ÖZTıRAK c. TURQUIE

Comunicat la 14 noiembrie 2020 Publicat la 30 noiembrie 2020 Secțiunea a doua Cerere nr. 46472/19 Ömer ÖZTIRAK împotriva Turciei, introdusă la 22 august 2019 OBIECTUL L condamnarea penală a reclamantului la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani, nouă luni și douăzeci și două de zile a șefului propagandei în favoarea unei organizații teroriste din cauza publicațiilor făcute pe o pagină de Facebook care ar fi fost creată și administrată de acesta.

Unele dintre aceste publicații în litigiu sunt, printre altele, următoarele: o poză a unui soldat turc pe care se scrie fraza următoare: mai mult decât furios, mai puțin furios și mai mult decât o poză a înalților lideri ai PKK (parte a muncitorilor din Kurdistan, organizație ilegală armată) însoțită de următoarea declarație: imagini pe care membrii PKK atacă forțele de ordine o publicație pe care există un apel de a lansa cocktail-uri Molotov pe poliție fotografii ale membrilor decedați ai PKK calificați ca martiri o declarație a unui lider PKK după cum urmează: Invocând art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție, recurentul susține că instanțele naționale s-au bazat pe condamnarea sa numai pe depozițiile pe care le făcuse în fața poliției în lipsa unui avocat, în timp ce a negat că era administrator al paginii de Facebook în cauză în depozițiile sale ulterioare făcute în fața unui judecător.

Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare pe baza condamnării sale penale pentru publicațiile făcute pe o pagină Facebook de care se declară a fi administrator. Întrebări cu privire la părți A beneficiat reclamantul de un proces echitabil în stabilirea acuzațiilor penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 alin. (1) din Convenție? A existat o încălcare a articolului 6 alineatul (3) litera (c) din convenție, din cauza lipsei de asistență juridică furnizată reclamantului în cursul anchetei preliminare? În special, reclamantul poate fi considerat că a renunțat la dreptul său la asistență juridică atunci când a depus mărturie la poliție (a se vedea Simeonovi c. Bulgaria [GC], nr. 2180/04, 12 mai 2017)? Utilizarea de către instanțele naționale a declarațiilor reclamantului către poliție a adus atingere echității generale a procedurilor penale împotriva acestuia?

A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție, din cauza procedurii penale diligente împotriva sa și a condamnării sale pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste?

În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea Faruk Temel c. Turcia, 16853/05, § 57, 1 februarie 2011 și Belgia c. Turcia, 50171/09, § 31, 34 și 35, 6 decembrie 2016) În special, având în vedere conținutul publicațiilor care s-ar face pe pagina de Facebook în cauză, contextul în care aceste publicații au inclus, capacitatea lor de a face rău, naturii și greoaiei pedepsei aplicate reclamantului și circumstanțelor cauzei, instanțele naționale au efectuat în deciziile lor o examinare suficientă și o balanță adecvată între interesele implicate în conformitate cu criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare ( Gözel și Özer c. Turcia, nr. 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Mart și alții c. Turcia, n 57031/10, § 32, 19 martie 2019)

Communiquée le 14 novembre 2020 Publié le 30 novembre 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 46472/19 Ömer ÖZTIRAK contre la Turquie introduite le 22 aout 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant à une peine d’emprisonnement de deux ans, neuf mois et vingt-deux jours du chef de propagande en faveur d’une organisation terroriste en raison des publications faites sur une page Facebook qui aurait été créée et administrée par lui.

Certaines de ces publications litigieuses sont notamment les suivantes : - une photo d’un soldat turc sur laquelle est écrite la phrase suivante : « qu’il y ait plein de colère, de haine et d’injures » - une photo des hauts dirigeants du PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan, organisation illégale armée) accompagnée de leur déclaration suivante : « Le peuple kurde demandera absolument des comptes pour ce massacre » - des images sur lesquelles les membres du PKK attaquent les forces de l’ordre - une publication sur laquelle il y a un appel à lancer des cocktails Molotov sur la police - les photos des membres décédés du PKK qualifiés de martyres - une déclaration d’un dirigeant du PKK comme suit : « nous allons nous venger » Invoquant l’article 6 § 3 d) de la Convention, le requérant allègue que les juridictions nationales se sont appuyées pour le condamner seulement sur la déposition qu’il avait faite devant la police en l’absence d’un avocat, alors qu’il avait nié être l’administrateur de la page Facebook concernée dans ses dépositions ultérieures faites devant un juge.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à son droit à la liberté d’expression à raison de sa condamnation pénale pour des publications faites sur une page Facebook dont il conteste être l’administrateur.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il bénéficié d’un procès équitable dans la détermination des charges pénales retenues contre lui, conformément à l’article 6 § 1 de la Convention ? a) Y a-t-il eu une violation de l’article 6 § 3 (c) de la Convention, en raison de l’absence d’assistance juridique fournie au requérant pendant l’enquête préliminaire ? En particulier, le requérant peut-il être considéré comme ayant renoncé à son droit à l’assistance juridique lors de sa déposition à la police (voir Simeonovi c. Bulgarie [GC], n o 21980/04, 12 mai 2017) ? b) L’utilisation par les juridictions nationales des déclarations du requérant à la police a-t-il porté atteinte à l’équité globale de la procédure pénale engagée contre lui ? 2. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, à raison de la procédure pénale diligentée à son encontre et de sa condamnation pour propagande en faveur d’une organisation terroriste ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire , au sens de l’article 10 § 2 (voir Faruk Temel c. Turquie, n o 16853/05, §§ 53 ‑ 57, 1 er février 2011 et Belge c. Turquie, n o 50171/09, §§ 31, 34 et 35, 6 décembre 2016) ? En particulier, eu égard au contenu des publications qui seraient faites sur la page Facebook en question, au contexte dans lequel ces publications s’inscrivaient,

à leur capacité à nuire, à la nature et la lourdeur de la peine infligée au requérant et les circonstances de l’affaire, les juridictions nationales ont-elles effectué dans leur décisions un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre les intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression ( Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010 et Mart et autres c. Turquie , n o 57031/10, § 32, 19 mars 2019) ?