Demir împotriva Turciei

Comunicat la 21 iunie 2019 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS nr. 16363/19 Y în cazul în care reclamantul a fost reținut într-o închisoare, o sancțiune de reținere în celulă individuală timp de zece zile de către administrație a statului membru pentru că l-a insultat pe președintele Republicii într-o scrisoare pe care a trimis-o unui coleg de detenție. Trecerea scrisorii, reținută de autoritățile în sprijinul acestei sancțiuni, se poate citi după cum urmează: După cum spui și tu, daiș (Da'ech) moare. Kerdoan, care îl susține și care este emirul său pe moarte, viața lui este scurtă și invocând articolele 6, 7, 8, 9, 10 și 17 din Convenție, reclamantul se plânge de sancțiunea disciplinară care i-a fost aplicată.

A intervenit vreo interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, cu dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza sancțiunii care i-a fost aplicată pentru scrisoarea pe care a trimis-o unui co-detent În acest sens, această ingerință era prevăzută de lege, în sensul articolului 10 2, având în vedere faptul că autoritățile s-au întemeiat, pentru a impune reclamantului sancțiunea în cauză, în temeiul articolului 44 alineatul (2) litera (j) din Legea nr. 5275, care are la dispoziție dreptul de a-și asuma răspunderea sau îi amenință pe agenții instituției în cauză?

Instanțele interne au efectuat, în deciziile lor, o punere în balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții sale private, ținând cont în special de conținutul scrisorii în litigiu a reclamantului și faptul că: este vorba de o scrisoare privată între doi co-deținuți (Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, § 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDH 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates France [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracturi))

Communiquée le 21 juin 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 16363/19 Yıldırım DEMİR contre la Turquie introduite le 5 mars 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’infliction au requérant, détenu dans une prison, d’une sanction de confinement en cellule individuelle pendant dix jours par l’administration pénitentiaire pour avoir insulté le Président de la République dans une lettre qu’il avait envoyée à un co-détenu. Le passage de la lettre, retenu par les autorités à l’appui de cette sanction, peut se lire comme suit : « Comme tu le dis aussi, daiș (Daech) agonise. Kerdoğan qui le soutient et qui est son émir agonise aussi, sa vie est courte également ». Invoquant les articles 6, 7, 8, 9, 10 et 17 de la Convention, le requérant se plaint de la sanction disciplinaire qui lui a été infligée.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu ingérence à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la sanction qui lui a été infligée pour la lettre qu’il a envoyée à un co-détenu ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 10 § 2, compte tenu du fait que les autorités se sont fondées, pour infliger au requérant la sanction en question, sur l’article 44 § 2 j) de la loi n o 5275, disposant l’infraction d’insulte ou menace aux agents de l’établissement pénitentiaire ? Par ailleurs, cette ingérence était-elle nécessaire au sens de l’article 10 § 2 ? Les juridictions internes ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée, eu égard notamment au contenu de la lettre litigieuse du requérant et au fait qu’il s’agissait d’une lettre privée entre deux co-détenus ? ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95), 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93,

CEDH 2015 (extraits)) ?