- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 iunie 2019
- Stat pârât
- HUN
- Concluzia
- Inadmisibil
Gerilla Press Lapkiadó És Médiatanácsadó KFT. împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
A doua secțiune decizia nr. 43873/16 GERILLA PRESS LAPKIADÓ ÉS MÉDIATANACSADÓ KFT împotriva Ungariei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 4 iunie 2019 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Péter Paczolay, judecători și Andrea Tamietti, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 iulie 2016, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Gerilla Press Lapkiadó es Médiatanácsó Kft. este o societate ungară de răspundere limitată, care stătea la Budapesta.
A fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Balsai, un avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Z. Tallódi, Ministerul Justiției. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă este o casetă de ediție. În 2013 un portal de știri de internet condus de ea a publicat articole despre procedurile penale conduse împotriva unui politician, care au fost însoțite de fotografii care l-au arătat așezat în sala de judecată. Instanțele interne au constatat că publicarea fotografiilor a încălcat dreptul politicianului la imaginea sa, în special pentru că el nu a putut fi considerat o cifră publică în cursul procedurii penale.
Societatea reclamantă a fost în cele din urmă condamnată să plătească 300.000 de forinti maghiari (aproximativ 1.000 euro) în daune de către Kúria la 24 februarie 2016. Articolul IX din Legea fundamentală se citește după cum urmează: „(1) Fiecare are dreptul la libertatea de exprimare. (2) Ungaria recunoaște și protejează libertatea și diversitatea presei și asigură condițiile pentru libera difuzare a informațiilor necesare pentru formarea opiniei publice democratice. (3) În interesul furnizării adecvate de informații, în cursul perioadei de campanie electorală pentru formarea opiniei publice democratice, publicările politice pot fi publicate numai în serviciile de presă gratuit, în condițiile care garantează egalitatea de oportunități, prevăzute într-o lege cardinală.
(4) Dreptul la libertatea de exprimare nu poate fi exercitat în scopul de a încălca demnitatea umană a altora. (5) Dreptul la libertatea de exprimare nu poate fi exercitat în scopul de a încălca demnitatea națiunii maghiare sau a oricărei comunități naționale, etnice, raciale sau religioase. Persoanele care aparțin unor astfel de comunități au dreptul să își pună în aplicare cererile în instanță împotriva exprimării unui aviz care încalcă comunitatea lor, invocand încălcarea demnității lor umane, astfel cum prevede o lege. (6) Normele detaliate referitoare la libertatea presei și organului care supraveghează serviciile de presă, produsele de presă și piața comunicațiilor sunt stabilite într-o lege cardinală.” COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție cu privire la sancțiunile pe care le-a susținut din cauza publicării incriminate.
Societatea reclamantă s-a plâns că decizia instanțelor interne a constituit o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 10 din convenție, care prevede următoarele: „1. Oricine are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept include libertatea de a deține opinii și de a primi și divulga informații și idei fără interferență de către autoritatea publică și indiferent de frontiere; acest articol nu împiedică statele să impună autorizarea întreprinderilor de radiodifuziune, televiziune sau cinematografică.
Exercitarea acestor libertăți, având în vedere că are sarcini și responsabilități, poate fi supusă unor astfel de formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege și sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securității naționale, integrității teritoriale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității, pentru protecția reputației sau drepturilor altor persoane, pentru prevenirea comunicării informațiilor primite în încredere sau pentru menținerea autorității și imparțialității judiciare.” 10. Guvernul a susținut că societatea reclamantă ar fi trebuit să urmărească o plângere constituțională în temeiul articolului 27 din Legea Curții Constituționale.
Societatea reclamantă nu este de acord, susținând că plângerea constituțională nu ar fi constituit un remediu eficace, deoarece, în opinia sa, Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra evaluării dovezilor sau a oricărei erori de fapt sau de drept. 11. Curtea a susținut deja că o plângere constituțională în temeiul articolului 27 din Legea Curții Constituționale este un remediu eficace care trebuie epuizat în mod normal în sensul articolului 35 § 1 din Convenție în situațiile în care cererea se referă la drepturile convenției protejate în mod egal de legea fundamentală a Ungariei (a se vedea Szalontay c. Ungaria (dec.), nr. 71327/13, 12 martie 2019). 12. Prezentul caz se referă la plângerile referitoare la o presupusă încălcare a dreptului societății reclamante la libertatea de exprimare, care este consemnat în art. 10 din Convenție și în articolul IX din Legea fundamentală (a se vedea punctul 7 de mai sus).
