AȘıCıOĞLU c. TURQUIE

Comunicat la 20 noiembrie 2019 A doua secțiune Cerere nr. 52131/15 Șerafettin AȘICIO În cursul procedurii judiciare, procurorul a emis un aviz în favoarea anulării acestei revocări, susținând că aceasta se referă la fapte care țin de viața privată a reclamantului și era disproporționată. Unul dintre judecătorii din primă instanță a emis, de asemenea, o opinie dizidentă în care a considerat că reclamantul fusese revocat pentru că a avut o relație cu o altă femeie decât soția sa, pe care o purta acolo dintr-o relație privată care, în opinia sa, nu putea justifica revocarea în litigiu. De asemenea, recurentul sesizează Curtea Constituțională cu privire la o rejudecare individuală care, printre altele, susține o încălcare a dreptului național la viața sa privată.

Curtea Constituțională a respins recursul reclamantului, considerând în special că reclamantul se plângea de revocarea sa și că dreptul la muncă nu era garantat prin Convenție. Recurentul invocă o încălcare a articolului 8 din convenție și susține că a fost revocat din funcție din cauza unor aspecte care țin de viața sa privată. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE, având în vedere principiile definite în jurisprudența Curții (pentru o rechemare a principiilor relevante, a se vedea Denisov c. Ucraina [GC], nr. 76639/11, §§ 92-117, 25 septembrie 2018 și Yalmaz c. Turcia, 36607/06, § 36-41, 4 iunie 2019), a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție În la Õ , ingerința în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție,

Communiquée le 20 novembre 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 52131/15 Șerafettin AȘICIOĞLU contre la Turquie introduite le 29 septembre 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la révocation du requérant de l’armée pour manquement à la morale de nature à porter atteinte au prestige de l’armée. On lui reprocha une relation extraconjugale. Le requérant fut débouté de son action en annulation initiée contre la révocation litigieuse. Au cours de la procédure judiciaire, le procureur de la République émit un avis en faveur de l’annulation de cette révocation faisant valoir qu’elle reposait sur des faits relevant de la vie privée du requérant et était disproportionnée. Un des juges siégeant en première instance émit par ailleurs une opinion dissidente dans laquelle il releva que le requérant avait été révoqué parce qu’il entretenait une relation avec une autre femme que son épouse, qu’il s’agissait là d’une relation privée qui ne pouvait justifier selon lui la révocation litigieuse.

Le requérant saisit également la Cour constitutionnelle d’une requête individuelle arguant, entre autres, d’un manquement des instances nationales à sa vie privée. La Cour constitutionnelle rejeta le recours du requérant, en considérant notamment que le requérant se plaignait de sa révocation et que le droit au travail n’était pas garanti par la Convention. Le requérant allègue une violation de l’article 8 de la Convention et soutient avoir été révoqué de ses fonctions en raison d’évènements relevant de sa vie privée.

QUESTION AUX PARTIES

À la lumière des principes définis dans la jurisprudence de la Cour (pour un rappel des principes pertinents, voir Denisov c. Ukraine [GC], n o 76639/11, §§ 92-117, 25 septembre 2018 et Yılmaz c. Turquie , n o 36607/06, §§ 36-41, 4 juin 2019), y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ?