AFFAIRE ATAÇ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.12.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ATAÇ c. TURQUIE (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ATAçC. TURCIA (solicitarea nr. 70607/12) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 decembrie 2019 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Ataç c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care face parte dintr-un comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfin Bårdsen, judecători, și Hasan Bakurc La originea cauzei se află o cerere (nr. 70607/12) îndreptată împotriva Republicii Turcia, inclusiv un resortisant al acestui stat, M. La 14 septembrie 2012, Ahmet Ataç a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale). Reclamantul a fost reprezentat de dl F. Sunt avocat în Istanbul. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. La 25 iunie 2018, a fost comunicat guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Statul membru se opune examinării cererii de către un comitet. După examinarea guvernului, Curtea l-a respins. FACEȚI CIRCUMSTANȚELE LÂNGII 5. Reclamantul s-a născut în 1946 și locuiește în Eskisehir. El a fost primarul Tepebașiului (Eskisehir) pe vremea faptelor. La 22 mai 2011, cu ocazia organizării, pe o piață publică, a unei reuniuni de prezentare a candidaților partidului principal d Nimeni nu mai spune ce va face, fiecare răspunde la celălalt. Cu excepția lui K.I.çdaro Primul Ministru e deja confuz. Nu știe ce spune, crede-mă. Într-o zi, el a ocupat defunctul președinte al Republicii Turcia (al doilea președinte al Republicii Turcia), într-o altă zi el a avut grijă de Süleyman Demirel (al nouălea președinte al Republicii Turcia), care a adus mult Turciei, într-o altă zi (...) el a găsit o altă persoană. Acei oameni n-ar fi făcut nimic până acum, ci Tayyip Erdoćan ar fi făcut totul! Și vedeți pe cele mai recente reclame, (...) pe panourile publicitare, [ciest] ca și cum data nașterii Turciei ar fi 2002. Aceaceasta este data alegerii lui Tayyip Erdoćan, îți amintești? Așadar, dacă Tayip Erdoćan îi respectă puțin pe foștii politicieni, el își va căuta părinții. Dacă Atatürk n-ar fi fost acolo, cine ar fi fost tatăl lui Tayip Erdoćan, care ar fi fost mama lui, prietenii? (...) □ 7. La 31 mai 2011, Recep Tayip Erdo Printre altele, el a anunțat următorul pasaj al discursului: "Dacă Tayyip Erdoćan are un pic de respect față de foștii politicieni, el își va căuta părinții." Dacă Atatürk n-ar fi fost acolo, care ar fi fost tatăl lui Tayip Erdoćan, care ar fi fost mama lui...? mai puțin de 8 zile. Prin actul de punere sub acuzare din 5 octombrie 2011, procurorul Republicii Eskisehir l-a acuzat pe reclamantul șefului de culpă pe baza formulării acestuia din acest pasaj, denunțat în plângerea menționată anterior. La 5 aprilie 2012, tribunalul din statul de drept al lui Eskișehir l-a recunoscut pe reclamant vinovat de încălcarea dreptului comunitar și l-a condamnat la o amendă judiciară de 7 080 de lire turce (aproximativ 3 018 de euro la acea dată), în conformitate cu art. 125 din Codul penal, înainte de a fi suspendat la pronunțarea hotărârii. El a considerat că, chiar dacă pasajul incriminat al discursului reclamantului nu conținea nicio expresie insultătoare în mod direct, semnificația insinuată de aceste cuvinte, ținând cont de funcția de prim-ministru al reclamantului, a încălcat demnitatea acestuia din urmă, onoarea sa, reputația sa, creditul său în societate și respectul său față de alte persoane. Prin urmare, acesta concluzionează că, deși în declarațiile sale în apărare reclamantul a negat că a comis o încălcare a dreptului de proprietate și a indicat că nu a avut nicio intenție de a face acest lucru, cuvintele sale au depășit limitele criticii și au constituit travaliu împotriva unui agent public din cauza funcției sale. 10. La 18 mai 2012, tribunalul corecțional din Eskișehir a respins opoziția formulată de reclamant împotriva deciziei de suspendare la pronunțarea hotărârii. DREPTUL INTERN CONTINUĂ 11. La art. 125 din Codul penal (Legea nr. 5237 din 26 septembrie 2004, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2005), cu titlul "Înjunghiere" se citește după cum urmează în partea sa relevantă în acest caz: În cazul în care acest act este comis prin intermediul unui mijloc de comunicare audiovizuală sau scrisă, se aplică pedeapsa prevăzută la alineatul (1). (a) împotriva unui agent public ca urmare a funcției sale, (...) mai mult DESPRE VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 12. Reclamantul susține că procedura penală împotriva sa împotriva unui agent public, pe motiv că a avut loc o manifestare publică, și-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare, astfel cum este protejat prin art. 10 din convenție. Cu privire la admisibilitate 13. Guvernul ridică o excepție. În această privință, Tribunalul susține că reclamantul a avut posibilitatea de a-și prezenta argumentele în fața instanțelor naționale, că acestea au examinat în mod corespunzător circumstanțele cauzei, în conformitate cu jurisprudența Curții și în aplicarea principiului subsidiarității, și că acestea nu au demonstrat că sunt arbitrare în deciziile lor. Considerând că afirmațiile reclamantului sunt abstracte, speculative și nefondate, el invită Curtea să declare acest motiv inadmisibil pentru nefondare. 14. Reclamantul nu se pronunță cu privire la această excepție. 15. Curtea consideră că această excepție ridică întrebări care solicită o examinare pe fond a fondului întemeiat pe art. 10 din convenție, și nu o examinare a admisibilității acestui motiv. 16. Constatând, pe de altă parte, că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz, Curtea declară că este admisibil. Cu privire la fondul Argumentele părților (a) Reclamantul 17. Reclamantul susține că discursul său din cadrul unei reuniuni de prezentare a candidaților partidului său la alegerile parlamentare a constat într-o simplă critică politică și că și-a exercitat prin acest discurs dreptul la libertatea de exprimare în contextul acestor alegeri. Potrivit reclamantului, destinatarul cuvintelor sale, care era un politician, în acest caz primul ministru de atunci, trebuia să fie mai tolerant la critici. 18. În plus, reclamantul susține că mai mult decât atât, nu a avut intenția de a-l insulta nici pe prim-ministrul, nici pe mama sa în discursul său, dar că a răspuns criticilor făcute de acesta la locul respectiv de către politicieni și prim-miniștri, exprimându-și punctul de vedere că, dacă Mustafa Kemal Atatürk nu ar fi existat, Republica Turcia nu ar fi fost fondată și ar fi existat în Turcia o altă populație care să trăiască sub suveranitatea unui alt stat. Reclamantul consideră că nu era obligat să demonstreze această opinie, care, în opinia sa, constituie o hotărâre de valoare. 19. El adaugă că condamnarea sa penală și controlul care i-au fost impuse ca urmare a deciziei de suspendare la pronunțarea hotărârii au avut un efect disuasiv la locul său și au pus în pericol o pedeapsă asupra sa. (b) Guvernul 20. Guvernul consideră că, în speță, el nu a intervenit în exercitarea dreptului reclamantului la libertatea de exprimare. În cazul în care existența unei ingerințe ar fi acceptată de Curte, acesta susține că această interferență era prevăzută la art. 125 din Codul penal și urmărea scopul legitim al protecției reputației sau a drepturilor de care dispunea. 21. Guvernul consideră, de asemenea, că, pe de o parte, având în vedere funcțiile și statutul respectivelor persoane interesate ca figuri politice și agenți publici, conținutul declarațiilor în litigiu, care, în opinia sa, erau insultătoare și calomniatoare în mod gratuit, având în vedere percepția lor în societatea turcă și care nu contribuiau la nicio dezbatere de interes general și la suma rezonabilă din partea instanței judecătorești, însoțită de o suspendare la pronunțarea hotărârii, impusă reclamantului, instanțele naționale au adus un echilibru corect între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții care se opune respectării vieții sale private și că, pe de altă parte, linguștența în litigiu era necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul legitim urmărit. Evaluarea Curții 22. Curtea ia notă de faptul că, în speță, reclamantul, primarul unui oraș și membru al unui partid politic al opoziției, a fost condamnat la penalitate la o amendă judiciară cu suspendare la pronunțarea hotărârii din cauza declarațiilor sale critice, făcute cu privire la primul ministru de la momentul respectiv, cu ocazia unui protest politic organizat în scopul prezentării candidaților partidului său politic. 