Rezultă că plângerea constituțională ar fi constituit un remediu eficace de evacuare în aceste circumstanțe. 13. Întrucât societatea reclamantă nu a profitat de această cale juridică, cererea trebuie respinsă pentru neepuizarea recoursurilor interne, în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 27 iunie 2019. Andrea Tamietti Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 43873/16
GERILLA PRESS LAPKIADÓ ÉS MÉDIATANÁCSADÓ KFT.
against Hungary The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4 June 2019 as a Committee composed of: Faris Vehabović, President, Iulia Antoanella Motoc, Péter Paczolay, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 July 2016, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Gerilla Press Lapkiadó és Médiatanácsadó Kft. is a Hungarian limited liability company, seated in Budapest. It was represented before the Court by Mr I. Balsai, a lawyer practising in Budapest.
The Hungarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, Ministry of Justice. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant company is a publishing house. In 2013 an internet news portal run by it published articles about criminal proceedings conducted against a politician, which were accompanied by photos showing him seated in the courtroom.
The domestic courts found that the publishing of the photos had infringed the politician’s right to his image, in particular because he could not be considered a public figure in the course of the criminal proceedings.
The applicant company was ultimately condemned to pay 300,000 Hungarian forints (approximately 1,000 euros) in damages by the Kúria on 24 February 2016. B. Relevant domestic law 7 . Article IX of the Fundamental Law reads as follows: “(1) Everyone shall have the right to freedom of expression. (2) Hungary shall recognise and protect the freedom and diversity of the press, and shall ensure the conditions for the free dissemination of information necessary for the formation of democratic public opinion. (3) In the interest of the appropriate provision of information as necessary during the electoral campaign period for the formation of democratic public opinion, political advertisements may only be published in media services free of charge, under the conditions guaranteeing equal opportunities, laid down in a cardinal Act. (4) The right to freedom of expression may not be exercised with the aim of violating the human dignity of others. (5) The right to freedom of expression may not be exercised with the aim of violating the dignity of the Hungarian nation or of any national, ethnic, racial or religious community. Persons belonging to such communities shall be entitled to enforce their claims in court against the expression of an opinion which violates their community, invoking the violation of their human dignity, as provided for by an Act. (6) The detailed rules relating to the freedom of the press and the organ supervising media services, press products and the communications market shall be laid down in a cardinal Act.” COMPLAINT
The applicant complained under Article 10 of the Convention about the sanction it had sustained on account of the incriminated publication. THE LAW
The applicant company complained that the decision of the domestic courts amounted to an infringement of its rights under Article 10 of the Convention, which provides as follows: “1. Everyone has the right to freedom of expression. This right shall include freedom to hold opinions and to receive and impart information and ideas without interference by public authority and regardless of frontiers. This Article shall not prevent States from requiring the licensing of broadcasting, television or cinema enterprises. 2. The exercise of these freedoms, since it carries with it duties and responsibilities, may be subject to such formalities, conditions, restrictions or penalties as are prescribed by law and are necessary in a democratic society, in the interests of national security, territorial integrity or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, for the protection of the reputation or rights of others, for preventing the disclosure of information received in confidence, or for maintaining the authority and impartiality of the judiciary.”
The Government submitted that the applicant company should have pursued a constitutional complaint under section 27 of the Constitutional Court Act. The applicant company disagreed, arguing that the constitutional complaint would not have been an effective remedy, since in its view the Constitutional Court had no competence to rule on the assessment of the evidence or any errors of facts or law.
The Court has already held that a constitutional complaint under section 27 of the Constitutional Court Act is an effective remedy normally to be exhausted for the purposes of Article 35 § 1 of the Convention in situations where the application concerns Convention rights equally protected by the Fundamental Law of Hungary (see Szalontay v. Hungary (dec.), no. 71327/13, 12 March 2019).
The present case concerns complaints about an alleged breach of the applicant company’s right to freedom of expression which is enshrined in Article 10 of the Convention and Article IX of the Fundamental Law (see paragraph 7 above). It follows that the constitutional complaint would have been an effective remedy to exhaust in the circumstances.
Since the applicant company did not avail itself of this legal avenue, the application must be rejected for non-exhaustion of domestic remedies, according to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 27 June 2019. Andrea Tamietti Faris Vehabović Deputy Registrar President