Gümüș împotriva Turciei

1 CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

2 SECȚIA A DOUA

3 GÜMÜȘ c. TURCIEI 4 (Cererea nr. 44984/19)

5 HOTĂRÂRE

6 STRASBOURG

7 9 iulie 2024 8 Prezenta hotărâre este definitivă, însă poate fi supusă unor modificări de formă. 9 În cauza Gümüș c. Turciei, 10 Președinte 11 Jovan 12 Ilievski, 13 Judecători 14 Diana 15 Sârcu, 16 Gediminas Sagatys 17 și 18 Grefier adjunct 19 Dorothee von Arnim, întruniți în Comitet, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a doua), 20 având în vedere cererea (nr. 44984/19) introdusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”), în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), la 6 august 1998 de cetățeanul turc Suphi Gümüș („reclamantul”), născut în 1998, cu domiciliul în Șanlıurfa și reprezentat de avocatul L.B.

Gökkan Baran, membru al Baroului Șanlıurfa, împotriva Statului Republicii Turcia, 21 decizia de a comunica Guvernului turc („Guvernul”), reprezentat de domnul Hacı Ali Açıkgül, Președintele Direcției pentru Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Turcia, plângerea în temeiul articolului 10 din Convenție și de a declara restul cererii inadmisibil, 22 observațiile părților, 23 luând în considerare decizia de respingere a obiecției Guvernului față de examinarea cererii de către un Comitet; 24 după deliberări purtate în camera de consiliu la 18 iunie 2024, 25 pronunță următoarea hotărâre, adoptată la aceeași dată:

26 OBIECTUL CAUZEI

27 1. 28 Prezenta cerere privește condamnarea penală a reclamantului care s-a soldat cu o pedeapsă cu închisoarea, însoțită de măsura amânării pronunțării hotărârii. Reclamantul se plânge de încălcarea libertății sale de exprimare, garantată de articolul 10 din Convenție. 29 2. 30 Prin rechizitoriul din 16 ianuarie 2018, procurorul Republicii din Șanlıurfa l-a acuzat pe reclamant de propagandă în favoarea unei organizații teroriste, ca urmare a unor conținuturi pe care le publicase pe contul său de Facebook. 31 3. 32 La 19 iunie 2018, Curtea de Asize nr. 5 din Șanlıurfa a hotărât condamnarea reclamantului și l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de 1 an, 2 luni și 16 zile.

Acesta a fost găsit vinovat de propagandă în favoarea unei organizații teroriste, în temeiul articolului 7/2 din Legea nr. 3713, pentru următoarele postări făcute la diverse date între 2014 și 2016 pe contul său de Facebook: o fotografie cu un semn al victoriei, însoțită de comentariul „ 33 Notați și asta, domnule Judecător: chiar dacă mâinile mele sunt în cătușe, voi spune totuși «Trăiască președintele Apo» 34 .”; o postare însoțită de comentariul „ 35 În Gever și Cizre există teroare de stat, nu rămâneți tăcuți 36 ”; o fotografie în care reclamantul poartă o brățară în culorile galben-roșu-verde și face semnul victoriei; o caricatură care înfățișează o persoană marcată „YPG” (potrivit autorităților turce, o ramură a PKK – organizație armată ilegală, Partidul Muncitorilor din Kurdistan) întâmpinând un tanc cu însemnele „ISIS” într-un oraș indicat drept „Kobane”; o fotografie cu femei înarmate, despre care se susține că sunt membre ale PKK, însoțită de comentariul „ 37 Trăiască rezistența Kobane 38 ”; o fotografie a unei persoane înarmate, în uniformă, despre care se susține că este membră a PKK, însoțită de comentariul „ 39 Kobane este locul rezistenței 40 " 41 Curtea 42 de 43 Asize 44 a apreciat că postările menționate mai sus susțineau și încurajau metodele violente ale PKK și ale membrilor săi și constituiau infracțiunea de propagandă în favoarea unei organizații teroriste.

Cu toate acestea, Curtea de Asize a decis amânarea pronunțării hotărârii, în temeiul articolului 231/5 din Codul de procedură penală (pentru textul acestei dispoziții, a se vedea 45 Durukan și Birol c. Turciei 46 , nr. 14879/20 și 13440/21, § 23, 3 octombrie 2023) și a hotărât ca reclamantul să fie supus unei perioade de supraveghere de trei ani. 47 4. 48 La 21 iunie 2018, reclamantul a contestat hotărârea Curții de Asize nr. 5 din Șanlıurfa. La 2 iulie 2018, Curtea de Asize nr. 6 din Șanlıurfa a respins recursul reclamantului, arătând că erau îndeplinite criteriile pentru amânarea pronunțării hotărârii și că decizia de amânare era conformă legii atât din punct de vedere procedural, cât și pe fond.

49 5. 50 La 20 iulie 2018, reclamantul a formulat o cerere individuală la Curtea Constituțională Turcă, plângându-se de faptul că condamnarea sa, însoțită de pedeapsa amânată, îi încălca libertatea de exprimare. Prin decizia sa din 28 mai 2019, Curtea Constituțională Turcă a declarat inadmisibilă cererea individuală a reclamantului ca fiind vădit nefondată, observând că pretențiile nu erau întemeiate. 51 6. 52 Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 10, de faptul că a fost condamnat pentru că a publicat conținut pe Facebook.

53 APRECIEREA CURȚII

54 CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 10 DIN CONVENȚIE

55 Cu privire la admisibilitate 56 7. 57 Guvernul a ridicat mai multe excepții preliminare. În primul rând, Guvernul a susținut că acțiunile săvârșite de reclamant legitimau și glorificau actele de violență și, în sensul articolului 17, erau contrare literei și spiritului Convenției. Prin urmare, Guvernul a susținut că cererea era incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției. 58 8. 59 Guvernul a contestat de asemenea calitatea de victimă a reclamantului, susținând că pedeapsa amânată nu impunea nicio obligație sau restricție. Guvernul a susținut că pedeapsa amânată se prescrisese, hotărârea de condamnare fusese anulată cu efectele aferente, iar dacă hotărârea ar fi fost pronunțată înainte de încetarea amânării, reclamantul ar fi putut formula recurs.

60 9. 61 În cele din urmă, Guvernul a susținut că reclamantul a avut ocazia să își exprime plângerile la nivel intern și că, în opinia Guvernului, aceste plângeri au fost examinate corespunzător, în conformitate cu normele de procedură și cu principiul subsidiarității. Guvernul a invitat Curtea să declare cererea inadmisibilă, susținând că aceasta este vădit nefondată. 62 10. 63 În ceea ce privește prima obiecție, Curtea consideră că conținutul postărilor în discuție, publicate pe contul de Facebook al reclamantului, nu urmăresc să aducă atingere drepturilor garantate de Convenție. În pofida caracterului controversat al postărilor distribuite pe Facebook, care îl elogiau pe liderul PKK și glorificau PKK sau YPG, Curtea consideră că fapta pentru care reclamantul a fost condamnat nu este de natură să încurajeze desființarea drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție.

Curtea a atras atenția asupra aceleiași concluzii referitoare la circumstanțe similare, în hotărârea 64 Durukan și Birol c. Turciei 65 (nr. 14879/20 și 13440/21, § 47, 3 octombrie 2023). Curtea a concluzionat că nu există vreo situație care să impună o îndepărtare de constatările sale și că prezenta cerere nu reprezintă un abuz de drept în temeiul articolului 17 din Convenție. Prin urmare, reclamantul are dreptul, în prezenta cauză, să beneficieze de protecția articolului 10 din Convenție. Pentru acest motiv, excepția respectivă a fost respinsă. 66 11. 67 În ceea ce privește excepția referitoare la calitatea de victimă a reclamantului, Curtea reamintește că a examinat și a respins deja excepții similare (a se vedea hotărârea menționată mai sus 68 Durukan și Birol 69 , § 43, și 70 Üçdağ c. Turciei 71 , nr. 72 23314/19, § 58, 31 august 2021). Prin urmare, pentru aceleași motive, a respins excepția.

