CASE OF VANSLOVA AND OTHERS v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE VANSLOVA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 49918/19 și 51424/19) HOTĂRÂREA STASBOURG 15 mai 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Vanslova și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Diana Kovatcheva , Președintele Úna Ní Raiheartaigh, Mateja .urović , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 24 aprilie 2025, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURUL inițiat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), la 18 septembrie 2019. Guvernul rus („Guvernul”) a primit avizul asupra cererilor, care nu s-a opus examinării cererilor de către un comitet. Guvernul norvegian a decis să nu exercite dreptul lor de a interveni în cadrul procedurii, în ceea ce privește plângerile depuse de un național norvegian, dl Oystein Windstad (depunerea nr. 51424/19). Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de investigarea ineficientă a acuzațiilor de maltrat. Unii solicitanți au prezentat și alte plângeri în conformitate cu dispozițiile Convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Curtea observă că faptele care dau naștere la presupusele încălcări ale Convenției au avut loc înainte de 16 septembrie 2022, data la care Federația Rusă a încetat să fie parte la Convenție. Prin urmare, Curtea decide că este competentă să examineze prezentele cereri (a se vedea Fedotova și alții c. Rusia [GC], nr. 40792/10 și altele 2, §§§ 73, 17 ianuarie 2023). ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 A CONVENȚIEI Reclamanții s-au plâns, în principal, de investigarea ineficientă a acuzațiilor de maltratare la care au fost supuși. Se bazează pe articolele 3 și 13 din Convenție. Unele dintre solicitanți au mai menționat art. 10 din Convenție. Curtea reiterează că absența oricărei responsabilități directe ale statului pentru actele de violență care îndeplinesc condițiile de severitate, cum ar fi angajarea articolului 3 din convenție, nu absoarbe statul de la toate obligațiile prevăzute în prezenta dispoziție. Obligația în ceea ce privește Înalta părților contractante în temeiul articolului 1 din Convenție de a asigura tuturor celor care se află sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Convenția, adoptate împreună cu art. 3, impune statelor să ia măsuri pentru a se asigura că persoanele care se află sub jurisdicția lor nu sunt supuse torturei sau unor tratamente sau pedepsele inumane sau degradante, inclusiv maltraturile administrate de persoanele private. Adevărat, nu se poate spune că obligația nu poate fi interpretată ca fiind obligația statului de a garanta prin intermediul sistemului său juridic că tratamentele inumane sau degradante nu sunt infligate niciodată de o persoană pe alta sau, dacă a fost, că procedurile penale ar trebui să conducă neapărat la o anumită sancțiune. art. 3 necesită ca autoritățile să efectueze o investigație oficială eficientă cu privire la presupusul tratament bolnav, chiar dacă un astfel de tratament a fost efectuat de persoane private. Pentru a fi considerat „eficient”, aceaceasta ar trebui, în principiu, să poată duce la stabilirea faptelor cazului și la identificarea și pedeapsa celor responsabili. Aceasta nu este o obligație de rezultat, ci o obligație de mijloace. Autoritățile trebuie să fi luat măsurile rezonabile disponibile pentru a asigura dovezile privind incidentul, inclusiv, printre altele, mărturia martorilor martorilor, dovezile forense, etc. Orice deficiență din investigație care își subminează capacitatea de a stabili cauza leziunilor sau identitatea persoanelor responsabile va risca să scadă răul acestui standard, iar o cerință de promptitudine și expediție rezonabilă este implicită în acest context. În cazurile în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție în care se discută eficacitatea anchetei oficiale, Curtea a evaluat adesea dacă autoritățile au reacționat prompt la plângeri în momentul respectiv. A fost luată în considerare deschiderea anchetelor, întârzierile în luarea declarațiilor și durata anchetei inițiale (a se vedea, printre alte autorități, Denis Vasiliev c. Rusia , nr. 32704/04, §§ 98-100, 17 decembrie 2009). 10. (citată mai sus), Curtea a constatat anterior o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din prezentul caz. 11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, investigațiile nu îndeplinesc criteriile de eficacitate. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție în conformitate cu elementele sale procedurale. 