Novozhenova împotriva Rusiei

Comunicat la 9 iulie 2019 THIRD SECTION Cererea nr. 22156/19 Veronika Nikolayevna NOVOZHENOVA împotriva Rusiei depusă la 15 aprilie 2019 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Veronika Nikolayevna Novozhenova, este un național rus, care s-a născut în 1999 și trăiește în Murmansk. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl O. Beznisko, un avocat practicant la Moscova. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este membru al așa-numitei mișcări civice Protests Endless din Moscova. La 6 octombrie 2018, anumite membri ale acestei mișcări au organizat demonstrații spontane și au fost arestați și duși la secția de poliție Tverskoy mai târziu în seara.

Reclamantul a aflat despre arestarea și, pe la ora 11.40, a încercat să intre în secția de poliție, dar ușa a fost închisă. După aceea, reclamantul și nouă alte persoane au rămas pe trotuarul pietonal lângă secția de poliție, strigând sloganuri și protestând împotriva arestării prietenilor lor și susținând eliberarea lor. Potrivit reclamantului, toți manifestanții s-au comportat în mod pașnic și nu au făcut nimic pentru a împiedica accesul la secția de poliție; au început doar să se țină de mână într-un „lanț uman” când poliția a început să-i aresteze (vezi mai jos). La ora 10:00, reclamantul a fost arestat în legătură cu o infracțiune în temeiul articolului 19.3 § 1 din Codul de infracțiuni administrative (CAO).

Reclamantul a rămas privat de libertate până și în timpul procesului din 8 octombrie 2018 (a se vedea mai jos). La 8 octombrie 2018, judecătorul Z. din Curtea de districtă Presnenskiy din Moscova a condamnat reclamantul pentru obstacolul accesului ofițerilor de poliție la secția de poliție (când acoperă un arest) în timpul acțiunii sale de protest la 6 octombrie 2018. În opinia instanței, acest lucru a constituit obstacol pentru exercitarea sarcinilor oficiale de către un funcționar public (Luосשтствование исолнени ), pedepsită în temeiul articolului 19.3 § 1 din CAO. Curtea a condamnat reclamantul la zece zile de detenție administrativă. Ea a început să îndeplinească condamnarea în aceeași seară.

La 8 octombrie 2018, un ofițer de poliție a compilat un dosar de infracțiune acuzând reclamantul unei infracțiuni în temeiul articolului 20.2 § 6.1 din CAO pentru obstacolul accesului la secția de poliție în timpul acțiunii de protest la 6 octombrie 2018. Reclamantul a aflat despre acest lucru la 16 octombrie 2018 (a se vedea mai jos). La orele 11.55, 16 octombrie 2018, reclamantul a fost eliberat și arestat din nou în legătură cu acuzația în temeiul articolului 20.2 § 6.1 din CAO. Reclamantul a fost dus la secția de poliție. La 17 octombrie 2018 judecătorul Z. a condamnat reclamantul pentru acces iminent la secția de poliție în timpul acțiunii sale de protest la 6 octombrie 2018 și a condamnat-o la douăsprezece zile de detenție administrativă.

La 18 octombrie 2018, Tribunalul orașului Moscova a susținut hotărârea din 8 octombrie 2018. Reclamantul a recurs împotriva hotărârii din 17 octombrie 2018 indicând că continuarea procedurii în a doua cauză constituie o încălcare a principiului ne bis in idem.

La 22 octombrie 2016, Tribunalul oraș a susținut hotărârea din 17 octombrie 2018. Curtea de recurs a formulat următoarele concluzii: (a) infracțiunea (presumabil, însemnată infracțiunea prevăzută la art. 20.2 § 6.1 din CAO) pedepsită prin detenție, „având în vedere circumstanțele specifice, [ar fi fost] imposibilă compilarea unui dosar de infracțiune în locul în care a fost descoperit infracțiunea”; recurgerea la procedurile de escortă și arestare a fost legală; (b) Nu exista niciun motiv pentru a discontinua urmărirea penală în temeiul articolului 20.2 § 6.1 deoarece condamnarea anterioară în temeiul articolului 19.3 din CAO se referă la un obiect protejat diferit, în timp ce art. 20.2 era lex specialis în raport cu art. 19.3 din CAO.

art. 19.3 § 1 din CAO prevede că următoarea conduită este pedepsită cu o amendă de la RUB 500 la 1000 sau cu o detenție administrativă timp de până la 15 zile: (i) nerespectarea unei ordine legale sau a unei cereri formulate de un ofițer de poliție, un ofițer militar, un ofițer de închiriere sau un ofițer de gardă națională, în legătură cu exercitarea sarcinilor sale referitoare la asigurarea ordinii publice și siguranței publice; (ii) obstacolul exercitării atribuțiilor oficiale de către un funcționar public (Lurical-Trabuc) (Articul 20.2 § 6.1 din CAO pedepsește cu o amendă sau până la 15 zile de detenție administrativă următoarele acțiuni: participarea la un eveniment public neaprobat în cazul în care o astfel de participare a împiedicat funcționarea: obiecte vitale (Lurialuri vitale) ), transport sau infrastructură socială, comunicații; mișcarea pietonilor sau a vehiculelor; accesul la sedii rezidențiale sau clădirile legate de transport sau infrastructură socială.

În conformitate cu art. 4.1 alineatul § 5 din CAO, nimeni nu trebuie să fie considerat responsabil administrativ de două ori pentru „delictul administrativ egal”. În temeiul articolului 24.5 § 1 nu ar trebui inițiat procedurile în temeiul CAO sau, dacă ar fi inițiat, nu ar trebui întrerupt în cazul în care nu există corpus delicti (punctul 2) sau în cazul în care există o decizie de impunere a unei sentințe sau de întrerupere a procedurii din cauza faptului exact acelașiui fapt al acțiunilor ilegale de către aceeași persoană, în măsura în care infracția este proscrisă de același articol din CAO (punctul 7). În cazul în care există mai multe înregistrări ale infracțiunilor administrative cu privire la aceeași persoană, fiecare înregistrare este depusă unei instanțe care urmează să fie examinată separat.

O instanță emite o hotărâre separată cu privire la fiecare infracțiune conexe (art. 4.4 § 1 din CAO și Hotărârea nr. 5 din 24 martie 2005 de către Curtea Supremă Plenară a Rusiei (punctul 4 alineatul 8). În cazul în care o (in)acțiune din partea inculpatului se referă la mai multe infracțiuni în temeiul articolelor diferite ale CAO și care intră sub jurisdicția aceleiași instanțe, se impune o sentință administrativă în legătură cu cea mai strictă penalitate legală. În cazul în care există motive de impunere a unei sentințe în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 4.4 § 2, cazurile ar trebui să fie însoțite și examinate într-un set de proceduri care rezultă într-o hotărâre unică (punctul 4 alineatul (9) din Hotărârea).

art. 20.2 § 5 din CAO prevede că următoarea conduită este pedepsită cu o amendă de la RUB. 10.000 până la RUB 20.000 sau până la patruzeci de ore de muncă comunitară: încălcarea unui participant într-un eveniment public al procedurii stabilite pentru un eveniment public. După cum se prevede la punctul 33 din Hotărârea nr. 28 din 26 iunie 2018 de către Curtea Supremă Plenară a Rusiei, încălcarea menționată de mai sus impune instanței să stabilească că manifestantul nu a respectat (sau încălcat) una dintre obligațiile (sau interdicțiile) care revin manifestanților în temeiul secțiunii 6(3) și (4) din Legea privind evenimentele publice. De exemplu, o astfel de obligație necesită respectarea tuturor ordinelor legale formulate de poliție, ofițeri militari sau ofițeri de gardă națională.

