SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 52131/15 Șerafettin AȘICIO 52131/15 împotriva Republicii Türkiye și din care un resortisant al acestui stat, domnul Șerafettin Așiicouilu, născut în 1974 și rezident în Izmir, reprezentat de domnul Bozkurt, avocat la Ankara, a sesizat Curtea la 29 septembrie 2015, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Decizia de a aduce la cunoștința guvernului turc ( După ce a luat această decizie în mod deliberat, ia decizia următoare privind decizia de revocare a reclamantului, sergent major în cadrul forțelor aeriene la momentul faptei, pentru încălcarea moralității de natură să submineze reputația forțelor armate turce. La 7 februarie 2012, el a fost revocat din funcție printr-o decizie a armatei aeriene, la sfârșitul unei anchete disciplinare asupra conduitei sale morale considerate de natură să submineze reputația armatei, inclusiv a unei relații extraconjugale. Prin hotărârea din 16 aprilie 2013, Înalta Curte Administrativă Militară a respins acțiunea în anulare introdusă de solicitant, considerând că decizia administrației era conformă cu dreptul. Acțiunea în rectificare introdusă de reclamant a fost respinsă la 10 septembrie 2013. La 30 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă acțiunea individuală introdusă de reclamant cu privire la revocarea sa din armată. Invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge de o lipsă de echitate a procedurii în fața Înaltei Curți Administrative Militare. Invocând art. 8 din Convenție, el afirmă că revocarea sa pentru conduita vieții private aduce atingere dreptului său la respectarea vieții private. EVALUARE A CURȚII Guvernul invită Curtea să declare cererea inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne, având în vedere posibilitatea introdusă de art. 23 din Legea nr. 7103, de redeschidere în fața instanțelor administrative a unei proceduri desfășurate anterior în fața Înaltei Curți Administrative Militare. Reclamantul nu se pronunță cu privire la această excepție. 10. Curtea amintește că a stabilit în Decizia Baysal c. Turcia 29698/11, 22 mai 2018) că, ca urmare a abolirii Înaltei Curți Administrative Militare în 2017, Legea nr. 7103 din 27 martie 2018 a oferit posibilitatea persoanelor care au o cerere pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la o procedură în fața Curții a Uniunii Europene, de a solicita redeschiderea procedurii în fața instanței administrative din Ankara în termen de trei luni de la notificarea deciziei Curții privind neobosirea acestei noi acțiuni. Curtea a ajuns la concluzia că această acțiune era în mod a priori accesibilă și capabilă să ofere o perspectivă rezonabilă de soluționare a obiecțiilor referitoare la lipsa de echitate a procedurilor, precum și la revizuirea obiecțiilor referitoare la obiectul acestor proceduri ( Baysal menționat anterior, § 17). 11. Curtea nu menționează în speță niciun element sau argument care ar necesita să plece de la această concluzie. Reamintind, de asemenea, rolul său subsidiar în raport cu sistemele naționale de protecție a drepturilor omului, Comisia observă că reclamantul va avea, de asemenea, posibilitatea, în urma deciziilor care vor fi pronunțate de instanțele administrative, de a introduce o acțiune individuală în fața Curții Constituționale și, dacă este cazul, o nouă cerere în fața acesteia (Sülükçüc. Turcia. [comitet], nr. 73490/12, § 11, 29 martie 2022). 12. În lumina celor de mai sus, Curtea salută excepția guvernului și consideră că această cerere trebuie declarată inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne în temeiul articolului 1 și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 22 septembrie 2022. Dorothee von Arnim Branko Lubarda Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
52131/15
Șerafettin AȘICIOĞLU
contre la Türkiye
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 30 août 2022 en un comité composé de
:
Branko Lubarda
, président,
Jovan Ilievski
,
Diana Sârcu
, juges,
et de Dorothee von Arnim,
greffière adjointe de section
,
Vu
:
la requête n
o
52131/15 contre la République de Türkiye et dont un ressortissant de cet État, M. Șerafettin Așıcıoğlu («
le requérant
») né en 1974 et résidant à Izmir, représenté par M
e
, avocat à Ankara, a saisi la Cour le 29 septembre 2015
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement turc («
le Gouvernement
»), représenté par son agent, M. Hacı Ali Açıkgül, chef du service des droits de l’homme au ministère de la Justice de Turquie, les griefs tirés des articles 6 § 1 et 8 de la Convention et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La requête concerne
la révocation du requérant, sergent-major dans l’armée de l’air à l’époque des faits, pour manquement à la morale de nature à porter atteinte à la réputation des forces armées turques.
2.
Le 7 février 2012, il fut révoqué de ses fonctions par une décision de l’armée de l’air, à l’issue d’une enquête disciplinaire sur sa conduite morale considérée de nature à porter atteinte à la réputation de l’armée. Il lui fut reproché notamment une relation extraconjugale.
3.
Par un arrêt du 16 avril 2013, la Haute Cour administrative militaire rejeta le recours en annulation introduit par le requérant, considérant que la décision de l’administration était conforme au droit.
4.
Le recours en rectification introduit par le requérant fut rejeté le 10
septembre 2013.
5.
Le 30 janvier 2015, la Cour constitutionnelle déclara irrecevable le recours individuel introduit par le requérant concernant sa révocation de l’armée.
6.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint d’un manque d’équité de la procédure devant la Haute Cour administrative militaire.
7.
Invoquant l’article 8 de la Convention, il allègue que sa révocation pour la conduite de sa vie privée porte atteinte à son droit au respect de la vie privée.
8.
Le Gouvernement invite la Cour à déclarer la requête irrecevable pour non-épuisement des voies de recours internes au vu de la possibilité, apportée par l’article 23 de la loi n
o
7103, de réouverture devant les tribunaux administratifs d’une procédure précédemment tenue devant la Haute Cour administrative militaire.
9.
Le requérant ne se prononce pas sur cette exception.
10.
La Cour rappelle avoir établie dans sa décision
Baysal c.
Turquie
(n
o
29698/11, 22 mai 2018) que, à la suite de l’abolition de la Haute Cour administrative militaire en 2017, la loi n
o
7103 du 27 mars 2018 a donné la possibilité aux personnes qui ont une requête pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme relative à une procédure devant ladite cour, de demander la réouverture de la procédure devant le tribunal administratif d’Ankara dans les trois mois suivant la notification de la décision d’irrecevabilité rendue par la Cour pour non-épuisement de ce nouveau recours. La Cour avait conclu que ce recours était
à priori
accessible et capable d’offrir une perspective raisonnable de remédier aux griefs concernant le manque d’équité des procédures, ainsi que le réexamen des griefs relatifs à l’objet de ces mêmes procédures (
Baysal
précitée, § 17).
11.
La Cour ne relève en l’espèce aucun élément ou argument qui nécessiterait de se départir de cette conclusion. Rappelant en outre son rôle subsidiaire par rapport aux systèmes nationaux de protection des droits de l’homme, elle note que le requérant aura également la possibilité, à la suite des décisions qui seront rendues par les juridictions administratives, d’introduire un recours individuel devant la Cour constitutionnelle, et le cas échéant, une nouvelle requête devant elle (
Sülükçü c. Turquie
[comité], n
o
73490/12, § 11, 29 mars 2022).
12.
À la lumière de ce qui précède, la Cour accueille l’exception du Gouvernement et estime que cette requête doit être déclarée irrecevable pour non-épuisement des voies de recours internes en application de l’article
35
§§
1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 22 septembre 2022.
Dorothee von Arnim
Branko Lubarda
Greffière adjointe
Président