AFFAIRE POLAT c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

07.05.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE POLAT c. TURQUIE (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA POLAT c. TURCIA (Cercetarea nr. 64138/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 mai 2019 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Polat c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Valeriu Grițco, președinte, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători, și de Hasan Bakurc După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 2 aprilie 2019, hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 64138/11) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Semiš Polat, a sesizat Curtea la 16 octombrie 2011 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (adică Convenția privind drepturile omului). Reclamantul a fost reprezentat de dl S. Akbaș, avocat la Istanbul. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. La 28 septembrie 2017, cauza privind prejudiciile care ar fi fost aduse drepturilor reclamantului la libertatea de exprimare și libertatea de întrunire pașnică a fost comunicată guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Reclamantul s-a născut în 1988. La data la care cererea a fost introdusă, a fost reținut la Diyarbak. La 26 iunie 2010, reclamantul, aflat în arest provizoriu, a fost pus sub arest. În trecut, printr-un act de punere sub acuzare din 23 septembrie 2008, procurorul Republicii Diyarbak Printr-un act de acuzare din 30 iunie 2010, procurorul Republicii l-a acuzat din nou pe reclamantul aceluiași șef din cauza unor sloganuri pe care acesta le-ar fi scandat în cadrul unor evenimente care au avut loc la 25 noiembrie 2007, 12 iunie 2008, 31 august 2008 și 14 septembrie 2008 la Diyarbakr. La 30 septembrie 2010, curtea din Diyarbakr ( A recunoscut reclamantul vinovat de șase infracțiuni de propagandă în favoarea unei organizații teroriste și l-a condamnat de șase ori la zece luni de închisoare în temeiul articolului 7 Õ 2 din Legea nr. 3713. Nu căutați în munți, [înălțătorii] lui Apo sunt peste tot în timpul demonstrației din 12 iunie 2008 și pe care a acționat cu un grup care a scandat sloganuri în favoarea PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan, o organizație ilegală armată) și a liderului său în cadrul protestelor din 31 august 2008 și 14 septembrie 2008 și a scandat sloganurile în cinstea șefului Apo și a șefului APO și a liderilor acestuia. Öcalan Öcalan Õ în timpul acestor adunări. Ea a adăugat că reclamantul a participat la manifestarea din 19 aprilie 2008, că sloganurile în favoarea PKK și a liderului său au fost scanate în timpul acestei adunări, și că, cu această ocazie la În cele din urmă, ea a remarcat că reclamantul participase la demonstrația din 28 mai 2008 și că, în timpul acesteia din urmă, scandase sloganuri cu mulțimea, în special cu șeful Apo și PKK este poporul, poporul este aici. Instanța de judecată a considerat că actele reclamantului nu puteau fi percepute ca fiind protejate de libertatea de exprimare și de libertatea de întrunire pașnică și că, prin Ö Õ Õ Õ Õ a Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ La 24 mai 2011, Curtea de Casație, sesizată cu un recurs în Casație formulată de reclamant, a conchis hotărârea Tribunalului de Primă Instanță. 10. La 24 iulie 2012, Curtea de Casație, care a luat act de intrarea în vigoare a Legii nr. 6552 (punctul 15 de mai jos), a decis să suspende executarea pedepsei aplicate reclamantului, în temeiul articolului 1 provizoriu din legea respectivă. 11. La 25 iulie 2012, reclamantul a fost eliberat. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT LA ARTICOLUL 7 § 2 din Legea nr. 3713 12.L deasupra] și va face propagandă în favoarea lor va fi condamnat la o pedeapsă de la un an la cinci ani de închisoare, precum și la o pedeapsă de la 50 de milioane la 100 de milioane de lire sterline (...) 13. După ce a fost modificat prin Legea nr. 5532, intrată în vigoare la 18 iulie 2006, art. 7a alineatul (2) din Legea nr. 3713 dispunea de următoarele: Începând cu modificarea Legii nr. 6459, care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2013, această dispoziție se poate citi astfel: Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste prin legitizarea sau aplicarea legii metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a unor astfel de organizații sau prin utilizarea unor astfel de metode va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare. (...) Legea nr. 6352 15. Legea de modificare a diferitelor legi în scopul optimizării eficienței serviciilor judiciare și al suspendării procedurilor și a pedepselor impuse în cauzele privind infracțiunile comise prin intermediul presei și al mijloacelor de informare în masă 1 provizoriu, alineatele (1) (c) și (3), care va fi suspendat pentru o perioadă de trei ani de la executarea oricărei pedepse care a devenit definitivă, constând într-o amendă sau într-o închisoare mai mică de cinci ani, aplicată în cazul unei infracțiuni comise prin intermediul presei, al mass-mediei sau al altor mijloace de comunicare a gândirii și a opiniei publice, cu condiția ca infracțiunea să fi fost săvârșită înainte de 31 decembrie 2011. În temeiul articolului 10 din Convenție 16. Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamantul denunță condamnarea sa penală în acest scop ar fi constituit o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire pașnică. 17. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul reproșează, de asemenea, instanței de judecată că a efectuat o examinare insuficientă a cazului său. 18. Curtea ia notă de faptul că, prin aceste doleanțe, recurentul se plânge în primul rând că a fost condamnat penal pentru acte care, în opinia sa, au făcut obiectul exercitării dreptului său la libertatea de exprimare. Prin urmare, amanta calificării juridice a faptelor, Curtea consideră că este necesar să se examineze f un c ț i o n are a reclamantului numai din punctul de vedere al articolului 10 din Convenție. 19. Guvernul ridică două excepții de la: ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. În ceea ce privește a doua excepție, considerând că sloganurile scandate de solicitant în momentul participării sale la protestele în litigiu incitau la violență și că, prin urmare, nu erau protejate prin art. 10 din convenție, acesta susține că. 20. Reclamantul contestă aceste excepții. 21. În ceea ce privește prima excepție, Curtea consideră că măsura de suspendare a executării pedepsei nu poate trece pentru a preveni sau a remedia consecințele procedurii penale pe care a suferit-o în mod direct din cauza prejudiciilor cauzate de a fi rezultatul exercitării libertății sale de exprimare (a se vedea, mutatis mutandis, Asl. Güneș c. Turcia (dec.), nr. 53916/00, 13 mai 2004, Yașar Kaplan c. Turcia, nr. 56566/00, § 32 și 33, 24 ianuarie 2006 și Ergündosan c. Turcia, nr. 48979/10, § 17, 17 aprilie 2018). În plus, Comisia remarcă faptul că reclamantul a ispășit deja o parte din pedeapsa cu închisoarea care i-a fost aplicată. Prin urmare, această excepție ar trebui respinsă. 22. În ceea ce privește a doua excepție, Curtea consideră că ridică întrebări care solicită o examinare pe fond a t ă ț ii prevăzute la art. 10 din Convenție, și nu o examinare a admisibili t ă ț ii acestui ă r i. 23. Constatând, de altfel, că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului (a) Convenției și nu există niciun alt motiv pentru care Curtea îl declară admisibil. Pe fond 24. Reclamantul susține că legea nr. 3713 era sub standardele internaționale ale drepturilor omului pe motiv că le oferea autorităților o marjă foarte largă de apreciere în ceea ce privește interpretarea noțiunii de propagandă în favoarea unei organizații teroriste; consideră că condamnarea sa penală constituie o încălcare a drepturilor sale protejate prin Convenție. 25. Guvernul replica că, în cazul în care existența unei ingerințe ar trebui recunoscută de Curte, această interferență era prevăzută la art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 și urmărea obiectivele legitime ale protecției securității naționale, ale conservării securității publice, ale apărării ordinii publice și ale prevenirii criminalității. Comitetul consideră, de asemenea, că, având în vedere sloganurile scandate de solicitant, care, în opinia sa, erau de natură să incite la violență în timpul manifestărilor care ar fi avut loc în apelul PKK, ingerința în litigiu era necesară într-o societate democratică și proporțională cu obiectivele legitime urmărite 26. Curtea ia notă de faptul că, în speță, recurentul se plânge de condamnarea sa la penalitatea șefului propagandei în favoarea unei organizații teroriste din cauza sloganurilor pe care le scandase în momentul participării sale la anumite evenimente 6352. Comisia consideră că sancțiunea penală astfel impusă reclamantului, chiar dacă este însoțită de o suspendare a executării, ținând cont de efectul disuasiv pe care acesta l-a putut provoca, constituie o interferență în dreptul de a lua în considerare libertatea de exprimare (Erdogi Mondragon c. Turcia, nr. 25723/94, § 72, CEDH 2000-VI, și Ergündoćan, menționat anterior, §; a se vedea, de asemenea, a contrao Otegi Mondragon c. Spania, 2034/07, § 60, CEDO 2011). 27. Ea arată că această interferență era prevăzută de lege, și anume art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. Deși avea îndoieli cu privire la previzibilitatea articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 astfel cum a fost în vigoare la momentul faptelor (Yavuz și Yaylal decembrie 2013), având în vedere concluzia la care ajunge cu privire la necesitatea de a interveni (punctul 31 de mai jos) și la faptul că formularea acestei dispoziții a fost modificată ulterior (punctul 14 de mai sus), Comisia consideră că nu este necesar să se soluționeze această chestiune. Aceasta admite că ingerința urmărea obiective legitime în temeiul art. 10 alin. (2) din Convenție, și anume protecția securității naționale, protecția securității publice, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunii. 29. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, Curtea amintește principiile care decurg din jurisprudența sa în materie de libertate de exprimare, care sunt rezumate în special în Hotărârile Bedat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, 29 martie 2016) și belgiană c. Turcia 50171/09, § 31, 34 și 35, 6 decembrie 2016). În conformitate cu jurisprudența sa, aceasta trebuie să se situeze în principal în raport cu motivarea reținută de instanțele turce în susținerea condamnării penale a persoanei respective (Gözel și Özer, n 43453/04 și 31098/05, § 51, 6 iulie 2010). 30. Curtea ia notă de faptul că, în speță, pentru a-l condamna pe reclamant, instanța de judecată a statuat că sloganurile și cîntarea au fost apreciate de Hernepst. După ce a fost scanat și, respectiv, cântat de către la mai puțin de șase demonstrații au constituit propagandă în favoarea organizației ilegale PKK (punctul 8 de mai sus). Ea observă apoi că sloganurile deținute de curtea din spate în sprijinul condamnării penale a reclamantului au fost următoarele: Nu căutați în munți, [înălțătorii] lui Apo sunt peste tot În plus, Comisia consideră că celelalte sloganuri, luate în ansamblu, nu pot fi considerate ca conținând un apel la violență, la rezistență armată sau la revoltă, nici ca fiind un discurs de ură, ceea ce este, în opinia sa, elementul esențial care trebuie luat în considerare (Sürek c. Turcia 4) [GC], nr. 24762/94, § 58, 8 iulie 1999, Belek și Velioëlu c. Turcia, nr. 44227/04, § 25, 6 octombrie 2015 și belgian , citată anterior, § 34). În orice caz, Comisia constată că, în ceea ce privește conținutul sloganurilor în litigiu și al cîntăretului Hernepst În plus față de contextul în care au fost formulate aceste elemente, tribunalul nu a efectuat nicio analiză în raport cu criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare (Gözel și Özer, citată anterior, § 51) 31. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că măsura incriminată nu răspundea unei nevoi sociale impetuoase, nici nu era, în orice caz, proporțională cu scopurile legitime vizate și că, prin urmare, nu era necesară într-o societate democratică. 32. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 33. Reclamantul solicită 50 000 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale și, de asemenea, 50 000 EUR pentru prejudicii morale și solicită 10 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și nu prezintă nicio justificare în acest sens. 34. Guvernul susține că cererea depusă pentru daune materiale nu este susținută de documente relevante și că este excesivă. În ceea ce privește cererea formulată pentru daune morale, acesta susține că aceasta nu prezintă o legătură de cauzalitate cu presupusa încălcare și că, în orice caz, aceasta este nefondată și excesivă și nu corespunde sumelor acordate în jurisprudența Curții. În ceea ce privește cererea referitoare la cheltuieli și cheltuieli de judecată, acesta arată că reclamantul nu a furnizat niciun document sau justificare în sprijinul acestei cereri. 35. Curtea nu are nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge cererea aferentă. În schimb, Comisia consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 500 EUR pentru prejudicii morale. În ceea ce privește cererea referitoare la cheltuieli și cheltuieli de judecată, ținând seama de documentele de care dispune și de jurisprudența sa, Curtea respinge această cerere, din cauza faptului că reclamantul nu a prezentat documentele necesare în acest sens. PE ACESURI, CURȚA, LA L A spus că a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului, de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 mai 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak