- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 noiembrie 2021
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 10
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 10
Yildirim Demir împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA YILDIRIM DEM grefier adjunct al secțiunii cererea (n 16363/19) împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Y Decizia de a aduce la cunoștința guvernului turc ( Observațiile părților, După ce au deliberat în camera consiliului la 12 octombrie 2021, se retrage hotărârea, adoptată la această dată de către administrație, din cauza conținutului unei note pe care o trimisese unui co-deținut. În acest moment, reclamantul a fost reținut la centrul penitenciar din Nevșehir. La 22 martie 2016, administrația a aplicat reclamantului o sancțiune pentru reținerea în celulă timp de 10 zile, din cauza unei note pe care o trimisese unui coleg de celulă. În acest sens, aceasta a considerat că trecerea -- așa cum spui și tu, daiș (DAECH) moare.
Kerdoisan, care îl susține și care este emir-ul său, moare și el. În conformitate cu art. 44 alineatul (2) litera (j) din Legea nr. 5275 privind executarea pedepselor și a sancțiunilor preventive, președintele Republicii trebuia sancționată în conformitate cu dispozițiile articolului 44 alineatul (2) litera (j) din Legea nr. 5275 privind executarea pedepselor și sancțiunilor preventive, cu obligația de a adresa o insultă sau o amenințare angajaților instituției Instanța de executare și instanța de judecată din Nevșehir au respins opozițiile formulate de reclamant cu privire la această sancțiune pe motiv că aceasta era conformă cu legislația și că aceasta era pertinentă. Curtea Constituțională a declarat recursul individual al reclamantului inadmisibil pentru lipsa vădită de temei.
ÎN CONVENȚIA care invocă articolele 6, 7, 8, 9, 10 și 17 din convenție, recurentul susține că sancțiunea care i-a fost aplicată constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. Curtea consideră că Guvernul ridică o excepție de la aceasta și susține că reclamantul a avut posibilitatea de a-și prezenta afirmațiile în fața instanțelor independente care l-au examinat în mod corespunzător și că, având în vedere principiul subsidiarității, acest aspect trebuie declarat inadmisibil pentru lipsa vădită de temei. În această excepție se menționează întrebări care solicită o examinare pe fond a art. 10 din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că aceasta nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, declară că este admisibilă.
10. Recurentul contestă legalitatea sancțiunii aplicate în susținerea faptului că încălcarea pentru care a fost sancționată nu corespunde cu actul care i-a fost imputat. 11. Guvernul susține că art. 44 alin. (2) lit. (j) din Legea nr. 5275 constituie temeiul legal al sancțiunii disciplinare. 12. În cazul în care un stat membru nu este în măsură să își exercite dreptul la libertatea de exprimare, statul membru în cauză trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoana în cauză are dreptul la libertatea de exprimare, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care se află persoana în cauză. Prin sancționarea reclamantului, administrația din Québec a considerat că un pasaj aflat în nota în cauză a reclamantului era insultător față de Președintele Republicii.
În acest scop, acesta se întemeiază pe art. 44 Õ 2 (j) din Legea nr. 5275, care prevede că mai bine să se pronunțe o insultă sau o amenințare pentru angajații instituției Trebuie să se constate că această dispoziție se referă la inculpații și amenințări la adresa personalului centrului de detenție și nu poate fi utilizată pentru a sancționa declarațiile îndreptate în general împotriva președintelui Republicii. 14. În consecință, nu a fost prevăzută de lege ingerința în cauză (a se vedea mutatis mutandis Günana și alții c. Turcia, nr. 70934/10 și altele, § 67 și 68, 20 noiembrie 2018). 15. Din moment ce a avut loc o încălcare a articolului 10 din convenție.
Ar trebui să se respingă pretențiile pe care l-a prezentat … A spus că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni 1 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă.
Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 16 noiembrie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Hasan Bak
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE YILDIRIM DEMİR c. TURQUIE (Requête n o 16363/19) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Yıldırım Demir c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de : Valeriu Grițco, président, Egidijus Kūris, Branko Lubarda, juges, et de Hasan Bakırcı, greffier adjoint de section , Vu : la requête (n o 16363/19) contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet État, M. Yıldırım Demir (« le requérant »), né en 1963 et détenu à Bolu, a saisi la Cour le 5 mars 2019 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter à la connaissance du gouvernement turc (« le Gouvernement »), représenté par M. Hacı Ali Açıkgül, directeur du service des droits de l’homme auprès du ministre de la Justice de Turquie, co-agent de la Turquie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme, le grief concernant l’atteinte alléguée portée au droit du requérant à la liberté d’expression, les observations des parties, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 octobre 2021, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date :
OBJET DE L’AFFAIRE
1. La requête concerne la sanction de confinement en cellule individuelle pendant dix jours infligée au requérant, détenu dans une prison, par l’administration pénitentiaire en raison du contenu d’une note qu’il avait envoyée à un co-détenu.
Le Gouvernement s’oppose à l’examen de la requête par un comité. Après avoir examiné l’objection du Gouvernement, la Cour la rejette. 3. À l’époque des faits, le requérant était détenu au centre pénitentiaire de Nevșehir.
Le 22 mars 2016, l’administration pénitentiaire infligea au requérant une sanction de confinement en cellule individuelle pendant dix jours en raison d’une note qu’il avait envoyée à un co-détenu. Elle estima à cet égard que le passage « Comme tu le dis aussi, daiș (DAECH) agonise. Kerdoğan, qui le soutient et qui est son émir, agonise aussi. Sa vie est courte également » constituaient une insulte à l’égard du Président de la République et devait être sanctionnée en application de l’article 44 § 2 j) de la loi n o 5275 relative à l’exécution des peines et des sanctions préventives, disposant l’infraction de « proférer une insulte ou une menace aux employés de l’établissement » .
Le juge de l’exécution et la cour d’assises de Nevșehir rejetèrent les oppositions formées par le requérant concernant cette sanction au motif qu’elle était conforme à la législation et qu’elle était pertinente. La Cour constitutionnelle déclara le recours individuel du requérant irrecevable pour défaut manifeste de fondement.
L’APPRÉCIATION DE LA COUR
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE
10
DE LA CONVENTION
6. Invoquant les articles 6, 7, 8, 9, 10 et 17 de la Convention, le requérant allègue que la sanction qui lui a été infligée constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.
La Cour considère qu’il convient d’examiner le grief du requérant sous le seul angle de l’article 10 de la Convention.
Le Gouvernement soulève une exception d’irrecevabilité. Il soutient que le requérant a eu la possibilité de présenter ses allégations devant les tribunaux indépendants qui l’ont dûment examiné et que, compte tenu du principe de subsidiarité, ce grief doit être déclaré irrecevable pour défaut manifeste de fondement.
L’argument présenté dans cette exception soulève des questions appelant un examen au fond du grief tiré de l’article 10 de la Convention. Constatant par ailleurs que ce grief n’est pas manifestement mal fondé ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour le déclare recevable.
Le requérant conteste la légalité de la sanction infligée en soutenant que l’infraction pour laquelle il a été sanctionnée ne correspondait pas à l’acte qui lui a été reproché.
Le Gouvernement argue que l’article 44 § 2 j) de la loi n o 5275 constitue la base légale de la sanction disciplinaire.
L’infliction au requérant de la sanction de confinement en cellule individuelle pendant dix jours pour le contenu d’une note qu’il avait envoyée à un co-détenu constitue une ingérence dans l’exercice par l’intéressé de son droit à la liberté d’expression.
En sanctionnant le requérant, l’administration pénitentiaire a considéré qu’un passage se trouvant dans la note en cause du requérant était insultant à l’égard du Président de la République. Pour ce faire, il s’est fondé sur l’article 44 § 2 j) de la loi n o 5275, qui prévoit l’infraction de « proférer une insulte ou une menace aux employés de l’établissement ». Force est de constater que cette disposition concerne les injures et menaces visant le personnel du centre pénitentiaire et ne peut être utilisée pour sanctionner les déclarations dirigées d’une manière générale contre le Président de la République.
Il s’ensuit que l’ingérence litigieuse n’était pas prévue par la loi (voir, mutatis mutandis , Günana et autres c. Turquie , n os 70934/10 et 4 autres, §§ 67 et 68, 20 novembre 2018).
Partant il y a eu violation de l’article 10 de la Convention.
L’APPLICATION DE L’ARTICLE
41 DE LA CONVENTION
16. Le requérant présente des demandes au titre des dommages matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, sans préciser de montant et sans soumettre de document à cet égard.
Il convient de rejeter les prétentions que l’intéressé a présentées aux titres du préjudice matériel et des frais et dépens, le requérant n’ayant fourni aucun élément de preuve ni de justificatif à l’appui de ces demandes. En revanche, statuant en équité, il y a lieu d’octroyer au requérant 1 000 euros (EUR) pour préjudice moral. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Déclare la requête recevable ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 10 de la Convention ; Dit , a) que l’État défendeur doit verser au requérant, dans un délai de trois mois 1 000 EUR (mille euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, pour dommage moral, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement : b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; Rejette le surplus de la demande de satisfaction équitable. Fait en français, puis communiqué par écrit le 16 novembre 2021, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Hasan Bakırcı Valeriu Grițco Greffier adjoint Président