VALANČIUS v. LITHUANIA

Comunicat la 2 iulie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 28345/18 Arūnas VALANČIUS împotriva Lituaniei depusă la 7 iunie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa ilegalitate și arbitraritate a detenției. După cum a prezentat reclamantul, la 6 ianuarie 2012, el a fost reținut de ofițeri de poliție în masina lor timp de aproximativ cinci ore, fără a fi informat de motivele de detenție și fără nici un dosar scris de detenție. În plus, în timp ce el a fost reținut, ofițerii l-au pus să semneze minuta unei reuniuni a unui sindicat de credit, din care el a fost membru, de acord să-și schimbe directorul. În 2017 reclamantul s-a plâns de circumstanțele menționate anterior procurorilor și instanțelor, cerându-le să intenteze proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție relevante. Cu toate acestea, procurorii și instanțelor, care se bazează în esență pe mărturiile ofițerilor, au decis că nu au fost comise acte ilegale. 1 din Convenție? În special, privarea de libertate a fost bazată pe un ordin judecător și a existat un dosar scris de detenție (a se vedea Anguelova c. Bulgaria , nr. 38361/97, § 154, ECHR 2002 IV, și Creangă c. România [GC], nr. 29226/03, § 84, 23 februarie 2012)? Privirea de libertate a căzut în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenția? Reclamantul a fost informat cu privire la motivele arestării sale, conform articolului 5 § 2 din Convenție (a se vedea Abdolkhani și Karimnia c. Turcia , nr. 30471/08, § 136, 22 septembrie 2009)?

Communicated on 2 July 2019

SECOND SECTION

Application no. 28345/18

Arūnas VALANČIUS

against Lithuania

lodged on 7 June 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged unlawfulness and arbitrariness of detention. As submitted by the applicant, on 6 January 2012 he was detained by police officers in their car for approximately five hours, without being informed of the reasons for his detention and without any written record of the detention. In addition, while he was detained, the officers pressured him to sign the minutes of a meeting of a credit union, of which he was a member, agreeing to change its director. In 2017 the applicant complained about the aforementioned circumstances to prosecutors and courts, asking them to institute criminal proceedings against the relevant police officers. However, the prosecutors and courts, relying essentially on the officers’ testimonies, ruled that no unlawful acts had been committed.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the deprivation of the applicant’s liberty on 6 January 2012 lawful and devoid of arbitrariness, as required by Article

5

§

1 of the Convention? In particular, was the deprivation of liberty based on a court order and was there a written record of detention (see

Anguelova v.

Bulgaria

, no.

38361/97, § 154, ECHR 2002

‑

IV, and

Creangă v. Romania

[GC], no.

29226/03, § 84, 23 February 2012)?

2.

Did the deprivation of liberty fall under any of the sub-paragraph(s) of Article 5 § 1 of the Convention?

3.

Was the applicant informed of the reasons for his arrest, as required by Article 5 § 2 of the Convention (see

Abdolkhani and Karimnia v. Turkey

, no. 30471/08, § 136, 22 September 2009)?