- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 iunie 2019
- Stat pârât
- BEL
- Concluzia
- Affaire communiquée
De Veirman și Amnad împotriva Belgiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 24 iunie 2019 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 42165/13 Eric DE VEIRMAN și Louiza AMNAD împotriva Belgiei, introdusă la 13 iunie 2013 Recurenții au făcut obiectul unei proceduri penale care a dus la condamnarea lor la închisoare din închisoare și la o interdicție profesională. Procedura a căzut, cel puțin în faza sa prealabilă, sub forma normelor care erau în vigoare înainte de legea din 13 august 2011 de modificare a Codului de procedură penală și a Legii din 20. iulie 1990 privind detenția preventivă, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 (denumită în continuare "legea Salduz") (aceste norme sunt descrise în Beuze c. Belgia [GC], n 71409/10, § 49-71, 9 noiembrie 2018). Reclamanții au fost audiați de către anchetatori și au făcut declarații în termen de o consultare prealabilă și în afara prezenței avocatului lor, care nu a participat nici la alte acte de procedură care au fost întreprinse.
Curtea de Casație a respins motivul pe care l-au invocat reclamanții cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (c) din convenție. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (c) din Convenție, reclamanții se plâng că au fost privați de dreptul lor de a avea acces la un avocat în timpul audierilor și al altor acte de informare cu privire la dreptul lor de a păstra tăcerea și de a nu depune mărturie împotriva lor înșiși.
Au beneficiat reclamanții de un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, în special având în vedere principiile stabilite de Marea Cameră în lacună Ibrahim și altele c. Regatul Unit ([GC] n 50541/08 și altele, §§ 255-265, 13 septembrie 2016), astfel cum au fost clarificate și aplicate sistemului în vigoare în Belgia înainte de intrarea în vigoare a Legii Salduz în Hotărârea Beuze c. Belgia ([GC] n 71409/10, §§ 151 194, 9 noiembrie 2018), se poate considera că procedura penală desfășurată împotriva reclamanților a fost echitabilă în ansamblul său, în pofida lipsei unui avocat în cadrul audierilor și interogatoriilor desfășurate în timpul fazei prealabile procesului Guvernul este invitat să indice dacă și cum instanțele interne au măsurat impactul acestor deficiențe procedurale asupra echității generale a procesului.
În acest scop, guvernul este invitat să ia în considerare, în măsura în care acestea sunt relevante, factorii neexhaustivi care decurg din jurisprudența Curții ( Ibrahim și alții, citată anterior, § 274, și Beuze, citată anterior, § 150).
Communiquée le 24 juin 2019
QUATRIÈME SECTION
Requête n o 42165/13 Eric DE VEIRMAN et Louiza AMNAD contre la Belgique introduite le 13 juin 2013
OBJET DE L’AFFAIRE
Les requérants ont fait l’objet d’une procédure pénale ayant mené à leur condamnation à une peine d’emprisonnement et à une interdiction professionnelle. La procédure est tombée, à tout le moins dans sa phase préalable, sous le coup des règles qui étaient en vigueur avant la loi du 13 août 2011 modifiant le code d’instruction criminelle et la loi du 20 juillet 1990 relative à la détention préventive, entrée en vigueur le 1 er janvier 2012 (dite « loi Salduz ») (ces règles sont décrites dans Beuze c. Belgique [GC], n o 71409/10, §§ 49-71, 9 novembre 2018). Les requérants ont été entendus par les enquêteurs – et ont fait des déclarations circonstanciées – sans consultation préalable et hors de la présence de leur avocat, lequel n’a pas non plus participé aux autres actes de l’instruction qui ont été menés.
La Cour de cassation a rejeté le moyen que les requérants tiraient d’une violation de l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, les requérants se plaignent du fait d’avoir été privés de leur droit d’accès à un avocat lors des auditions et des autres actes d’instruction, et ce, sans information suffisante quant à leur droit de garder le silence et de ne pas témoigner contre eux ‑ mêmes.
QUESTIONS AUX PARTIES
Les requérants ont-ils bénéficié d’un procès équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, eu égard aux principes énoncés par la Grande Chambre dans l’arrêt Ibrahim et autres c. Royaume-Uni ([GC] n os 50541/08 et 3 autres, §§ 255-265, 13 septembre 2016), tels qu’ils ont été clarifiés et appliqués au système en vigueur en Belgique avant l’entrée en vigueur de la loi Salduz dans l’arrêt Beuze c. Belgique ([GC] n o 71409/10, §§ 151 ‑ 194, 9 novembre 2018), peut-on considérer que la procédure pénale menée contre les requérants a été équitable dans son ensemble malgré l’absence d’un avocat lors des auditions et interrogatoires menés durant la phase préalable au procès ? Le Gouvernement est invité à indiquer si et comment les juridictions internes ont mesuré l’impact de ces lacunes procédurales sur l’équité globale du procès.
À cette fin, le Gouvernement est invité à prendre en compte, dans la mesure où ils sont pertinents, les facteurs non exhaustifs qui découlent de la jurisprudence de la Cour ( Ibrahim et autres , précité, § 274, et Beuze , précité, § 150).