Ponta împotriva României

Comunicat la 11 iunie 2019 Secțiunea a patra Cerere nr. 44652/18 Victor-Viorel PONTA împotriva României, introdusă la 14 septembrie 2018 CU PRIVIRE LA LUXEMBRIE Cererea se referă la condamnarea definitivă a reclamantului (fost președinte al Partidului Social Democrat, fondator al Partidului Pro România și membru al Camerei deputaților), printr-o hotărâre definitivă din data de 12 octombrie 2017, Tribunalul departamental din București, comunicat reclamantului la 31 august 2018, cu privire la plata unei despăgubiri în valoare de aproximativ 2 200 EUR pentru repararea prejudiciului moral suferit de L.I. (fost ministru delegat pe lângă Ministerul Economiei) din cauza publicării de către solicitant, la 10 februarie 2016, pe pagina sa de Facebook, a unui mesaj care sugerează participarea L.I.

unui act de corupție, în timp ce acesta din urmă își exercită funcțiile publice. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare. În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2)? În special, instanțele interne au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea reputației sale (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108-113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDO 2015 (extracte))

Communiquée le 11 juin 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 44652/18 Victor-Viorel PONTA contre la Roumanie introduite le 14 septembre 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation définitive du requérant (ancien président du Parti social-démocrate, fondateur du Parti Pro Romania et membre de la Chambre des députés), par un arrêt définitif du 12 octobre 2017, du tribunal départemental de Bucarest, communiqué au requérant le 31 août 2018, au paiement d’une indemnisation d’environ 2 200 EUR pour la réparation du préjudice moral subi par L.I. (ancien ministre délégué auprès du ministère de l’Économie) en raison de la publication par le requérant, le 10 février 2016, sur sa page Facebook, d’un message suggérant la participation de L.I. à un acte de corruption, alors que ce dernier exerçait ses fonctions publiques. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? En particulier, les juridictions internes, ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa réputation ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95), 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108-113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)) ?