VAN DEN BURGT c. LUXEMBOURG

Publicat la 21 martie 2022 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 6732/21 Frank Edwin VAN DEN BURGT împotriva Luxemburgului introdus la 22 ianuarie 2021, comunicat la 28 februarie 2022 DE LA L Mai precis, după ce a depus memoriul în casare și a primit concluziile Parchetului General, reclamantul a depus un memoriu în replică la acestea din urmă. Curtea de Casație a respins recursul în casare. În hotărârea sa, aceasta a respins memoriul în replică al reclamantului Legea modificată din 18 februarie 1885 privind recursurile și procedura de Casație nu a prevăzut, în dispozițiile sale privind procedura în materie penală, prezentarea unui nou memoriu pentru a răspunde concluziilor procurorului public și a statuat numai în ceea ce privește memoriul în Casație inițială.

Invocând art. 6 1, reclamantul se plânge că nu a putut să răspundă concluziilor Parchetului General în Casație. El susține că, într-o procedură strict scrisă în fața Curții de Casație, el nu putea lua o poziție utilă cu privire la argumentele prezentate de Parchetul General. În special, refuzul Curții de Casație de a lua în considerare memoriul în replică la concluziile Parchetului General, a adus atingere principiilor egalității de arme și contradictorie (a se vedea Borgers c. Belgia, 30 octombrie 1991, în special §§ 27-29, seria A n 214 Lobo Machado c. Portugalia, 20 februarie 1996, § 31, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996 Părțile sunt invitate să furnizeze informații cu privire la rolul exact al Parchetului General și la desfășurarea cu precizie a procedurii în fața Curții de Casație în materie penală, în special: Este prevăzută o audiere?

Este posibil ca o audiere să fi fost solicitată de reclamant și dacă da, în ce condiții ar fi putut fi primită o astfel de cerere? În cazul în care , modul în care aceasta se desfășoară în mod concret

Publié le 21 mars 2022

TROISIÈME SECTION

Requête n o 6732/21 Frank Edwin VAN DEN BURGT contre le Luxembourg introduite le 22 janvier 2021 communiquée le 28 février 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’impossibilité pour le requérant de répliquer, dans le cadre d’une procédure pénale engagée à son encontre, aux conclusions du parquet général en cassation. Plus précisément, le requérant, après avoir déposé son mémoire en cassation puis reçu les conclusions du parquet général, déposa un mémoire en réplique à ces dernières. La Cour de cassation rejeta le pourvoi en cassation. Dans son arrêt, elle écarta le mémoire en réplique du requérant – au motif que « la loi modifiée du 18 février 1885 sur les pourvois et la procédure en cassation ne prévoya[i]t pas, en ses dispositions relatives à la procédure en matière pénale, la production d’un nouveau mémoire pour répondre aux conclusions du ministère public » – et statua uniquement au regard du mémoire en cassation initial.

Invoquant l’article 6 § 1, le requérant se plaint de ne pas avoir pu répliquer aux conclusions du parquet général en cassation. Il fait valoir que dans une procédure strictement écrite devant la Cour de cassation, il ne pouvait pas utilement prendre position quant aux arguments présentés par le parquet général.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le refus de la Cour de cassation de prendre en compte le mémoire en réplique aux conclusions du parquet général, a-t-il porté atteinte aux principes de l’égalité des armes et du contradictoire (voir Borgers c. Belgique , 30 octobre 1991, en particulier §§ 27-29, série A n o 214 ‑ B ; Lobo Machado c. Portugal , 20 février 1996, § 31, Recueil des arrêts et décisions 1996 ‑ I) ? 2. Les parties sont priées de fournir des renseignements sur le rôle exact du parquet général et le déroulement précis de la procédure devant la Cour de cassation en matière pénale, et notamment : - Est-ce qu’une audience est prévue ? - Est-ce qu’une audience aurait pu être sollicitée par le requérant et si oui, sous quelles conditions une telle demande aurait-elle pu être accueillie ? - En cas d’audience, comment se déroule-t-elle concrètement ?