării principiului general al dreptului; (c) dacă [jumătate] omnia corrumpit (d) sau sil pune în aplicare trei cazuri de deschidere, și anume, încălcarea principiului general al dreptului; (d) încălcarea principiului omnia corrumpit; (e) Încalcarea teoriei mâinilor proprii și încălcarea principiului executării cu bună credință a contractelor în cazul de față, motivul nu a precizat un text de lege care să exprime principiul invocat sau o jurisprudență a unei instanțe supranaționale care să consacreze acest principiu.
În cele din urmă, Comisia a respins anumite părți ale unui motiv de casare din cauza lipsei de temei juridic pentru că nu a formulat textul legii încălcate, următoarele motive prevăzând că lipsa temeiului juridic constituie un motiv de fond care trebuie să fie legat de o dispoziție presupus violată deoarece decizia atacată nu constată toate faptele necesare pentru punerea în aplicare a acestei norme de drept.
Așteptând ca [a] motiv, care ridică problema examinării răspunderii civile în cadrul abuzului de drept, să vizeze în fiecare dintre [a], a opta, a noua, a zecea și a treisprezecea] problema lipsei de temei juridic, fără a preciza totuși dispozițiile legale care ar fi fost încălcate Invouchant art. 6 1 din Convenție, reclamanta consideră că declarația d … În speță, Curtea constată că recurenta formulează, pentru o mare parte, critici de natură în esență abstractă, de exemplu, de o cerină de subordonare și de precizie (...), care să dea impresia de părtinire a celui sau a celor care au redactat hotărârea În sprijinul anumitor evoluții, ea menționează, fără alte precizări, că mijlocul sau mai multe alte mijloace sau elemente de mijloace mai multe mijloace sau elemente de mijloace, în același timp referindu-se la explicațiile din memoriul complementar, de-a lungul a 18 pagini, care a fost anexat la cererea sa.
Desigur, ea reflectă mijloace precise, dar unele dintre ele nu se referă la părțile ATE comunicate de Curte. 12. În măsura în care recurenta formulează argumente care se referă în mod expres la motivele vizate de întrebările adresate de Curte, aceasta se referă, totuși, în parte, la o evaluare in abstract din legea aplicabilă în materie de procedură în casare și intenționează, în ansamblu, să pună în discuție aprecierea, de fapt, la baza hotărârii Curții de apel.
Or, Curtea nu va trebui să țină loc de judecător de a patra instanță și nu pune în discuție, la unghiul articolului 6 În special, acest lucru este valabil pentru interpretarea normelor privind procedura internă (a se vedea, de exemplu, Kurșun c. Turcia, nr 22677/10, § 95, 30). octombrie 2018).În măsura în care recurenta critică concluzia Curții de Casație potrivit căreia un principiu general al dreptului nu oferă deschidere la casare decât dacă își găsește expresia într-un text de lege sau sigil este consacrat de o instanță supranațională, această interpretare nu a fost de altfel nouă, a reieșit un precedent pronunțat în materie ( Jurnalul Tribunilor Luxemburg 2015 , p. 166) mai precis, pentru că ar putea apărea, nu poate fi totuși calificată drept "arbitrară" sau în mod vădit nerațional în sensul articolului 6 din Convenție.
Același lucru este valabil și în cazul altor mijloace de casare (punctele 5, 6 și 8 de mai sus). 13. În aceste condiții, Curtea concluzionează că cauza este în mod vădit nefondată și trebuie să fie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 24 februarie 2022. Olga Chernishova Georgios A. Serghides Grefiere Adjunct Președinte
DÉCISION Requête n o 40582/19
contre le Luxembourg La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 25 janvier 2022 en un comité composé de : Georgios A. Serghides, président, Georges Ravarani, Darian Pavli, juges, et de Olga Chernishova, greffière adjointe de section , Vu : la requête n o 40582/19 contre le Luxembourg et dont la société Pillar Sécuritisation (« la requérante »), établie à Luxembourg et représentée par M e Y. Prussen , avocat à Luxembourg, a saisi la Cour le 22 juillet 2019 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter à la connaissance du gouvernement luxembourgeois (« le Gouvernement »), représenté successivement par ses agents, M me Christine Goy, puis M. David Weis, de la Représentation permanente du Luxembourg auprès du Conseil de l’Europe , une sélection de griefs tirés du formalisme excessif allégué de la Cour de cassation et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus, les observations des parties, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : OBJET DE l’AFFAIRE
1.La requête concerne le formalisme excessif allégué de la Cour de cassation dans le cadre d’une procédure relative à un litige commercial.
2.Le 12 juillet 2017, la Cour d’appel condamna la société requérante à restituer à une société R.C. un certain nombre d’actions détenues dans le capital social d’un fonds d’investissement. Elle estimait que la requérante s’était irrégulièrement approprié ces actions dans le cadre de la réalisation abusive d’un gage accordé par la société R.C. La requérante avait notamment invoqué en vain des arguments tirés de l’absence alléguée d’une bonne foi du gérant de la société R.C.
3.La requérante se pourvut en cassation de cet arrêt. Dans un mémoire long de 94 pages, elle formula huit moyens, dont une large majorité comportaient plusieurs branches (c’est-à-dire des éléments du moyen exposés séparément).
4.Le 14 février 2019, dans un arrêt long de 53 pages, la Cour de cassation rejeta le pourvoi de la requérante. 5 . Ainsi notamment, elle déclara irrecevables des moyens de cassation pour avoir mis en œuvre deux cas d’ouverture distincts, décidant ceci : « [Dans la deuxième branche du quatrième moyen, la requérante] fait grief aux juges d’appel, d’une part, d’avoir retenu l’abus de droit à propos d’un droit discrétionnaire et, d’autre part, de ne pas avoir retenu qu’il n’y a abus de droit que lorsqu’un droit est détourné de telle manière qu’il heurte un droit légitime d’une autre personne. » « [Dans la onzième branche du quatrième moyen, la requérante] fait grief aux juges d’appel d’avoir violé l’article 6-1 du Code civil en n’ayant, dans l’appréciation de l’abus de droit, pas pris en considération, d’une part, l’ensemble des fautes reprochées à (...) la société [R.C.] et, d’autre part, les fautes (...) de [R.C.] dont la [requérante] n’avait pas encore connaissance au moment des faits lui reprochés. » « Le [septième] moyen, pris en sa troisième branche, met en œuvre, d’une part, la violation de l’article 1134 du Code civil et, d’autre part, la violation d’un principe général du droit selon lequel « si l’énoncé est exempt d’ambiguïté, point n’est besoin de s’interroger sur la volonté de celui qui s’est ainsi exprimé » et, sous ce rapport, de l’article 6 de la Convention (...), partant deux cas d’ouverture distincts. » 6 . Elle déclara irrecevables des moyens de cassation pour ne pas avoir indiqué avec précision s’ils mettaient en œuvre un ou plusieurs cas d’ouverture, aux motifs suivants : « Attendu que le [deuxième] moyen, pris en sa première branche, n’indique pas avec précision s’il met en œuvre deux cas d’ouverture, à savoir le défaut de base légale au regard du principe « fraus omnia corrumpit » et le défaut de base légale au regard de la théorie des mains propres, ou un seul cas d’ouverture, à savoir le défaut de base légale au regard du principe « fraus omnia corrumpit » qui inclurait la notion de la théorie des mains propres; » « Attendu que le [deuxième] moyen, pris en sa huitième branche, n’indique pas avec précision s’il met en œuvre le seul cas d’ouverture de violation du principe général du droit « fraus omnia corrumpit », ou s’il met en œuvre trois cas d’ouverture, à savoir, la violation du principe général du droit « fraus omnia corrumpit » , la violation de la théorie des mains propres et la violation du principe de l’exécution de bonne foi des contrats ; »
7.Elle décidait en outre qu’un principe général du droit – en l’occurrence « fraus omnia corrumpit » – ne donnait ouverture à cassation que s’il trouvait son expression dans un texte de loi ou s’il était consacré par une juridiction supranationale, et conclut, en l’espèce, que le moyen concerné ne précisait pas de texte de loi qui exprimerait le principe invoqué ou une jurisprudence d’une juridiction supranationale qui consacrerait ce principe. 8 . Enfin, elle rejeta des branches d’un moyen de cassation tirées du défaut de base légale pour ne pas avoir énoncé le texte de loi violé, aux motifs suivants : « Attendu que le défaut de base légale constitue un moyen de fond qui doit être rattaché à une disposition prétendument violée du fait que la décision attaquée ne constate pas tous les faits nécessaires à la mise en œuvre de cette règle de droit ; Attendu que le [quatrième] moyen, qui soulève la question de l’examen de la responsabilité civile dans le cadre de l’abus de droit, vise dans chacune des [septième, huitième, neuvième, dixième et treizième] branches le défaut de base légale, sans toutefois préciser les dispositions légales qui auraient été violées ; »
9.Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante estime que la déclaration d’irrecevabilité de ces moyens de cassation l’a privée de son droit d’accès à un tribunal.
10. La Cour a rappelé les principes généraux relatifs à l’accès à un tribunal dans l’arrêt Dos Santos Calado et autres c. Portugal (n os 55997/14 et 3 autres, §§ 108 à 117, 31 mars 2020).
11.En l’espèce, la Cour observe d’emblée que la requérante formule, pour une large partie, des critiques de nature essentiellement abstraites, se plaignant par exemple d’une « exigence de subdivision et de précision (...) poussée à l’extrême, ce qui donne[rait] l’impression de partialité de celui ou de ceux qui ont rédigé l’arrêt ». À l’appui de certains développements, elle mentionne, sans autres précisions, « le moyen » ou encore « plusieurs autres moyens ou éléments de moyens » tout en renvoyant aux explications dans le mémoire complémentaire – long de 18 pages – qui était joint à sa requête. Certes, elle retrace des moyens précis, mais dont certains n’ont pas trait aux volets du grief communiqué par la Cour.
12.Pour autant que la requérante formule des arguments se rapportant expressément aux moyens concernés par les questions posées par la Cour, elle se livre toutefois, en partie, à une évaluation in abstracto de la loi applicable en matière de procédure en cassation, et entend, dans l’ensemble, remettre en question l’appréciation en fait à la base de l’arrêt de la Cour d’appel. Or, la Cour n’a pas à tenir lieu de juge de quatrième instance et elle ne remet pas en cause, sous l’angle de l’article 6 § 1, l’appréciation des tribunaux nationaux, sauf si leurs conclusions peuvent passer pour arbitraires ou manifestement déraisonnables (voir, notamment, Zubac c. Croatie [GC], n o 40160/12, § 79, 5 avril 2018, ainsi que les références qui y figurent). Cela vaut notamment pour l’interprétation des règles relatives à la procédure interne (voir, par exemple, Kurșun c. Turquie , n o 22677/10, § 95, 30 octobre 2018). Dans la mesure où la requérante critique la conclusion de la Cour de cassation selon laquelle « un principe général du droit ne donne ouverture à cassation que s’il trouve son expression dans un texte de loi ou s’il est consacré par une juridiction supranationale », cette interprétation – qui n’était d’ailleurs pas nouvelle, puisqu’elle a corroboré un précédent rendu en la matière ( Journal des Tribunaux Luxembourg 2015 , p. 166) –, pour restrictive qu’elle puisse apparaître, ne saurait cependant être qualifiée d’arbitraire ou de manifestement déraisonnable au sens de l’article 6 de la Convention. Pareil constat vaut également pour les autres moyens de cassation (paragraphes 5, 6 et 8 ci-dessus).
13.Dans ces conditions, la Cour conclut que le grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 24 février 2022. Olga Chernishova Georgios A. Serghides Greffière adjointe Président