EMINAĞAOĞLU c. TURQUIE

Comunicat la 8 februarie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 76521/12 Ömer Faruk EM Instanța se referă la utilizarea interceptărilor telefonice obținute în cadrul unei proceduri penale, în cadrul unei alte proceduri împotriva reclamantului, de natură disciplinară, care se soluționează prin sancționarea unei schimbări a locului de desfășurare a activității (a se vedea Karabeyouilu c. Turcia, nr. 30083/10, §§ 112-121, 7 iunie 2016). Reclamantul a fost astfel transferat la Istanbul ca judecător.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În cadrul procedurii disciplinare desfășurate în speță, care este soluționată de schimbarea locului de funcționare (Yer de ) al reclamantului, a fost încălcat dreptul la o astfel de corespondență, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, în măsura în care interceptările telefonice obținute în dreptul penal au fost utilizate ca probe De exemplu, în ceea ce privește art. 8 alineatul (2) (Karabeyouilu c. Turcia, nr. 30083/10, §§ 112-121, 7 iunie 2016) Reclamantul dispunea de căi de atac penale, administrative sau civile pentru a contesta utilizarea elementelor de probă obținute prin interceptarea convorbirilor telefonice în cadrul procedurii disciplinare ) În cazul de față, guvernul este invitat să prezinte exemple de decizii care interzic această utilizare sau care acordă despăgubiri persoanelor vizate în situații comparabile cu cele din speță.

A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și familială, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, în măsura în care schimbarea locului său de funcție ar fi cauzat o separare geografică cu soția sa? În acest caz, guvernul este invitat să prezinte exemple de decizii care interzic această utilizare sau care acordă despăgubiri persoanelor vizate în situații comparabile cu cele din speță. La art. 6 alin. (1) din Convenție, în domeniul său civil se aplica procedura disciplinară urmată în speță, în măsura în care, în cazul în care s-ar fi întâmplat acest lucru, ar fi fost vorba doar de o schimbare a locului de funcționare.

Cu toate acestea, reclamantul invocă anumite aspecte legate de cariera sa, cum ar fi eventualele promoții, preluarea funcțiilor în anumite regiuni sau dreptul la anumite indemnizații de funcție (a se vedea Oleksandr Volkov c. Ucraina, nr 21722/11, §§ 92-95, CEDH 2013, Denisov c. Ucraina [GC], n 76639/11, § 46, 25 septembrie 2018 A se vedea, de asemenea, Apay c. Turcia (dec.), n 396/05, 11 decembrie 2007) • În acest context, Înaltul Consiliu al Magistraturii care a cunoscut cauza reclamantului a fost independent și imparțial, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție (Baka c. Ungaria [GC], nr 20261/12, § 100-106, 23 iunie 2016, Denisov citată anterior, §§ 51-57) În conformitate cu art. 13 din convenție, reclamantul avea la dispoziție o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecțiuni de necunoaștere a Convenției cu privire la sancțiunea disciplinară de călătorie A fost încălcată libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 alin. (1) din Convenție, în măsura în care acesta susține că a fost supus sancțiunii disciplinare din cauza opiniilor pe care le-a exprimat public în calitate de președinte al unei asociații de magistrați (Baka c. Ungaria [GC], n 20261/12, § 140-17, 23 iunie 2016)? În acest caz, această atingere a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) În special,

în ce măsură îndatoririle și responsabilitățile pe care le presupune profesia reclamantului sunt relevante pentru răspunderea sa și pentru marja de apreciere a statului în acest domeniu Reclamantul a fost victima, în exercitarea drepturilor garantate prin convenție, a unei discriminări pe baza opiniilor sale, contrar articolului 14 din Convenția combinată cu art. 6 sau 10

Communiquée le 8 février 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 76521/12 Ömer Faruk EMİNAĞAOĞLU contre la Turquie introduite le 17 Septembre 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant était procureur de la République auprès de la Cour de cassation et président d’une association de magistrats. La requête concerne l’utilisation des écoutes téléphoniques obtenues dans le cadre d’une procédure pénale, dans une autre procédure à l’encontre du requérant, de nature disciplinaire, laquelle se solda par la sanction de « changement du lieu de fonction » (voir Karabeyoğlu c. Turquie , n o 30083/10, §§ 112-121, 7 juin 2016). Le requérant fut ainsi muté à Istanbul en tant que juge.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Dans le cadre de la procédure disciplinaire menée en l’espèce, laquelle s’est soldée par le « changement du lieu de fonction » ( yer değiștirme cezası ) du requérant, y a-t-il eu atteinte au droit de l’intéressé au respect de sa correspondance, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, dans la mesure où les écoutes téléphoniques obtenues dans l’investigation pénale y avaient été utilisées comme éléments de preuve ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ( Karabeyoğlu c. Turquie , n o 30083/10, §§ 112-121, 7 juin 2016) ?