Curtea Supremă Plenară a indicat că non-o demonstrantă conformitatea cu aceste ordine sau rezistență față de acești ofițeri în exercitarea sarcinilor lor oficiale în cursul unui eveniment public intră în cadrul unei infracțiuni în temeiul articolului 20.2 § 5 din CAO. „În acest context specific” această dispoziție este lex specialis față de art. 19.3 § 1 din CAO.

Aplicând interpretarea de mai sus într-o decizie de revizuire emisă în temeiul articolului 30.12 din CAO la 29 iunie 2018, în cazul nr. 78-AD18-5, un judecător al Curții Supreme a Rusiei a declarat: „[Acuzatul] a fost urmărit din motive că, ca participant la o persoană necunoscută a notificat evenimentul public, ea nu a respectat ordinele legale ale unui ofițer de poliție care o cere să înceteze participarea la acest eveniment public ... În acest caz [art. 20.2 § 5 din CAO] este lex specialis față de art. 19.3 § 1 din CAO ... Astfel, comportamentul [apărător] nu constituie corpus delicti în temeiul acestei dispoziții ... În același timp, nu este posibilă reclasificare a acțiunilor inculpatului din următoarele motive ... Reclasificare de la un articol al CAO la altul atunci când tipul de obiect protejat de aceste dispoziții (единой родовой о ) este aceeași și în cazul în care o nouă sentință nu ar agrava poziția inculpatului ... Articolele 19.3 și 20.2 sunt conținute în diferite capitole CAO ... și protejează diferite tipuri de obiecte ... art. 20.2 § 5 prevede o teză mai strictă decât art. 19.3 § 1 ... În conformitate cu art. 4.1 § 5 din CAO, nimeni nu ar trebui să fie considerat responsabil mai mult de o dată pentru aceeași infracțiune administrative ...” COMPLAINTE Referite la art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție,

reclamantul se plânge în legătură cu continuarea urmăririi în temeiul articolului 20.2 § 6.1 din CAO după decizia de recurs privind taxa în temeiul articolelor 19.3 § 1. Reclamantul pune, de asemenea, probleme în temeiul articolului 5 § 1, 6, 10 și 11 din Convenție. Întrebarea părților a existat o încălcare a articolului 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție din cauza continuării procesului în temeiul articolului 20.2 § 6.1 din CAO după decizia de recurs privind taxa în temeiul articolelor 19.3 § 1? În special, care este domeniul de aplicare al lex specialis și ne bis in idem principiile prevăzute de CAO?

Sunt similare cu principiul ne bis in idem în temeiul jurisprudenței Curții în temeiul articolului 4 § 1 din Protocolul nr. 7? Legea rusă cere un judecător într-un al doilea caz CAO să-l întrerupă din cauza hotărârii finale în alt caz privind urmărirea penală pentru aceleași fapte sau fapte care sunt substanțial aceleași sau care se suprapun într-o măsură semnificativă?

Este disponibil acest curs de acțiune în cazul în care primul proces final se referă la art. 19.3 din CAO (în comparație cu Hotărârea nr. 28 din 26 iunie 2018 de Curtea Supremă Plenară a Rusiei punctul 33)? având în vedere jurisprudența stabilită de Curte în cazuri similare: a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție din cauza escortarii și arestării administrative a reclamantului ( административновтавление и δадерפание ) din 16 până la 17 octombrie 2018? În special, a fost orice presupusă imposibilitate de a compila înregistrarea infracțiunilor în temeiul articolului 20.2 § 6.1 din CAO la fața locului la 6 octombrie 2018 o justificare legală adecvată pentru aplicarea procedurii de escorta zece zile mai târziu, care este la 16 octombrie 2018? Autoritățile naționale au furnizat vreun raționament în ceea ce privește cerința legală a „circunstanțelor excepționale” pentru aplicarea procedurii de arest, în special având în vedere că înregistrarea infracțiunii a fost deja compilată la 8 octombrie 2018? Au existat încălcări ale articolului 6 §§ §§ 1 și alin. (d) din Convenție din cauza lipsei unei părți judecătorești la ședința de judecată în cazurile CAO și refuzul de a examina martorii împotriva reclamantului sau în numele apărării?

