- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 25 noiembrie 2025
- Stat pârât
- LUX
- Concluzia
- Inadmisibil
Sicap R&D SARL împotriva Luxemburgului
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 12618/23 SICAP R&DAR împotriva Luxemburg Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 25 noiembrie 2025 într-un comitet compus din Péter Paczolay , președintele Gediminas Sagatys, Stéphane Pisani , judecători și Dorothee von Arnim, graffière de secțiune, cererea nr. 12618/23 împotriva Marelui Ducat al Luxemburgului, printre care o societate luxemburgheză, SICAP R&D′, reprezentată de directorul acesteia, Alain Schumacher, a sesizat Curtea la 17 martie 2023 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Guvernul De asemenea, aceaceasta este reprezentată de agentul său ad interim Cathy Wiseler, de la Reprezentanța Permanentă a Luxemburgului pe lângă Consiliul Europei, apoi de agentul său Elma Baković, de la Ministerul Afacerilor Externe și Europene, de la Apărare, de la Cooperare și Comerțul Exterior, de la principiile egalității de arme și contradictoriu și de la a declara inadmisibilă cererea pentru surplus; cererea recurentei în vederea aplicării procedurii de la Tribunalul-pilot, prezentată sub aspectul articolului 61 alineatul (2) litera (b) din regulament, observațiile părților, După ce au luat act de acest lucru, face ca decizia următoare să fie luată de către Comisie La art. 6 alineatul (1) din Convenție,
la art. 6 alineatul (1) din Convenție se referă la posibilitatea recurentei de a răspunde, în cadrul unei proceduri comerciale, concluziilor Parchetului General în fața Curții de Casație. La 19 februarie 2020, Curtea a aprobat refuzul Luxemburgului Business Registers. (LBR) dintr-o cerere a recurentei privind transferul sediului său social. Recurenta s-a ocupat de ruperea acestei hotărâri și a depus un memoriu în casation. În fața memoriului în răspuns al LBR, recurenta a depus un memoriu în replică. La 6 octombrie 2022, Parchetul general a prezentat concluzii. [tai]t evoluții privind admisibilitatea recursului (...), care intră în cadrul limitat stabilit prin art. 17 din Legea modificată din 18 februarie 1885 privind recursurile și procedura în casare La 17 octombrie 2022, recurenta a depus un memoriu în duplica în care a recuzat în special deducerea Parchetului General în ceea ce privește alte evoluții ale memoriului în replică.
La 17 noiembrie 2022, Curtea de Casație a respins recursul recurentei, după ce a respins memoriul în duplică al recurentei. în măsura în care nu îndeplinește condițiile legii [cu privire la rupere] EVALUARE A CURȚII Principiile generale privind dreptul garantat prin art. 6 alineatul (1) din Convenție pentru părți de a lua cunoștință de documentele sau observațiile prezentate judecătorului, în vederea discutării acestora, au fost rezumate în Lobo Machado c. Portugalia (20 februarie 1996, § 31, Repertoriu și Deciziile 1996-I) și Kress c. Franța ([GC], n 39594/98, § 74, CEDO 2001-VI. Este incontestabil că reclamanta a primit în prealabil comunicarea concluziilor Parchetului General. Se pune doar problema posibilității de a le discuta.
Trebuie să se constate că hotărârea Curții de Casație nu a fost cu adevărat exhaustivă, în măsura în care nu face referire la o audiere. Prin urmare, Curtea a adresat o întrebare specifică cu privire la desfășurarea procedurii în fața Curții de Casație. În cazul în care părțile nu au furnizat explicații în această privință, guvernul a clarificat, pe de altă parte, faptul că cauza a fost invocată și luată în deliberare la 20 octombrie 2022. Această informație nu a fost contestată de recurentă. 10. Prin urmare, este un fapt că cauza a făcut obiectul unei pledoarii.