13. În ceea ce privește plângerile prevăzute la articolele 10 și 13 din Convenție, Curtea observă că se referă la aceleași chestiuni ca cele examinate mai sus în temeiul articolului 3 din Convenție și, prin urmare, ar trebui să fie declarate admisibile. Cu toate acestea, având în vedere concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să examineze aceste chestiuni separat în temeiul articolelor 10 și 13 din Convenție. În cele din urmă, reclamanții s-au plâns, în conformitate cu articolele 3 și 8 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din alte încălcări ale Convenției. În special, au susținut că atacul, vandalismul și furtul proprietăților lor la 9 Martie 2016 a fost imputabil agenților de stat. Dna Vanslova (depunerea nr. 49918/19) s-a plâns de un acces neautorizat la laptop-ul ei la 10 martie 2016. 15. Având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, acestea sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§§ 3 și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 16. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pobokin c. Ucraina [Comitetul], nr. 30726/14, §§ 27-29, 6 aprilie 2023), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor pentru o justă satisfacție. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; deține competența de a trata aceste cereri în ceea ce privește faptele care au avut loc înainte de 16 septembrie 2022; declară plângerile în temeiul articolelor 3 (articole (articole de procedură), 10 și 13 din convenție admisibile și restul cererilor inadmisibile; deține că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza anchetei ineficace cu privire la acuzațiile de maltratare comise de persoanele private și constată că nu este necesar să examineze separat reclamațiile rămase; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 mai 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Diana Kovatcheva Președintele adjunct al grefierului interimar APPENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (investigație ineficientă privind acuzațiile de maltrat comise de persoane private) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentantului Informații reale, inclusiv dovezi medicale și procedurile interne Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 49918/19 18/09/2019 (5 solicitanți) Yekaterina Mikhaylovna VANSLOVA 1990 Bashir Izralovich PLIYEV 1968 Anton Vladimirovich PRUSAKOV 1983 Mikhail Mikhail Mikhaylovich SOLUNIN 1988 Ivan Vladimirovich ZHILTSOV 1982 Sadovskaya Olga Aleksandrovna Nizhniy Novgorod Pe 09/03/2016 un grup de oameni înarmați a atacat camioneta cu pasageri pe drum de la Ingușetia până la Chechenia. Reclamanții au fost printre pasageri. Ei le-au lovit, tras de păr, și le-a lovit cu bâtăi. Agresorii au ars duba și au plecat. În aceeași zi comitetul de investigație a deschis anchetă penală cu privire la acuzațiile de tulburare a păcii (conducte dezordonate) și vandalism. Acuzații mai târziu de jaf și obstrucție a activităților jurnaliștice au fost adăugate. Reclamanții au fost interogat și a acordat un statut de victimă. Cererea lor de studiu a cazului a fost refuzată, în așteptarea anchetei penale. Deciziile finale relevante în această privință au fost luate la 19/03/2019 și 30/04/2019 de către Curtea Supremă a Republicii Ingușetie. În numeroase ocazii, ancheta a fost suspendată. Ultima decizie relevantă a fost luată la data de 28/07/2023. Primul reclamant a fost autorizat să studieze dosarul la 01/12/2023. Nerespectarea dreptului reclamantului de a participa efectiv la anchetă (Denis Vasilyev c. Rusia, nr. 32704/04, § 126, 17 decembrie 2009), Nerespectarea dovada și alte deficiențe (Denis Vasilyev c. Rusia, nr. 32704/04, § 127, 17 decembrie 2009) 6.000 51424/19 18/09/2019 (3 solicitanți) Aleksandrina Vyacheslavovna YELAGINA 1991 Nikita Andreyevich PROTSENKO 1987 Oystein WINDSTAD 1983 Koroteev Kirill Nikolayevich Moscova Pe 09/03/2016 un grup de oameni înarmați a atacat dubița cu pasagerii de la Ingușetia până la Chechenia. Reclamanții au fost printre pasageri. Accuzatorii au distrus ferestrele, i-au forțat pe pasageri și i-au bătut în sus. Ei i-au lovit, tras de păr, și i-au lovit cu bâtăi. Atacătorii au ars dubița și au plecat. În aceeași zi comitetul de investigație a deschis ancheta penală cu privire la acuzațiile de tulburare a păcii (conducte dezordonate) și vandalism. Acuzațiile ulterioare de jaf și obstrucționare a activităților jurnalistice au fost adăugate. Reclamanții au fost interogat și au acordat statutul de victimă. Cererea lor de a studia dosarul a fost refuzată, în așteptarea anchetei penale. Hotărârile finale relevante privind această chestiune au fost luate la 26/03/2019 de Curtea Supremă a Republicii Ingușetiei. Nerespectarea dreptului reclamantului de a participa eficient la anchetă (Denis Vasilyev c. Rusia, nr. 32704/04, § 126, 17 decembrie 2009), Nerespectarea dovezilor și a altor deficiențe (Denis Vasilyev c. Rusia, nr. 32704/04, § 127, 17 decembrie 2009) 6000 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

