Schurmans împotriva Belgiei

Comunicat la 31 august 2020 Publicat la 21 septembrie 2020 SECȚIUNEA a treia Cerere nr 33075/09 Christine SCHURMANS împotriva Belgiei introdusă la 16 iunie 2009 FOARTE DE L Recurenta se afla în calitate de consilier în cadrul Camerei Tribunalului de Apel din Bruxelles în momentul în care instanța a decis să suspende dezafectarea băncii Fortis și vânzarea acesteia către BNP Paribas (hotărârea din 12 decembrie 2008). Recurenta a inițiat în zadar plângeri disciplinare pentru a denunța presiunile pe care le-a făcut pentru a semna hotărârea în timp ce era în stare de arest medical. O plângere penală a fost depusă împotriva reclamantei pentru încălcarea secretului profesional și a deliberatei. În cursul procedurii, reclamanta a făcut declarații fără a se adresa unui avocat.

Curtea de apel a lui Gand a judecat-o pe reclamantă vinovată de una dintre măsurile de prevenire reținute în sarcina sa (deschiderea unui e-mail și consultarea unui coleg străin la tribunalul din Bruxelles cu privire la proiectul de hotărâre) și a condamnat-o pentru încălcarea secretului profesional și a secretului deliberării, acordându-i în același timp dreptul de a suspenda pronunțarea (hotărârea din 14 aprilie 2004). Septembrie 2011). Prin hotărârea din 13 martie 2012, Curtea de Casație a respins recursul formulat de recurentă împotriva hotărârii Tribunalului de apel din Gand. Invocheză art. 6 alineatele (1) și (3) litera (c) din Convenție, recurenta se plânge că hotărârea Curții a lui Gand se bazează pe declarația de vinovăție în mod decisiv pe declarațiile pe care le-a făcut fără a fi fost informată în mod corespunzător cu privire la dreptul său de a păstra tăcerea încă de la începutul audierilor și în absența și fără a se adresa unui avocat.

A beneficiat reclamanta de un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție? În special având în vedere principiile stabilite de Marea Cameră în litigiul amical și de altă natură (c. Regatul Unit ([GC] n 50541//08 și altele, §§ 255-265, 13 septembrie 2016), astfel cum au fost clarificate și aplicate sistemului în vigoare în Belgia înainte de intrarea în vigoare a Legii Salduz în Hotărârea Beuze c. Belgia ([GC] n 71409/10, §§ 151-194, 9 noiembrie 2018), se poate considera că procedura penală desfășurată împotriva recurentei a fost echitabilă în ansamblul său, în pofida lipsei unui avocat în cadrul audierilor și interogatoriilor desfășurate în timpul fazei preliminare procesului și a lipsei de informare a dreptului la tăcere?

Guvernul este invitat să indice dacă și cum instanțele interne au măsurat impactul acestor deficiențe procedurale asupra echității generale a procesului. În acest scop, guvernul este invitat să ia în considerare, în măsura în care acestea sunt relevante, factorii neexhaustivi care decurg din jurisprudența Curții ( Ibrahim și alții, citată anterior, § 274, și Beuze, citată anterior, § 150).

Communiquée le 31 août 2020 Publié le 21 septembre 2020

TROISIÈME SECTION

Requête n o 33075/09 Christine SCHURMANS contre la Belgique introduite le 16 juin 2009

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête s’inscrit dans le contexte médiatisé du scandale politico ‑ judiciaire Fortisgate. La requérante siégeait comme conseillère au sein de la chambre de la cour d’appel de Bruxelles au moment où la juridiction a décidé, en référé, de suspendre le démantèlement de la banque Fortis et sa vente à BNP Paribas (arrêt du 12 décembre 2008). La requérante initia en vain des plaintes disciplinaires pour dénoncer les pressions dont elle avait fait l’objet pour qu’elle signe l’arrêt alors qu’elle était en arrêt maladie. Une plainte pénale fut introduite contre la requérante pour violation du secret professionnel et du délibéré. Au cours de l’instruction, la requérante fit des déclarations circonstanciées sans l’assistance d’un avocat.

La cour d’appel de Gand jugea la requérante coupable d’une des préventions retenues à sa charge (envoi d’un courriel et consultation d’un collègue étranger à la cour d’appel de Bruxelles au sujet du projet d’arrêt) et la condamna pour violation du secret professionnel et du secret du délibéré tout en lui accordant le bénéfice de la suspension du prononcé (arrêt du 14 septembre 2011). Par un arrêt du 13 mars 2012, la Cour de cassation rejeta le pourvoi introduit par la requérante contre l’arrêt de la cour d’appel de Gand. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, la requérante se plaint que l’arrêt de la cour d’appel de Gand fonde la déclaration de culpabilité de manière déterminante sur les déclarations qu’elle a faites sans avoir été dûment informée de son droit à garder le silence dès le début des auditions et en l’absence et sans l’assistance d’un avocat.

QUESTIONS AUX PARTIES

La requérante a-t-elle bénéficié d’un procès équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, eu égard aux principes énoncés par la Grande Chambre dans l’arrêt Ibrahim et autres c. Royaume-Uni ([GC] n os 50541/08 et 3 autres, §§ 255-265, 13 septembre 2016), tels qu’ils ont été clarifiés et appliqués au système en vigueur en Belgique avant l’entrée en vigueur de la loi Salduz dans l’arrêt Beuze c. Belgique ([GC] n o 71409/10, §§ 151-194, 9 novembre 2018), peut-on considérer que la procédure pénale menée contre la requérante a été équitable dans son ensemble malgré l’absence d’un avocat lors des auditions et interrogatoires menés durant la phase préalable au procès et du défaut d’information du droit au silence ? Le Gouvernement est invité à indiquer si et comment les juridictions internes ont mesuré l’impact de ces lacunes procédurales sur l’équité globale du procès.

À cette fin, le Gouvernement est invité à prendre en compte, dans la mesure où ils sont pertinents, les facteurs non exhaustifs qui découlent de la jurisprudence de la Cour ( Ibrahim et autres , précité, § 274, et Beuze , précité, § 150).