Legea privind ruperea, așa cum era în vigoare în momentul faptelor, confirmă acest fapt, de altfel, … stabilește, după audierea procurorului public și a avocaților în cadrul Curții a părților, dacă sunt prezenți, în ședința la care va fi pronunțată cauza (art. 18) și că [avocații (...) părților vor fi ascultate în pledoariile lor, care nu vor putea să se refere decât la motivele invocate de ambele părți în scris, la excepțiile și scopurile de refuz să primească contestații împotriva recursului și asupra mijloacelor de ordine publică (art. 20). 11. Recurenta, care arată că replica sa la concluziile Parchetului General a fost respinsă, cu privire la lipsa Curții [de Casație] a [lui] de a raporta la Cu toate acestea, Curtea trebuie să ia notă de faptul că memoriul în duplică a fost respins de Curtea de Casație (în măsura în care nu a îndeplinit [sai] nu a îndeplinit condițiile legii [de Casație]) (comparat cu cauza Van den Burgt c. Luxemburg, nr. 6732/21, § 8, 14) martie 2024, în care Curtea de Casație a indicat că Legea privind casarea nu a prevăzut, în dispozițiile sale privind procedura în materie penală, prezentarea unui nou memoriu pentru a răspunde concluziilor Ministerului Public Curtea consideră că, prin intermediul criticilor de natură în esență abstractă sau chiar refăcute cu privire la posibilitatea de a pleda împotriva recurentei,
nu există niciun indiciu că Curtea de Casație ar fi procedat la o interpretare arbitrară sau vădit nerațională a legii privind ruperea în circumstanțele prezentei cauze. Procedura urmată în fața Curții de Casație a oferit suficient de multe garanții recurentei și nu există nicio problemă în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil în ceea ce privește respectarea principiilor egalității de arme și contradictorie. 14. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (a) și al articolului 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 18 decembrie 2025. Dorothee von Arnim Péter Paczolay Grefier Adjunct Președinte
DEUXIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 12618/23
SICAP R&D SARL
contre le Luxembourg La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 25 novembre 2025 en un comité composé de : Péter Paczolay , président , Gediminas Sagatys, Stéphane Pisani , juges , et de Dorothee von Arnim, greffière adjointe de section , Vu : la requête n o 12618/23 contre le Grand-Duché de Luxembourg et dont une société luxembourgeoise, SICAP R&D SARL (« la requérante »), représentée par son gérant, Alain Schumacher, a saisi la Cour le 17 mars 2023 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter à la connaissance du gouvernement luxembourgeois (« le Gouvernement »), représenté par son agente ad interim Cathy Wiseler, de la Représentation permanente du Luxembourg auprès du Conseil de l’Europe, puis par son agente Elma Baković, du Ministère des Affaires étrangères et européennes, de la Défense, de la Coopération et du Commerce extérieur, le grief tiré des principes d’égalité des armes et du contradictoire, et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus, la demande de la requérante en vue de l’application de la procédure de l’arrêt pilote, présentée sous l’angle de l’article 61 § 2 b) du règlement, les observations des parties, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : OBJET DE l’AFFAIRE
L’affaire concerne, sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, l’impossibilité alléguée pour la requérante de répliquer, dans le cadre d’une procédure commerciale, aux conclusions du parquet général devant la Cour de cassation.
Le 19 février 2020, la Cour d’appel entérina le refus du Luxembourg Business Registers (LBR) d’une demande de la requérante relative à un transfert de son siège social.
La requérante se pourvut en cassation de cet arrêt et déposa un mémoire en cassation. Face au mémoire en réponse de LBR, la requérante déposa un mémoire en réplique.
Le 6 octobre 2022, le parquet général déposa des conclusions. Il estima que le mémoire en réplique pouvait être « pris en considération pour ce qui [étai]t des développements sur la recevabilité du pourvoi (...), qui entr[ai]ent dans le cadre limité tracé par l’article 17 de la loi modifiée du 18 février 1885 sur les pourvois et la procédure en cassation » et que « les autres développements figurant audit mémoire [étaien]t à écarter, puisqu’ils n’obéiss[ai]ent pas aux prescriptions de l’article 17 précité ».
Le 17 octobre 2022, la requérante déposa un mémoire en duplique dans lequel elle récusait notamment la déduction du parquet général quant aux « autres développements » de son mémoire en réplique.
Le 17 novembre 2022, la Cour de cassation rejeta le pourvoi de la requérante, après avoir écarté le mémoire en duplique de la requérante « en ce qu’il ne rempli[ssai]t pas les conditions de la loi [sur la cassation] ».
APPRÉCIATION DE LA COUR
7. Les principes généraux concernant le droit garanti par l’article 6 § 1 de la Convention pour les parties de prendre connaissance des pièces ou observations présentées au juge, en vue de les discuter, ont été résumés dans Lobo Machado c. Portugal (20 février 1996, § 31, Recueil des arrêts et décisions 1996-I) et Kress c. France ([GC], n o 39594/98, § 74, CEDH 2001-VI).
Il est incontesté que la requérante a reçu communication au préalable des conclusions du parquet général. Seule se pose la question de la possibilité de discuter celles-ci.
Force est de constater que l’arrêt de la Cour de cassation n’a pas été réellement exhaustif, en ce qu’il ne fait pas allusion à une audience. La Cour a dès lors posé une question ciblée quant au déroulement de la procédure devant la Cour de cassation. Si les parties n’ont pas fourni d’explications à cet égard, le Gouvernement a en revanche clarifié que l’affaire avait été plaidée et prise en délibérée le 20 octobre 2022. Cette information n’a pas été contestée par la requérante.
Il est donc un fait que l’affaire a fait l’objet de plaidoiries. La loi sur la cassation, telle qu’elle était en vigueur au moment des faits, le confirme d’ailleurs, puisqu’elle prévoit au sujet de la procédure en matière civile et commerciale que la Cour de cassation « fixe, après avoir entendu le ministère public et les avocats à la Cour des parties, s’ils sont présents, l’audience à laquelle l’affaire sera plaidée » (article 18) et que « [l]es avocats (...) des parties seront entendus en leurs plaidoiries, qui ne pourront porter que sur les moyens invoqués de part et d’autre par écrit, sur les exceptions et fins de non ‑ recevoir opposées au pourvoi, et sur les moyens d’ordre public » (article 20).
La requérante, qui indique que sa réplique aux conclusions du parquet général a été écartée, dénonce « la carence de la Cour [de cassation] de [lui] signaler l’écartement pur et simple de [ses] arguments invoqués dans [le mémoire en duplique] avant l’audience » qui l’aurait « privé de la possibilité d’invoquer [l]es erreurs d’appréciations des défendeurs dans la plaidoirie orale ».
La Cour se doit toutefois de noter que le mémoire en duplique a été écarté par la Cour de cassation « en ce qu’il ne rempli[ssai]t pas les conditions de la loi [sur la cassation] » (comparer avec l’affaire Van den Burgt c. Luxembourg , n o 6732/21, § 8, 14 mars 2024, dans laquelle la Cour de cassation avait indiqué que la loi sur la cassation « ne prévoya[it] pas, en ses dispositions relatives à la procédure en matière pénale, la production d’un nouveau mémoire pour répondre aux conclusions du ministère public »). En l’espèce, un mémoire a pu être produit et par la suite débattu lors d’une audience contradictoire.
La Cour estime qu’à travers les critiques de nature essentiellement abstraites voire controuvées quant à l’impossibilité de plaider de la requérante, rien n’indique que la Cour de cassation aurait procédé à une interprétation arbitraire ou manifestement déraisonnable de la loi sur la cassation dans les circonstances de la présente affaire. La procédure suivie devant la Cour de cassation a offert suffisamment de garanties à la requérante et aucun problème ne se pose sous l’angle du droit à un procès équitable pour ce qui est du respect des principes de l’égalité des armes et du contradictoire.
Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 18 décembre 2025. Dorothee von Arnim Péter Paczolay Greffière adjointe Président