Comunicat la 8 februarie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 76521/12 Ömer Faruk EM Instanța se referă la utilizarea interceptărilor telefonice obținute în cadrul unei proceduri penale, în cadrul unei alte proceduri împotriva reclamantului, de natură disciplinară, care se soluționează prin sancționarea unei schimbări a locului de desfășurare a activității (a se vedea Karabeyouilu c. Turcia, nr. 30083/10, §§ 112-121, 7 iunie 2016). Reclamantul a fost astfel transferat la Istanbul ca judecător. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În cadrul procedurii disciplinare desfășurate în speță, care este soluționată de schimbarea locului de funcționare (Yer de ) al reclamantului, a fost încălcat dreptul la o astfel de corespondență, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, în măsura în care interceptările telefonice obținute în dreptul penal au fost utilizate ca probe De exemplu, în ceea ce privește art. 8 alineatul (2) (Karabeyouilu c. Turcia, nr. 30083/10, §§ 112-121, 7 iunie 2016) Reclamantul dispunea de căi de atac penale, administrative sau civile pentru a contesta utilizarea elementelor de probă obținute prin interceptarea convorbirilor telefonice în cadrul procedurii disciplinare ) În cazul de față, guvernul este invitat să prezinte exemple de decizii care interzic această utilizare sau care acordă despăgubiri persoanelor vizate în situații comparabile cu cele din speță. A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și familială, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, în măsura în care schimbarea locului său de funcție ar fi cauzat o separare geografică cu soția sa? În acest caz, guvernul este invitat să prezinte exemple de decizii care interzic această utilizare sau care acordă despăgubiri persoanelor vizate în situații comparabile cu cele din speță. La art. 6 alin. (1) din Convenție, în domeniul său civil se aplica procedura disciplinară urmată în speță, în măsura în care, în cazul în care s-ar fi întâmplat acest lucru, ar fi fost vorba doar de o schimbare a locului de funcționare. Cu toate acestea, reclamantul invocă anumite aspecte legate de cariera sa, cum ar fi eventualele promoții, preluarea funcțiilor în anumite regiuni sau dreptul la anumite indemnizații de funcție (a se vedea Oleksandr Volkov c. Ucraina, nr 21722/11, §§ 92-95, CEDH 2013, Denisov c. Ucraina [GC], n 76639/11, § 46, 25 septembrie 2018 A se vedea, de asemenea, Apay c. Turcia (dec.), n 396/05, 11 decembrie 2007) • În acest context, Înaltul Consiliu al Magistraturii care a cunoscut cauza reclamantului a fost independent și imparțial, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție (Baka c. Ungaria [GC], nr 20261/12, § 100-106, 23 iunie 2016, Denisov citată anterior, §§ 51-57) În conformitate cu art. 13 din convenție, reclamantul avea la dispoziție o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecțiuni de necunoaștere a Convenției cu privire la sancțiunea disciplinară de călătorie A fost încălcată libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 alin. (1) din Convenție, în măsura în care acesta susține că a fost supus sancțiunii disciplinare din cauza opiniilor pe care le-a exprimat public în calitate de președinte al unei asociații de magistrați (Baka c. Ungaria [GC], n 20261/12, § 140-17, 23 iunie 2016)? În acest caz, această atingere a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) În special, în ce măsură îndatoririle și responsabilitățile pe care le presupune profesia reclamantului sunt relevante pentru răspunderea sa și pentru marja de apreciere a statului în acest domeniu Reclamantul a fost victima, în exercitarea drepturilor garantate prin convenție, a unei discriminări pe baza opiniilor sale, contrar articolului 14 din Convenția combinată cu art. 6 sau 10
Communiquée le 8 février 2019
Requête n
o
76521/12
Ömer Faruk EMİNAĞAOĞLU
contre la Turquie
introduite le 17 Septembre 2012
Le requérant était procureur de la République auprès de la Cour de cassation et président d’une association de magistrats.
La requête concerne l’utilisation des écoutes téléphoniques obtenues dans le cadre d’une procédure pénale, dans une autre procédure à l’encontre du requérant, de nature disciplinaire, laquelle se solda par la sanction de «
changement du lieu de fonction
» (voir
Karabeyoğlu c. Turquie
, n
o
30083/10, §§ 112-121, 7 juin 2016). Le requérant fut ainsi muté à Istanbul en tant que juge.
1.
Dans le cadre de la procédure disciplinaire menée en l’espèce, laquelle s’est soldée par le «
changement du lieu de fonction
» (
yer
değiștirme cezası
) du requérant, y a-t-il eu atteinte au droit de l’intéressé au respect de sa correspondance, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, dans la mesure où les écoutes téléphoniques obtenues dans l’investigation pénale y avaient été utilisées comme éléments de preuve
? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 (
Karabeyoğlu c. Turquie
, n
o
30083/10, §§ 112-121, 7 juin 2016)
?
2.
Le requérant disposait-il de voies de recours pénales, administratives ou civiles afin de contester l’utilisation des éléments de preuves obtenues par les écoutes téléphoniques dans la procédure disciplinaire
? Dans l’affirmative, le Gouvernement est invité à produire des exemples de décisions interdisant cette utilisation ou accordant des indemnités aux personnes concernées dans des situations comparables à celles en l’espèce.
3.
Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, dans la mesure où le changement de son lieu de fonction aurait causé une séparation géographique avec son épouse
? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2
? Le requérant disposait-il de voies de recours pour contester cette situation
? Dans l’affirmative, le Gouvernement est invité à produire des exemples de décisions interdisant cette utilisation ou accordant des indemnités aux personnes concernées dans des situations comparables à celles en l’espèce.
4.
L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile était-il applicable à la procédure disciplinaire suivie en l’espèce dans la mesure où, s’il s’agit seulement d’un «
changement du lieu de fonction
», le requérant invoque quand même certains aspects relatifs à sa carrière, tels que des promotions éventuelles, la prise de fonctions dans certaines régions, ou le droit à certaines indemnités de fonction (voir
Oleksandr Volkov c.
Ukraine
, n
o
Denisov c. Ukraine
[GC], n
o
76639/11, § 46, 25 septembre 2018. Voir aussi
Apay c. Turquie
(déc.), n
o
3964/05, 11
décembre 2007)
? Dans l’affirmative, le Haut conseil de la magistrature qui a connu de la cause du requérant était-il indépendant et impartial, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention (
Baka c.
Hongrie
[GC], n
o
20261/12, §§ 100-106, 23 juin 2016,
Denisov
précité, §§ 51-57)
?
5.
Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif par lequel il aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance de la Convention concernant la sanction disciplinaire de «
déplacement
»
?
6.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article
10 § 1 de la Convention, dans la mesure où celui-ci affirme avoir été frappé de ladite sanction disciplinaire en raison des opinions qu’il avait exprimées publiquement en sa qualité de président d’une association de magistrats (
Baka c. Hongrie
[GC], n
o
20261/12, §§ 140-176, 23 juin 2016)
? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2
? En particulier, dans quelle mesure les devoirs et responsabilités que comporte la profession du requérant sont-ils pertinents pour son grief et pour la marge d’appréciation de l’État dans ce domaine
?
7.
Le requérant a-t-il été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par la Convention, d’une discrimination fondée sur ses opinions, contraire à l’article
14 de la Convention combiné avec les articles 6 ou 10
?