Au existat încălcări ale articolelor 10 și 11 din Convenție din cauza escortarii și arestării administrative ale reclamantului ( административн Curtea rusă a evaluat dacă nuința cauzată de reclamant (și de colegul ei protestanți) a cauzat perturbații la viața obișnuită depășind tulburări minore care rezultă din exercitarea normală a dreptului de adunare pașnică într-un loc public (compare Navalnyy c. Rusia [GC], nos. 29580/12 și 4 altele, § 143, 15 noiembrie 2018)? În special, a fost stabilit convingător că comportamentul reclamantului în jurul nopții de miezul nopții la trotuarul de lângă secția de poliție a împiedicat mișcarea pietonilor sau a vehiculelor, sau funcționarea oricărui „obiect vital”?

A fost posibil să depună în avans o notificare anterioară despre un “eveniment public” care rezultă dintr-o reacție spontană la circumstanțe care s-a întâmplat în seara 6 octombrie 2018? Legea rusă acoperă situația unui adevărat protest spontan (a se vedea Navalnyy , citat mai sus §§ 140-42, și Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele, §§ 451-56 și 473, 7 februarie 2017)?

Communicated on 9 July 2019

THIRD SECTION

Application no. 22156/19 Veronika Nikolayevna NOVOZHENOVA against Russia lodged on 15 April 2019

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Veronika Nikolayevna Novozhenova, is a Russian national, who was born in 1999 and lives in Murmansk. She is represented before the Court by Mr O. Beznisko, a lawyer practising in Moscow. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant is member of the so-called Endless Protest civic movement in Moscow. On 6 October 2018 certain members of that movement held spontaneous demonstrations and were arrested and taken to the Tverskoy police station later in the evening. The applicant learnt about the arrest and, around 11.40 p.m., tried to enter the police station but the door was locked. Thereafter the applicant and nine other people remained on the pedestrian sidewalk next to the police station, shouting slogans and protesting against the arrests of their friends and claiming their release.

According to the applicant, all demonstrators behaved peacefully and did nothing to impede access into the police station; they only started to hold each other’s hands in a “human chain” when the police started to arrest them (see below). At 10 p.m. the applicant was arrested in relation to an offence under Article 19.3 § 1 of the Code of Administrative Offences (CAO). The applicant remained deprived of liberty until and during the trial on 8 October 2018 (see below). On 8 October 2018 judge Z. in the Presnenskiy District Court of Moscow convicted the applicant for impeding the police officers’ access to the police station (when escorting an arrestee) during her protest action on 6 October 2018. In the court’s view, this amounted to impediment to the exercise of official duties by a public official ( воспрепятствование исполнению служебных обязанностей ), which is punishable under Article 19.3 § 1 of the CAO.

The court sentenced the applicant to ten days of administrative detention. She started to serve the sentence on the same evening. On 8 October 2018 a police officer compiled an offence record accusing the applicant of an offence under Article 20.2 § 6.1 of the CAO for impeding access to the police station during the protest action on 6 October 2018. The applicant learnt about this on 16 October 2018 (see below). At 11.55 p.m. on 16 October 2018 the applicant was released and arrested again in relation to the accusation under Article 20.2 § 6.1 of the CAO. The applicant was taken to the police station. On 17 October 2018 judge Z. convicted the applicant for impending access to the police station during her protest action on 6 October 2018 and sentenced her to twelve days of administrative detention.

On 18 October 2018 the Moscow City Court upheld the judgment of 8 October 2018. The applicant appealed against the judgment of 17 October 2018 indicating that the continuation of the proceedings in that second case constituted a violation of the ne bis in idem principle. On 22 October 2016 the City Court upheld the judgment of 17 October 2018. The appeal court made the following findings: (a) The offence (presumably, meaning the offence under Article 20.2 § 6.1 of the CAO) being punishable by detention, “in view of the specific circumstances it [had been] impossible to compile an offence record on the spot where the offence had been discovered”; recourse to the escort and arrest procedures had been lawful; (b) There was no grounds for discontinuing the prosecution under Article 20.2 § 6.1 because the earlier conviction under Article 19.3 of the CAO concerned a different protected object while Article 20.2 was lex specialis vis-à-vis Article 19.3 of the CAO.

Relevant domestic law and practice Administrative offences Article 19.3 § 1 of the CAO provides that the following conduct is punishable with a fine of from RUB 500 to 1,000 or administrative detention for up to fifteen days: (i) non-compliance with a lawful order or request made by a police officer, a military officer, a detention facility officer or a National Guard officer, in connection with the exercise of his or her duties relating to securing public order and public safety; (ii) impediment to the exercise of official duties by a public official ( воспрепятствование исполнению служебных обязанностей ). Article 20.2 § 6.1 of the CAO punishes with a fine or up to fifteen day’s administrative detention the following actions: participation in a non ‑ approved public event where such participation has impeded the functioning of: vital objects ( объекты жизнеобеспечения ), transport or social infrastructure, communications; movement of pedestrians or vehicles; access to residential premises or buildings relating to transport or social infrastructure.

Double jeopardy in CAO proceedings Pursuant to Article 4.1 § 5 of the CAO, no one must be found administratively liable twice for the “same administrative offence”. Under Article 24.5 § 1 proceedings under the CAO should not be initiated or, if initiated, should be discontinued where there is no corpus delicti (subparagraph 2) or where there is a decision to impose a sentence or to discontinue the proceedings on account of the very same fact of unlawful actions by the same person, in so far as the offence is proscribed by the very same Article(s) of the CAO (subparagraph 7). Where there are several records of administrative offences in respect of the same person, each record is submitted to a court to be examined separately.

A court issues a separate judgment in respect of each related offence (Article 4.4 § 1 of the CAO and Ruling No. 5 of 24 March 2005 by the Plenary Supreme Court of Russia (paragraph 4(8)). Where one (in)action on the part of the defendant concerns several offences under different Articles of the CAO and which fall within the jurisdiction of the same court, an administrative sentence is imposed with reference to the strictest statutory penalty. Where there are grounds for imposing a sentence in accordance with the rule set out in Article 4.4 § 2, the cases should be joined and examined in one set of proceedings resulting in a single judgment (paragraph 4(9) of the Ruling). Article 20.2 § 5 of the CAO provides that the following conduct is punishable with a fine of from RUB 10,000 to RUB 20,000 or up to forty hours of community work: violation by a participant in a public event of the established procedure for a public event.

As specified in paragraph 33 of Ruling No. 28 of 26 June 2018 by the Plenary Supreme Court of Russia, the above-mentioned violation requires the court to establish that the demonstrator did not comply with (or violated) one of the obligations (or prohibitions) incumbent on demonstrators under section 6(3) and (4) of the Public Events Act. For instance, one such obligation requires compliance with all legal orders made by the police, military officers or National Guard officers. The Plenary Supreme Court indicated that a demonstrator’s non ‑ compliance with such orders or resistance to those officers in the exercise of their official duties in the course of a public event falls within the ambit of an offence under Article 20.2 § 5 of the CAO.

“In this specific context” this provision is lex specialis vis-à-vis Article 19.3 § 1 of the CAO.

Applying the above interpretation in a review decision issued under Article 30.12 of the CAO on 29 June 2018 in case no. 78-AD18-5, a judge of the Supreme Court of Russia stated: “[The defendant] was prosecuted on the grounds that as a participant in a non ‑ notified public event, she had not complied with lawful orders of a police officer requiring her to cease her participation in that public event ... In the present case [Article 20.2 § 5 of the CAO] is lex specialis vis-à-vis Article 19.3 § 1 of the CAO ... Thus, the [defendant’s] conduct does not constitute corpus delicti under that provision ... At the same time, it is not possible in the present case to reclassify the defendant’s actions for the following reasons ... Reclassification from one Article of the CAO to another is possible when the type of object protected by those provisions ( единый родовой объект посягательства ) is the same and where a new sentence would not worsen the position of the defendant ... Articles 19.3 and 20.2 are contained in different Chapters of the CAO ... and protect different types of objects ... Article 20.2 § 5 provides for a stricter sentence than Article 19.3 § 1 ... Pursuant to Article 4.1 § 5 of the CAO, no one should be found liable more than once for the same administrative offence ...” COMPLAINTS Referring to Article 4 § 1 of Protocol No. 7 to the Convention,

the applicant complains about the continued prosecution under Article 20.2 § 6.1 of the CAO after the appeal decision on the charge under Articles 19.3 § 1. The applicant also raises issues under Article 5 § 1, 6, 10 and 11 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was there a violation of Article 4 § 1 of Protocol No. 7 to the Convention on account of the continued prosecution under Article 20.2 § 6.1 of the CAO after the appeal decision on the charge under Articles 19.3 § 1? In particular, what is the scope of the lex specialis and ne bis in idem principles under the CAO? Are they similar to the ne bis in idem principle under the Court’s case-law under Article 4 § 1 of Protocol No. 7? Does Russian law require a judge in a second CAO case to discontinue it on account of the final judgment in another case relating to the prosecution for the same facts or facts that are substantially the same or overlap to a significant extent?

Is this course of action available where the first final proceedings concern Article 19.3 of the CAO (compare with of Ruling No. 28 of 26 June 2018 by the Plenary Supreme Court of Russia paragraph 33)? Having regard to the Court’s established case-law in similar cases: 2. Was there a violation of Article 5 § 1 of the Convention on account of the applicant’s administrative escorting and arrest ( административные доставление и задержание ) from 16 to 17 October 2018? In particular, was any alleged impossibility to compile the offence record under Article 20.2 § 6.1 of the CAO on the spot on 6 October 2018 a proper statutory justification for applying the escort procedure ten days later, that is on 16 October 2018? Did the national authorities provide any reasoning as regards the statutory requirement of “exceptional circumstances” for then applying the arrest procedure, in particular given that the offence record had already been compiled on 8 October 2018? 3. Were there violations of Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention on account of the lack of a prosecuting party at the trial hearings in the CAO cases and the refusals to examine witnesses against the applicant or on behalf of the defence?

4. Were there violations of Articles 10 and 11 of the Convention on account of the applicant’s administrative escorting and arrest ( административные доставление и задержание ) from 6 to 8 and then from 16 to 17 October 2018 and her prosecution for administrative offences? In particular: - Did the Russian courts assess whether the nuisance caused by the applicant (and hers fellow protestors) had caused disruption to ordinary life exceeding minor disturbance that follows from normal exercise of the right of peaceful assembly in a public place (compare Navalnyy v. Russia [GC], nos. 29580/12 and 4 others, § 143, 15 November 2018)? In particular, was it convincingly established that the applicant’s conduct around midnight at the sidewalk next to the police station had impeded movement of pedestrians or vehicles, or the functioning of any “vital objects”?

- Was it practicable to lodge in advance a prior notification about a “public event” arising from a spontaneous reaction to circumstances that happened in the evening of 6 October 2018? Did Russian law accommodate the situation of a genuine spontaneous protest (see Navalnyy , cited above, §§ 140-42, and Lashmankin and Others v. Russia , nos. 57818/09 and 14 others, §§ 451-56 and 473, 7 February 2017)?