73 12. 74 În ceea ce privește stabilirea aspectului dacă cererea este vădit nefondată, Curtea consideră că argumentele invocate de Guvern în acest context ridică probleme care impun o examinare pe fond a plângerii în temeiul articolului 10 din Convenție, mai degrabă decât a admisibilității ( 75 a se vedea hotărârea menționată mai sus 76 Durukan și Birol 77 , § 45, cu trimiterile ulterioare 78 ). 79 13. 80 Curtea constată că prezenta cerere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 81 § 82 3 lit. a) din Convenție și nici nu este inadmisibilă pentru vreun alt motiv. Prin urmare, ea trebuie declarată admisibilă. 83 Cu privire la fond 84 Argumentele părților 85 14. 86 Reclamantul a susținut că faptele pentru care a fost condamnat nu conțineau niciun element constitutiv al unei infracțiuni și că intrau în sfera dreptului la libertatea de exprimare.

87 15. 88 Guvernul a susținut că nu a existat nicio ingerință în libertatea de exprimare a reclamantului, subliniind că, din cauza aplicării măsurii amânării pronunțării hotărârii, nicio condamnare nu fusese inclusă în cazierul judiciar. Prin urmare, Guvernul a susținut că nu au existat consecințe juridice negative sau efect descurajator generate de procedura penală și de condamnarea reclamantului. 89 16. 90 În cazul în care Curtea ar constata o ingerință, Guvernul a susținut că ingerința în cauză era prevăzută de articolul 7/2 din Legea nr. 3713, într-un mod care să îndeplinească criteriile de claritate, accesibilitate și previzibilitate.

91 Aprecierea Curții 92 17. 93 Curtea consideră că faptul că reclamantul a fost condamnat cu amânarea pronunțării hotărârii, fiind supus unei perioade de supraveghere de trei ani, constituie, având în vedere efectul descurajator, o ingerință în exercitarea de către reclamant a dreptului său la libertatea de exprimare (a se vedea hotărârea menționată mai sus 94 Durukan și Birol 95 , § 56, 96 Vedat Șorli c. 97 Turciei 98 , nr. 42048/19, § 41, 19 99 octombrie 2021; și hotărârea menționată mai sus 100 Üçdağ 101 , § 102 75). 103 18. 104 În prezenta cauză, Curtea observă, în primul rând, că nu există niciun litigiu între părți în privința faptului că condamnarea penală a reclamantului avea un temei legal (articolul 7/2 din Legea nr. 3713). Curtea observă, de asemenea, că temeiul legal al măsurii care a constituit ingerința în prezenta cauză față de reclamant, respectiv amânarea pronunțării hotărârii (a se vedea pct. 17 de mai sus), este articolul 231 din Codul de procedură penală.

105 19. 106 Curtea, în hotărârea 107 Durukan și Birol 108 la care s-a făcut trimitere mai sus, a constatat deja că articolul 231 din Codul de procedură penală, care prevede deciziile de amânare a pronunțării hotărârii, nu oferă protecția necesară împotriva încălcării arbitrare de către autoritățile publice a drepturilor garantate de Convenție (§§ 66 și 67). Prezenta cerere nu prezintă vreo situație specifică ce ar impune o îndepărtare de această concluzie. Ingerința în libertatea de exprimare a reclamantului, generată de amânarea pronunțării hotărârii în decizia privind reclamantul, nu era „prevăzută de lege” în sensul articolului 10 § 2 din Convenție. 109 20. 110 Constatarea în cauză este suficientă pentru ca Curtea să hotărască încălcarea articolului 10 din Convenție.

111 APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE

112 21. 113 Reclamantul a solicitat 5.000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral și 5.000 de euro pentru cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale și a Curții. Reclamantul nu a prezentat niciun document care să îi susțină pretențiile privind cheltuielile. 114 22. 115 Guvernul a contestat pretențiile reclamantului, considerându-le neîntemeiate și excesive. 116 23. 117 Curtea a hotărât plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 2.600 de euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice impozit care ar putea fi datorat (a se vedea hotărârea menționată mai sus 118 Durukan și Birol 119 § 73). Curtea a respins pretențiile reclamantului referitoare la cheltuieli, întrucât acesta nu a prezentat nicio dovadă care să îi susțină pretenția.