23. Comisia consideră că condamnarea penală a reclamantului la o amendă judiciară cu suspendare la pronunțarea hotărârii pentru aceste declarații constituie o ingerință în exercitarea de către: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Turcia, nr. 25723/94, § 72, CEDO 2000-VI, Dilipak c. Turcia, nr. 29680/05, § 51, 15 septembrie 2015, Ergündoćan c. Turcia, nr. 48979/10, § 26, 17 aprilie 2018, Selahattin Demirtaș c. Turcia (nr. 3) , nr. 8732/11, § 26, 9 iulie 2019 și Camyar c. Turcia (nr. 2) [comitet], nr. 16899/07, § 59, 10 octombrie 2017; a se vedea, de asemenea, a contrario , Otegi Mondragon c. Spania, nr. 2034/07, § 60, CEDO 2011). 24. În al doilea rând, Comisia observă că nu este controversat între părți că această interferență era prevăzută de lege, mai exact de art. 125 din Codul penal (punctul 10 de mai sus) și că aceasta urmărea un scop legitim în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Convenție, și anume protecția reputației sau a drepturilor de care dispunea. 25. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, Curtea amintește principiile care decurg din jurisprudența sa în materie de protecție a vieții private și de libertate de exprimare, care sunt rezumate, în special, în Hotărârile Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța ([GC], nr. 40454/07, §§ 83-93, CEDO 2015 (extracturi) și Tarman c. Turcia (nr. 63903/10, § 36 - 38, 21 noiembrie 2017). Comisia reamintește faptul că, pentru a evalua dacă punerea în discuție de către autoritățile naționale între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la protecția reputației se face în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența sa (Tarman, citată anterior, punctul 38), aceasta trebuie să acorde în primul rând atenție motivării reținute de instanța națională (ibidem, § 40). 26. În prezenta cauză, Curtea ia notă de faptul că, în ceea ce îl privește pe prim-ministrul la momentul respectiv, exprimat în cadrul unei manifestări politice a partidului său, denunța în esență atitudinea și criticile acestuia la locul în care ar fi fost foștii lideri ai țării, și că a pronunțat următoarea frază: "Ajută-i [bărbații politici] nu ar fi fost acolo, dacă regretatul Atatürk nu ar fi fost acolo, care ar fi fost tatăl lui Tayyip Erdoćan, care ar fi fost mama sa (...)? În al doilea rând, Comisia observă că, prin hotărârea sa din 5 aprilie 2012, instanța penală a considerat că cuvintele în litigiu formulate de reclamant, în special teza menționată anterior, au adus atingere demnității, pe bună dreptate, reputației, creditului în societate și respectabilității față de alte persoane ale prim-ministrului și au depășit limitele criticii și că acestea au reprezentat o crimă împotriva unui agent public din cauza funcției sale (punctul 9 de mai sus). 27. Curtea arată că motivarea astfel adoptată de instanța judecătorească din statul de judecată nu este de natură să îi permită să constate că, în speță, această instanță a efectuat o examinare adecvată a punerii în discuție între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private, ținând seama de toate criteriile relevante stabilite în jurisprudența sa (Tarman, citată anterior, § 38). Într-adevăr, Comisia consideră că această hotărâre nu oferă un argument satisfăcător cu privire la problema dacă dreptul părții care se opune respectării vieții sale private ar putea justifica, în circumstanțele din speță, aplicarea dreptului reclamantului la libertatea de exprimare prin condamnarea penală în cauză, ținând seama în special de statutul de om politic al persoanelor interesate, de contextul alegerilor parlamentare și de efectul disuasiv pe care această condamnare penală, chiar și cu o suspendare la pronunțarea hotărârii, l-ar fi putut avea asupra exercitării de către reclamant a libertății sale de exprimare. 28. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, autoritățile naționale nu au efectuat o punere în balanță între interesele implicate, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudență. 29. Prin urmare, consideră că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție în speță. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 30. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să îi acorde o sumă în acest sens. Prin aceste motive, CURȚIA, ÎN L Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Hasan Bakurci Julia Laffranque Adjunct Președinte