ȘIMȘEK c. TURQUIE

Publicat pe 27 septembrie 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 43422/20 Gülhan Ș sancțiunea pentru înghețarea de gradul înalt timp de un an, aplicată reclamantului, profesorului într-un liceu public la momentul faptei, din cauza anumitor conținuturi publicate în contul său Facebook. Conținuturile în cauză au fost după cum urmează - Un articol de presă, intitulat Erdo - O caricatură a Președintelui Republicii Turcia cu observația că voi deveni coșmarul celui care a învățat o scrisoare - O caricatură, pe care președintele Republicii Turcia apare dezbrăcat, cu comentariul Nu este suficient să interzicem protestele și grevele, ci să interzicem copiilor să iasă pe străzi, [dacă nu] ei vor spune să insulte sau să amenințe superiorul, însoțitorii, colegii sau angajatorii săi, conform art. 125/D (1) din Legea nr. 657 privind funcționarii statului.

Reclamantul a sesizat Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală prin prezentarea procedurii disciplinare diligente împotriva sa și prin reclamarea unei încălcări a drepturilor sale la libertatea de exprimare și la un proces echitabil pe baza acestei proceduri. Curtea Constituțională, declarând acțiunea individuală a reclamantului inadmisibilă pentru lipsa evidentă a temeiului, a considerat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta dovezi și explicații cu privire la acuzațiile sale de încălcare și că, prin urmare, aceste afirmații nu au fost susținute. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul afirmă că hotărârea Curții Constituționale asupra acțiunii sale individuale nu a fost suficient de motivată și justificată corespunzător.

În această privință, el se plânge de respingerea acțiunii sale individuale ca fiind neîntemeiată, în timp ce el ar fi prezentat în fața acestei înalte instanțe toate elementele necesare pentru examinarea acțiunii sale. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul declară că sancțiunea disciplinară care i-a fost aplicată ca urmare a publicațiilor sale în contul său Facebook constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare.

Întrebări cu privire la părți Procedura desfășurată în fața Curții Constituționale a fost echitabilă în speță în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție Curtea Constituțională și-a îndeplinit obligația de a-și justifica decizia și de a răspunde obiecțiilor reclamantului din Convenție (a se vedea, printre altele, García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 26, CEDO 1999-I) Hotărârea pronunțată de înalta instanță în speță poate fi considerată arbitrară sau vădit nerațională având în vedere motivarea pe care o conține cu privire la obiecțiunile prezentate de reclamant în acțiunea sa individuală (a se vedea Moreira Ferreira c. Portugalia (nr. 2) [GC], nr. 19867/12, § 83, 11 iulie 2017 și trimiterile menționate în aceasta) A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza sancțiunii disciplinare care i-a fost aplicată În mai, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (Bakac.

Ungaria [GC], n 20261/12, § 162, 23 iunie 2016) În special, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o examinare suficientă și o punere în culpă adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese implicate, în raport cu criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare (Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010, Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018, și Mart și alții c. Turcia, n 57031/10, § 32, 19 martie 2019)

Publié le 27 septembre 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 43422/20 Gülhan ȘİMȘEK contre la Turquie introduite le 18 septembre 2020 communiquée le 8 septembre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction du gel d’avancement de grade pendant un an, infligée au requérant, professeur dans un lycée public à l’époque des faits, en raison de certains contenus publiés sur son compte Facebook.

Les contenus litigieux étaient comme suit : - Un article de presse, intitulé « Erdoğan a [terrorisé] l’Équateur, ses gardes du corps ont battu un député et des femmes (...) » - Une caricature du Président de la République de Turquie avec le commentaire « Je deviendrai le cauchemar de celui qui t’apprend une lettre ». - Une caricature, sur laquelle le Président de la République de Turquie apparaît nu, avec le commentaire « Il ne suffit pas d’interdire des manifestations et des grèves, il faut aussi interdire aux enfants de sortir dans les rues, [sinon] ils diront ‘le roi est nu’ ». Les autorités nationales ont estimé que, les contenus litigieux, qui portaient sur le Président de la République, considéré comme un supérieur de tous les fonctionnaires de l’État, constituaient l’infraction de « insulter ou menacer son supérieur, ses compagnons, ses collègues ou ses employeurs », prévue à l’article 125/D (1) de la loi n o 657 sur les fonctionnaires de l’État.

Le requérant a saisi la Cour constitutionnelle d’un recours individuel en exposant la procédure disciplinaire diligentée contre lui et en se plaignant d’une violation de ses droits à la liberté d’expression et à un procès équitable à raison de cette procédure. La Cour constitutionnelle, en déclarant le recours individuel du requérant irrecevable pour défaut manifeste de fondement, a considéré que le requérant n’avait pas rempli son obligation de présenter des éléments de preuve et des explications relatives à ses allégations de violation et que ces allégations n’étaient donc pas étayées. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant allègue que la décision que la Cour constitutionnelle a rendue sur son recours individuel n’était pas suffisamment et dûment motivée.

Il se plaint, à cet égard, du rejet de son recours individuel comme étant non-étayé alors qu’il aurait présenté devant cette haute juridiction tous les éléments nécessaires à l’examen de son recours. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que la sanction disciplinaire qui lui a été infligée en raison de ses publications sur son compte Facebook constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La procédure menée devant la Cour constitutionnelle a-t-elle été équitable en l’espèce au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? La Cour constitutionnelle a-t-elle rempli son obligation de motiver sa décision et de répondre aux griefs du requérant tirés de la Convention (voir, entre autres, García Ruiz c. Espagne [GC], n o 30544/96, § 26, CEDH 1999-I) ? La décision rendue par la haute juridiction en l’espèce peut-elle être considérée comme arbitraire ou manifestement déraisonnable eu égard à la motivation qu’elle contient quant aux griefs présentés par le requérant dans son recours individuel (voir Moreira Ferreira c. Portugal (nº 2) [GC], nº 19867/12, § 83, 11 juillet 2017 et les références qui y sont citées) ? 2. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la sanction disciplinaire qui lui a été infligée ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ( Baka c. Hongrie [GC], n o 20261/12, § 162, 23 juin 2016) ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce,

un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression ( Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010, Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018, et Mart et autres c. Turquie , n o 57031/10, § 32, 19 mars 2019) ?