120 PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 121 Declară cererea admisibilă; 122 Hotărăște că a fost încălcat articolul 10 din Convenție, 123 (a) 124 că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma de 2.600 de euro (două mii șase sute de euro), cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice impozit care ar putea fi datorat, sumă care va fi convertită în moneda Statului pârât la cursul de schimb aplicabil la data plății: 125 (b) 126 că, de la expirarea termenului menționat mai sus de trei luni și până la data plății, asupra sumei menționate mai sus va fi aplicată o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană pe perioada respectivă, majorată cu trei puncte procentuale; 127 Respinge restul cererii reclamantului privind satisfacția echitabilă.

128 Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 9 iulie 2024, în temeiul articolului 77 129 §§ 130 2 131 și 132 3 din Regulamentul Curții. 133 Dorothee von Arnim 134 Jovan Ilievski 135 Grefier adjunct 136 Președinte

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

GÜMÜȘ / TÜRKİYE

(Bașvuru no. 44984/19) KARAR STRAZBURG 9 Temmuz 2024 İșbu karar kesin olup bazı șekli değișikliklere tabi tutulabilir. Gümüș / Türkiye davasında, Bașkan Jovan Ilievski, Hâkimler Diana Sârcu, Gediminas Sagatys ve Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Dorothee von Arnim’in katılımıyla Komite olarak toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm), 1998 doğumlu, Șanlıurfa’da ikamet eden ve Șanlıurfa Barosuna bağlı Avukat L.B.

Gökkan Baran tarafından temsil edilen Türk vatandașı Suphi Gümüș’ün (“bașvuran”), Türkiye Cumhuriyeti Devleti aleyhine, Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi’ne (“Mahkeme”) İnsan Hakları ve Temel Özgürlüklerin Korunmasına ilișkin Sözleșme’nin (“Sözleșme”) 34. maddesi uyarınca, 6 Ağustos 1998 tarihinde yapmıș olduğu bașvuruyu (44984/19), Türkiye Cumhuriyeti Adalet Bakanlığı İnsan Hakları Dairesi Bașkanı Hacı Ali Açıkgül tarafından temsil edilen Türk Hükümetine (“Hükümet”), Sözleșme’nin 10. maddesi kapsamındaki șikâyetin tebliğ edilmesine ve bașvurunun geri kalan kısımlarının kabul edilemez olduğuna dair kararı, Tarafların beyanlarını, Hükümetin bașvurunun bir Komite tarafından incelenmesine karșı itirazını reddeden kararı dikkate alarak; 18 Haziran 2024 tarihinde yapılan kapalı müzakerelerin ardından, Aynı tarihte kabul edilen așağıdaki kararı vermiștir:

DAVANIN KONUSU

1. Mevcut bașvuru, bașvuranın, hükmün açıklanmasının geri bırakılması tedbiriyle beraber hapis cezası ile sonuçlanan cezai mahkûmiyetine ilișkindir. Bașvuran, Sözleșme’nin 10. maddesi kapsamındaki ifade özgürlüğünün ihlal edildiğinden șikâyet etmektedir. 2. 16 Ocak 2018 tarihli iddianameyle, Șanlıurfa Cumhuriyet Savcısı, Facebook hesabında yayımladığı belirli içeriklerden dolayı bașvuranı terör örgütü propagandası yapmakla suçlamıștır. 3. 19 Haziran 2018 tarihinde Șanlıurfa

MAHKEMENİN DEĞERLENDİRMESİ

SÖZLEȘME’NİN 10. MADDESİNİN İHLAL EDİLDİĞİ İDDİASI HAKKINDA

Kabul Edilebilirlik Hakkında

SÖZLEȘME’NİN 41. MADDESİNİN UYGULANMASI

21. Bașvuran, manevi tazmin olarak 5.000 avro ve yerel mahkemeler ile Mahkeme nezdinde olușan masraf ve giderler için de 5.000 avro talep etmiștir. Bașvuran, masraf ve giderlere ilișkin talebini destekleyecek hiçbir belge sunmamıștır.