KOZAN c. TURQUIE

Comunicat la 5 iulie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 16695/19 sancțiunea de condamnare a reclamantului, care, la momentul respectiv, a fost pronunțată de Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM), din cauza publicării unui articol de presă pe un grup Facebook închis, în care toți membrii să fie magistrați. Invocând articolele 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare pe baza sancțiunii de condamnare care i-a fost aplicată. Invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac eficiente pentru a contesta sancțiunea disciplinară pe care a făcut-o în măsura în care această decizie de sancțiune nu intră sub incidența controlului jurisdicțional în conformitate cu Constituția.

În această privință, acesta contestă imparțialitatea și independența Forumului, având în vedere formarea și modul de alegere a membrilor săi și deplânge faptul că șase membri ai secțiunii CSM care i-au aplicat sancțiunea disciplinară în litigiu au stat la Adunarea Plenară a Forumului care a examinat opoziția sa. A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 alin. 2, având în vedere în special conținutul articolului de presă publicat de reclamant și particularitățile grupului Facebook în care acest articol a fost împărtășit?

În special, în ce măsură obligațiile și responsabilitățile pe care le presupune profesia și statutul de magistrat al reclamantului sunt relevante pentru responsabilitatea sa și pentru marja de apreciere a statului în acest domeniu Baka c. Ungaria [GC], nr 20261/12, § 164-167, 23 iunie 2016)? A avut reclamantul la dispoziție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecțiuni de necunoaștere a convenției Calea de atac prevăzută în fața Consiliului Suprem al Magistraturii răspundea cerințelor minime prevăzute la art. 13 În această privință, Consiliul Superior al Magistraturii care a avut cauza reclamantului a fost independent și imparțial, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere în special formarea sa și modul de alegere a membrilor săi și faptul că șase membri ai secțiunii care au aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară în litigiu au stat în Adunarea Plenară care a examinat opoziția persoanei vizate (a se vedea, Kayasu c. Turcia, nr. 64119/00 și 76292/01, § 114-123, 13 noiembrie 2008)

Communiquée le 5 juillet 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 16695/19 İbrahim KOZAN contre la Turquie introduite le 15 mars 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction de blâme infligée au requérant, magistrat à l’époque des faits, par le Conseil supérieur de la magistrature (CSM) en raison de la publication par l’intéressé d’un article de presse sur un groupe Facebook fermé dont tous les membres seraient des magistrats. Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à son droit à la liberté d’expression à raison de la sanction de blâme qui lui a été infligée. Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’une voie de recours effective pour contester la sanction disciplinaire dont il a fait l’objet dans la mesure où cette décision de sanction échappe au contrôle juridictionnel selon la Constitution.

Il conteste à cet égard l’impartialité et l’indépendance du CSM compte tenu de sa formation et du mode d’élection de ses membres et dénonce le fait que six membres de la section du CSM lui ayant infligée la sanction disciplinaire litigieuse ont siégé à l’Assemblée plénière du CSM ayant examiné son opposition.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2, eu égard notamment au contenu de l’article de presse publié par le requérant et des particularités du groupe Facebook au sein duquel cet article a été partagé ? En particulier, dans quelle mesure les devoirs et responsabilités que comporte la profession et le statut de magistrat du requérant sont-ils pertinents pour son grief et pour la marge d’appréciation de l’État dans ce domaine ( Baka c. Hongrie [GC], n o 20261/12, §§ 164-167, 23 juin 2016) ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance de la Convention ? La voie de recours prévue devant le Conseil supérieur de la magistrature répondait-elle aux exigences minimales de l’article 13 ? À cet égard, le Conseil supérieur de la magistrature qui a connu de la cause du requérant était-il indépendant et impartial, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention,

eu égard notamment à sa formation et au mode d’élection de ses membres et au fait que six membres de la section ayant infligée au requérant la sanction disciplinaire litigieuse ont siégé à l’Assemblée plénière ayant examiné l’opposition de l’intéressé (voir, Kayasu c. Turquie , n os 64119/00 et 76292/01, §§ 114-123, 13 novembre 2008) ?