THIRD SECTION

CASE OF

VANSLOVA AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 49918/19 and 51424/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

15 May 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Vanslova and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Diana Kovatcheva

, President

,

Úna Ní Raifeartaigh,

Mateja Đurović

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 24 April 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 18

September 2019.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. They did not object to the examination of the applications by a Committee.

3.

The Norwegian Government decided not to exercise their right to intervene in the proceedings, as regards the complaints lodged by a Norwegian national, Mr

Oystein Windstad (application no. 51424/19).

THE FACTS

4.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

5.

The applicants complained of the ineffective investigation into their allegations of ill-treatment. Some applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

Jurisdiction

7.

The Court observes that the facts giving rise to the alleged violations of the Convention occurred prior to 16 September 2022, the date on which the Russian Federation ceased to be a party to the Convention. The Court therefore decides that it has jurisdiction to examine the present applications (see

Fedotova and Others v. Russia

[GC], nos. 40792/10 and 2 others, §§

68

‑

73, 17 January 2023).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

8.

The applicants complained principally of the ineffective investigation into allegations of ill-treatment they had been subjected to. They relied on Articles 3 and 13 of the Convention. Some of the applicants further referred to Article

10 of the Convention.

9.

The Court reiterates that that the absence of any direct State responsibility for acts of violence that meet the condition of severity such as to engage Article 3 of the Convention does not absolve the State from all obligations under this provision. The obligation on the High Contracting Parties under Article 1 of the Convention to secure to everyone within their jurisdiction the rights and freedoms defined in the Convention, taken together with Article 3, requires States to take measures designed to ensure that individuals within their jurisdiction are not subjected to torture or inhuman or degrading treatment or punishment, including ill-treatment administered by private individuals. Admittedly, it goes without saying that the obligation cannot be interpreted as requiring the State to guarantee through its legal system that inhuman or degrading treatment is never inflicted by one individual on another or, if it has been, that criminal proceedings should necessarily lead to a particular sanction. What Article 3 does require is that the authorities conduct an effective official investigation into the alleged ill

‑

treatment even if such treatment has been inflicted by private individuals. For the investigation to be regarded as “effective”, it should in principle be capable of leading to the establishment of the facts of the case and to the identification and punishment of those responsible. This is not an obligation of result, but one of means. The authorities must have taken the reasonable steps available to them to secure the evidence concerning the incident, including, inter alia, eyewitness testimony, forensic evidence, and so on. Any deficiency in the investigation which undermines its ability to establish the cause of injuries or the identity of the persons responsible will risk falling foul of this standard, and a requirement of promptness and reasonable expedition is implicit in this context. In cases under Articles 2 and 3 of the Convention where the effectiveness of the official investigation has been at issue, the Court has often assessed whether the authorities reacted promptly to the complaints at the relevant time. Consideration has been given to the opening of investigations, delays in taking statements and to the length of time taken for the initial investigation (see, among other authorities,

Denis Vasilyev v. Russia

, no. 32704/04, §§ 98-100, 17 December 2009).

10.

In the leading case of

Denis Vasilyev

(cited above), the Court previously found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

11.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the investigations failed to meet the criteria of effectiveness.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention under its procedural limb.

13.

As regards the complaints under Articles 10 and

13 of the Convention, the Court observes that they concern the same issues as those examined above under the procedural limb of Article 3 of the Convention and should therefore be declared admissible. However, having regard to its conclusions above, the Court considers it unnecessary to examine those issues separately under Articles 10 and 13 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

14.

Lastly, the applicants complained, under Articles 3 and

8 of the Convention and Article

1 of Protocol No.

1, of other violations of the Convention. In particular, they alleged that the assault, the vandalism and the theft of their property on 9

March 2016 had been imputable to State agents. Ms Vanslova (application no. 49918/19) complained about an unauthorised access to her laptop on 10

March 2016.

15.

In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that they are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35 §§

3 and 4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

16.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pobokin v. Ukraine

[Committee],

no. 30726/14, §§ 27-29, 6 April 2023), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Holds

that it has jurisdiction to deal with these applications as they relate to the facts that took place before 16

September 2022;

Declares

the complaints under Articles

3 (procedural limb), 10 and 13 of the Convention admissible and the remainder of the applications inadmissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article 3 of the Convention on account of the ineffective investigation into allegations of ill-treatment committed by private individuals and

finds

that there is no need to examine separately the remaining complaints;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 15 May 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Diana Kovatcheva

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(ineffective investigation into allegations of ill-treatment committed by private individuals)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Factual information, including medical evidence and domestic proceedings

Specific grievances

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

49918/19

18/09/2019

(5 applicants)

Yekaterina Mikhaylovna VANSLOVA

1990

Bashir Izrailovich PLIYEV

1968

Anton Vladimirovich PRUSAKOV

1983

Mikhail Mikhaylovich SOLUNIN

1988

Ivan Vladimirovich ZHILTSOV

1982

Sadovskaya Olga Aleksandrovna

Nizhniy Novgorod

On 09/03/2016 a group of armed men attacked the van with passengers on its way from Ingushetia to Chechnya. The applicants were among the passengers. The perpetrators smashed windows, forced the passengers out and beat them up. They kicked them, pulled by the hair, and hit them with bats. The attackers burned the van and left. On the same day the investigative committee opened criminal investigation on the charges of disturbance of peace (disorderly conduct), and vandalism. Later charges of robbery and obstruction of journalistic activities were added. The applicants were questioned and granted a victim status. Their request to study the case file was refused, pending the criminal investigation. The final relevant decisions on the matter were taken on 19/03/2019 and 30/04/2019 by the Supreme Court of the Ingushetia Republic. On numerous occasions the investigation was suspended. The latest relevant decision was taken on 28/07/2023. The first applicant was allowed to study the case file on 01/12/2023.

Failure to secure the applicants’ right to participate effectively in the investigation (Denis Vasilyev v. Russia, no. 32704/04, §

126, 17 December 2009),

Failure to collect evidence and other shortcomings (Denis Vasilyev v. Russia, no.

32704/04, § 127, 17 December 2009)

6,000

51424/19

18/09/2019

(3 applicants)

Aleksandrina Vyacheslavovna YELAGINA

1991

Nikita Andreyevich PROTSENKO

1987

Oystein WINDSTAD

1983

Koroteev Kirill Nikolayevich

Moscow

On 09/03/2016 a group of armed men attacked the van with passengers on its way from Ingushetia to Chechnya. The applicants were among the passengers. The perpetrators smashed windows, forced the passengers out and beat them up. They kicked them, pulled by the hair, and hit them with bats. The attackers burnt the van and left. On the same day the investigative committee opened criminal investigation on the charges of disturbance of peace (disorderly conduct), and vandalism. Later charges of robbery and obstruction of journalistic activities were added. The applicants were questioned and granted a victim status. Their request to study the case file was refused, pending the criminal investigation. The final relevant decisions on the matter were taken on 26/03/2019 by the Supreme Court of the Ingushetia Republic.

Failure to secure the applicants’ right to participate effectively in the investigation (Denis Vasilyev v. Russia, no. 32704/04, §

126, 17 December 2009),

Failure to collect evidence and other shortcomings (Denis Vasilyev v. Russia, no. 32704/04, § 127, 17

December 2009)

6,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.