Comunicat la 5 iunie 2019 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 36318/18 Nikolina SCERRI și alții împotriva Maltai depusă la 24 iulie 2018 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin declararea unui președinte publicată în gazetă guvernamentală în 1961, terenul reclamanților (agricol) din Safi a fost declarat necesar pentru un scop public în temeiul Ordinului privind achiziționarea terenurilor (Obiecții publice) Capitolul 88 din Legile Malta. Guvernul a luat posesia fizică a terenului (de atunci clădirii) în 1993 pentru a construi un drum. Un anunț de tratare a fost trimis în 2003 și a fost oferită compensație pe baza statutului său de teren agricol în 1961, adică 3,470,77 euro (EUR). Valoarea compensației a fost refuzată de către solicitanți, au fost inițiate proceduri înainte de Consiliul de Arbitrare a Terenului (LAB) care, în 2009, a stabilit compensația ca fiind EUR 20 137 plus dobânzi de la data adoptării, pe baza desemnării sale ca teren agricol în 1961. Părțile au apelat în fața Curții de Apel (consistarea în trei judecători). În cadrul acestei proceduri, reclamanții au solicitat o trimitere constituțională în ceea ce privește cererile în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, singur și coroborat cu art. 14 (în ceea ce privește compensarea) și art. 6 (întârziere a procedurii) au fost respinse de Curtea de Apel, prin intermediul unei hotărâri interlocutive de 6 Mai 2013. Curtea de Apel a considerat că cererile erau frivole și vexative, deoarece reclamanții nu au epuizat încă recours obișnuiți, și anume procedurile de recurs în cazul în care cererile lor privind fondurile pot fi acceptate. Prin hotărârea din 29 noiembrie 2013 Curtea de Apel a respins recursul reclamanților și a confirmat decizia de primă instanță. La 25 mai 2013, reclamanții au instituit proceduri de recurs constituțional care se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, singur și coroborat cu art. 14 și cu art. 6 din Convenție, lungimea procedurilor (1961 2013). Prin hotărârea de 10 Octombrie 2016 Curtea Civilă (Prima Sală) în competența sa constituțională a constatat o încălcare a tuturor dispozițiilor bazate pe și a acordat prejudiciu material în ceea ce privește încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în valoare de 270 000 EUR (plus dobânzi din 2014 până la data contractului) având în vedere faptul că reclamanții trebuie plătite compensații pe baza desemnării sale ca teren de construcție, așa cum a fost cazul pentru ceilalți care au avut proprietăți similare în zonă și care au fost supuse aceleași prelevări. De asemenea, a acordat 10.000 EUR în prejudiciu moral pentru încălcarea articolelor 6 și 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Părțile au apelat la Curtea Constituțională, compusă din aceleași trei judecători care au hotărât cazul reclamanților la 29 noiembrie 2013. Reclamanții au contestat judecătorii și au solicitat retragerea. Prin decretul interlocutor de 20 de ani. Februarie 2017 contestarea reclamanților a fost respinsă de către aceiași judecători pe baza că primul caz se referă la probleme civile, în timp ce actualul se referă la chestiuni constituționale. Prin hotărârea din 26 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a confirmat încălcarea articolului 6 și a acordat 7,500 EUR în neregulă compensarea pecuniară în acest sens, dar a revocat restul hotărârii care nu constată nicio încălcare a articolului 14 (în măsura în care comparatorul nu a fost într-o situație similară proprietatea acestuia fiind clasificată ca teren de construcție în scopuri de compensare) și nici o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere, totuși, că compensația ar trebui sporită la 26,093 EUR plus dobânzi pe baza orientărilor prevăzute în Schembri și alții v. Malta ((satisfăcătoare), nr. 42583/06, 28 septembrie 2010). COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, singur și în conjuncție cu art. 14 despre valoarea scăzută a compensației acordate acestora în baza valorii sale în 1961 (cu momentul în care a fost desemnat drept teren agricol), mai mult de treizeci de ani înainte ca guvernul să dețină terenurile de construcție atunci și că au fost discriminate față de alți proprietari de proprietăți care au primit compensații pe baza terenului lor fiind desemnați ca teren de construcție, în ciuda circumstanțelor similare ale luarii. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, că Curtea Constituțională nu a fost imparțială, fiind compusă din aceleași trei judecători care au pronunțat hotărârea din 29 noiembrie 2013 și au respins cererea de referință constituțională. În special, compensarea este datorată reclamanților pentru privarea proprietăților lor proporțională, în special având în vedere întârzierea în realizarea proiectului prevăzut și întârzierea în plată a compensației? Care a fost utilizarea prevăzută a bunurilor atunci când guvernul a emis declarația relevantă în 1961? De ce a fost întreprins vreun proiect numai în 1993? A fost această întârziere în interesul public? Reclamanții au suferit discriminări în exercitarea drepturilor lor de proprietate, în contravenție cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1? A avut vreo diferență în ceea ce privește tratamentul urmărit un obiectiv legitim și a avut o justificare rezonabilă? Având în vedere compoziția Curții Constituționale în cazul reclamanților a fost acea instanță imparțială, conform articolului 6 § 1 din Convenție? Apendice nr.
