TOSUN v. TURKEY

Comunicat la 8 iulie 2019 SECȚIUNE Cerere nr. 67568/17 Șahin TOSUN împotriva Turciei depusă la 21 august 2017 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul de a reconstitui o parcelă de teren către solicitant, în ciuda incapacității autorităților de a respecta condițiile de donare prin care proprietatea a fost inițial transferată la acestea de către solicitant. Donarea a fost făcută cu condiția ca restul terenului reclamantului să fi fost inclus într-un plan urban de către municipalitatea Küçükçekmece în termen de 2 luni. Planul urban elaborat de municipiu în conformitate cu condițiile de donare a fost anulat de către instanțe interne la cererea Comunității Metropolitane de Istanbul. Procedura civilă depusă de reclamant pentru anularea donației din cauza nerespectării condițiilor protocolului a fost respinsă de Curtea de Casație, din cauza faptului că reclamantul a vândut terenul înainte de anularea planului urban.

Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în temeiul articolului 6 din Convenție, având în vedere că motivele prezentate de Curtea de Casație nu erau conforme cu faptele cazului, deoarece a vândut terenul nu înainte, ci după anularea planului. Reclamantul susține, în continuare, că refuzul de a-și restabili parcela de teren a constituit o încălcare a dreptului său la bucuria pașnică a bunurilor sale în sensul articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenție. Întrebări aduse părților au existat o ingerință în dreptul reclamantului la bucuria pașnică a bunurilor sale, în sensul articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenție, având în vedere nerestituirea plăcii de teren ale reclamantului?

A fost această interferență în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege? Având în vedere concluziile Curții în cazul Karaman c. Turcia (n. 6489/03, 15 ianuarie 2008), această interferență a impus o sarcină individuală excesivă reclamantului? Motivele prezentate în hotărârea Curții de Casație au fost conforme cu faptele? În caz contrar, a constituit o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în sensul articolului 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 8 July 2019

SECOND SECTION

Application no. 67568/17 Șahin TOSUN against Turkey lodged on 21 August 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal to restitute a plot of land to the applicant, despite the failure of the authorities to comply with the conditions of the donation by which the property was initially transferred to them by the applicant. The donation was made on condition that the rest of the applicant’s land would have been included in an urban plan by the Küçükçekmece Municipality within 2 months. The urban plan prepared by the Municipality in accordance with the conditions of the donation was annulled by the domestic courts upon the request of the Istanbul Metropolitan Municipality. The civil proceedings brought by the applicant for the annulment of the donation on account of the Municipality’s failure to meet the conditions of the Protocol was dismissed by the Court of Cassation, on the grounds that the applicant had sold the land before the annulment of the urban plan.

The applicant complains of a violation of his right to a fair trial under Article 6 of the Convention on the ground that the reasons given by the Court of Cassation were not consistent with the facts of the case as he had sold the land not before but after the annulation of the plan. The applicant further alleges that the refusal to restitute his plot of land amounted to a violation of his right to peaceful enjoyment of his possessions within the meaning of Article 1 Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a in interference with the applicant’s right to peaceful enjoyment of his possessions, within the meaning of Article 1 Protocol No. 1 to the Convention, on account of the non-restitution of the applicant’s plot of land? Was this interference in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law? In the light of the Court’s findings in the case of Karaman v. Turkey (no. 6489/03, 15 January 2008), did that interference impose an excessive individual burden on the applicant? 2. Were the reasons set out in the Court of Cassation’s judgment consistent with the facts? If not, did it amount to a violation of the applicant’s right to a fair trial within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention?