Louis împotriva Belgiei

Comunicată la 23 august 2020 Publicată la 7 septembrie 2020 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 77190/14 Veronica LOUIS împotriva Belgiei introdusă la 8 decembrie 2014 Cererea se referă la o procedură penală la sfârșitul căreia recurenta a fost condamnată la 30 de luni de închisoare cu suspendare pentru jumătate pentru participarea la o organizație criminală și trafic de stupefiante (hotărârea Tribunalului de apel din Liège din 13 februarie 2014). Instanța de apel a respins declarațiile recurentei fără prezența unui avocat în cursul primelor audieri acoperite de termenul legal de 24 de ore de detenție (capitolul 1 din Legea din 13 august 2011 de modificare a Codului de procedură penală și a Legii din 20 iulie 1990 privind detenția preventivă, intrată în vigoare la 1 În ianuarie 2012, numita lege Salduz, instanța a refuzat să facă același lucru în ceea ce privește procesul-verbal al audierii organizate de poliție fără prezența unui avocat la 28 iunie 2007, după emiterea mandatului de arestare.

Instanța a refuzat să facă același lucru în ceea ce privește declarațiile prezentate de reclamantă în cursul acestei audieri pentru a afirma că au fost stabilite două măsuri preventive reținute. Prin hotărârea din 11 iunie 2014, Curtea de Casație a respins recursul formulat de recurentă împotriva acestei hotărâri și care tragea în mod mediu din încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (c) din convenție. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (c) din convenție, recurenta se plângea că condamnarea sa se bazează în mod decisiv pe declarațiile pe care le-a făcut poliției la 28 iunie 2014 Iunie 2007 fără a fi fost informată în mod corespunzător cu privire la dreptul său de a păstra tăcerea și în afara prezenței avocatului său și în timp ce aceasta se afla într-o poziție vulnerabilă.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚIȚIȚIĂȚI a avut dreptul de a beneficia de un proces echitabil în sensul art. 6 alin. § 255-265, 13 septembrie 2016) și în Hotărârea Beuze Belgia ([GC] n 71409/10, §§ 151-194, 9 noiembrie 2018), se poate considera că procedura penală împotriva recurentei a fost echitabilă în ansamblu, în pofida lipsei unui avocat în cadrul audierii din 28 iunie 2007 și în pofida lipsei de informare a dreptului la tăcere (a se vedea, în această privință, printre altele, Olivieri c. Franța, nr. 62313/12, § 26-41, 11 iulie 2019)? Guvernul este invitat să indice dacă și cum instanțele interne au măsurat impactul acestor deficiențe procedurale invocate asupra echității generale a procesului. În acest scop, guvernul este invitat să ia în considerare, în măsura în care acestea sunt relevante, factorii neexhaustivi care decurg din jurisprudența Curții ( Ibrahim și alții, citată anterior, § 274, și Beuze , citată anterior, punctul 150).

Communiquée le 23 août 2020 Publié le 7 septembre 2020

TROISIÈME SECTION

Requête n o 77190/14 Véronique LOUIS contre la Belgique introduite le 8 décembre 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure pénale au terme de laquelle la requérante fut condamnée à trente mois d’emprisonnement avec sursis pour la moitié pour participation à une organisation criminelle et trafic de stupéfiants (arrêt de la cour d’appel de Liège du 13 février 2014). La cour d’appel écarta les déclarations faites par la requérante sans la présence d’un avocat au cours des premières auditions couvertes par le délai légal de vingt-quatre heures de la garde à vue (chapitre 1 er de la loi du 13 août 2011 modifiant le code d’instruction criminelle et la loi du 20 juillet 1990 relative à la détention préventive, entrée en vigueur le 1 er janvier 2012, dite « loi Salduz »). La juridiction refusa d’en faire autant pour le procès-verbal de l’audition organisée par la police sans la présence d’un avocat le 28 juin 2007, après la délivrance du mandat d’arrêt.

La cour d’appel s’appuya sur les déclarations faites par la requérante au cours de cette audition pour dire établies deux préventions retenues à sa charge. Par un arrêt du 11 juin 2014, la Cour de cassation rejeta le pourvoi introduit par la requérante contre cet arrêt et qui tirait moyen de la violation de l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, la requérante se plaint que sa condamnation repose de manière déterminante sur les déclarations qu’elle a faites à la police le 28 juin 2007 sans avoir été dûment informée de son droit à garder le silence et hors de la présence de son avocat et alors qu’elle se trouvait dans une position vulnérable.

QUESTIONS AUX PARTIES

La requérante a-t-elle bénéficié d’un procès équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, eu égard aux principes énoncés par la Grande Chambre dans l’arrêt Ibrahim et autres c. Royaume-Uni ([GC] n os 50541/08 et 3 autres, §§ 255-265, 13 septembre 2016), et dans l’arrêt Beuze c. Belgique ([GC] n o 71409/10, §§ 151‑194, 9 novembre 2018), peut-on considérer que la procédure pénale menée contre la requérante a été équitable dans son ensemble malgré l’absence d’un avocat lors de l’audition du 28 juin 2007 et malgré le défaut d’information du droit au silence (voir, à cet égard, parmi d’autres, Olivieri c. France , n o 62313/12, §§ 26-41, 11 juillet 2019)? Le Gouvernement est invité à indiquer si et comment les juridictions internes ont mesuré l’impact de ces lacunes procédurales alléguées sur l’équité globale du procès.

À cette fin, le Gouvernement est invité à prendre en compte, dans la mesure où ils sont pertinents, les facteurs non exhaustifs qui découlent de la jurisprudence de la Cour ( Ibrahim et autres , précité, § 274, et Beuze , précité, § 150).