Communicated on 5 June 2019
Application no. 36318/18
Nikolina SCERRI and others
against Malta
lodged on 24 July 2018
A list of the applicants is set out in the appendix.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
Background to the case
By means of a President’s declaration published in the government gazette in 1961 the applicants’ (agricultural) land in Safi was declared to be needed for a public purpose under the Land Acquisition (Public Purposes) Ordinance, Chapter 88 of the Laws of Malta.
The Government took physical possession of the (then building) land in 1993 to construct a road.
A notice to treat was sent in 2003 and compensation was offered on the basis of its status as agricultural land in 1961 i.e. 3,470.77 euros (EUR).
The amount of compensation having been refused by the applicants, proceedings were initiated before the Land Arbitration Board (LAB) which, in 2009, established the compensation as being EUR
20,137 plus interest from date of taking, on the basis of its designation as agricultural land in 1961.
The parties appealed before the Court of Appeal (consisting of three judges). During these proceedings a request by the applicants for a constitutional reference in relation to claims under Article 1 of Protocol
No.
1 to the Convention, alone and in conjunction with Article
14 (concerning the compensation) and Article
6 (length of proceedings), was rejected by the Court of Appeal, by means of an interlocutory decision of 6
May 2013. The Court of Appeal considered that the claims were frivolous and vexatious, as the applicants had not yet exhausted ordinary remedies, namely the proceedings on appeal where their claims on the merits could still be accepted. By a judgment of 29
November 2013 the Court of Appeal rejected the applicants’ appeal and confirmed the first
‑
instance decision.
Constitutional redress proceedings
On 25 May 2013 the applicants instituted constitutional redress proceedings complaining under Article
1 of Protocol No.
1 to the Convention, alone and in conjunction with Article
14 and Article
6 of the Convention, length of proceedings (1961
‑
2013).
By a judgment of 10
October 2016 the Civil Court (First Hall) in its constitutional competence found a violation of all the provisions relied on and awarded pecuniary damage in respect of the violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the amount of EUR 270,000 (plus interest from 2014 to date of contract) considering that the applicants had to be paid compensation on the basis of its designation as building land, as had been the case for others who had similar properties in the area and who had been subject to the same takings. It also awarded EUR
10,000 in non
‑
pecuniary damage for the breaches of Articles
6 and 14 in conjunction with Article
1 of Protocol No 1.
The parties appealed to the Constitutional Court made up of the same three judges who had decided the applicants’ case on 29 November 2013. The applicants challenged the judges and requested their withdrawal. By an interlocutory decree of 20
February 2017 the applicants’ challenge was rejected by the same judges on the basis that the first case had concerned civil issues while the current one concerned constitutional issues.
By a judgment of 26 January 2018 the Constitutional Court confirmed the violation of Article 6 and awarded EUR 7,500 in non
‑
pecuniary compensation in this respect, but revoked the rest of the judgment finding no violation of Article 14 (as the comparator was not in a similar situation
‑
the latter’s property having been classified as building land for the purposes of compensation) and no violation of Article 1 of Protocol
No.
1, considering, however, that the compensation should be augmented to EUR
26,093 plus interest
based on the guidelines set out in
Schembri and Others v.
Malta
((just satisfaction), no.
42583/06, 28
September 2010).
The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, alone and in conjunction with Article 14 about the low amount of compensation awarded to them on the basis of its value in 1961 (when it was designated as agricultural land), more than thirty years before the Government took possession of the then building land, and that they had been discriminated against vis-à-vis other property owners who had been awarded compensation on the basis of their land being designated as building land, despite the similar circumstances of the taking. The applicants also complain under Article 6 of the Convention that the Constitutional Court was not impartial, it having been composed of the same three judges who delivered the judgment of 29 November 2013 and rejected their request for a constitutional reference.
1.
Was there a violation of Article 1 of Protocol No. 1? In particular, is the compensation due to the applicants for the deprivation of their possessions proportionate particularly in view of the delay in in actualising the intended project and the delay in the payment of compensation? What was the intended use of the property when the Government issued the relevant declaration in 1961? Why was any project undertaken only in 1993? Was this delay in the public interest?
2.
Have the applicants suffered discrimination in the enjoyment of their property rights, contrary to Article 14 of the Convention in conjunction with Article
1 of Protocol No.
1? Did any difference in treatment pursue a legitimate aim and did it have a reasonable justification?
3.
Given the composition of the Constitutional Court in the applicants’ case was that court impartial, as required by Article 6 § 1 of the Convention?
No.
Applicant’s Name
Birth date
Nationality
Place of residence
1
Nikolina SCERRI
01/02/1936
Maltese
Ħal Safi
2
Joseph SCERRI
06/10/1972
Maltese
Żurrieq
3
Mario SCERRI
02/06/1977
Maltese
Siġġiewi
4
Raphael SCERRI
12/07/1968
Maltese
Qrendi