TUNÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE

Publicat pe 10 iunie 2025 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 9525/23 Zeynep TUNÇ și altele împotriva Türkiye introdusă la 21 februarie 2023, comunicată la 19 mai 2025 OBIECTUL L Forțele de securitate au condus operațiuni în unele orașe din sud-estul Türkiye după ce s-au aflat în zona de acoperire din cauza deteriorării situației de securitate din vara anului 2015 (pentru detalii, a se vedea Selahattin Demirtaș c. Turcia (n [GC], n 14305/17, §§ 29-39, 22 decembrie 2020 și Ahmet Tunç și altele c. Turcia (dec.) n 4333/16 și 31542/16, §§ 7-9, 29 ianuarie 2019). Fundația pentru Drepturile Omului din Türkiye a raportat moartea a cel puțin 338 de persoane, inclusiv a rudelor reclamanților, între 16 august 2015 și 20 aprilie 2016 în timpul operațiunilor de securitate.

În perioada noiembrie 2016-februarie 2018, procurorii Republicii au emis hotărâri de nejudiciare, considerând că recurgerea la forță era conformă cu legea. La 5 iulie 2022, Curtea Constituțională a ajuns la concluzia că partea materială a dreptului la viață al rudelor reclamanților nu a fost violată, cu excepția cazului în care Asya Yuksel a decedat (în care nu a prezentat nicio altă precizare). În fața Curții, reclamanții invocă o încălcare a articolului 2 din convenție, atât în partea sa materială, cât și în partea sa procedurală, contestă lipsa de asistență medicală de urgență și recurgerea la forța disproporționată a autorităților în cadrul operațiunilor de securitate. În plus, ei se plâng că ancheta penală efectuată în temeiul dreptului intern nu este adecvată și părtinitoare din partea autorităților naționale.

Reclamantul Abdulkerim Ürün care denunță în fața Curții recursul la forță criminală împotriva fiicei sale Asya Yuksel, poate trece pentru că a epuizat căile de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție, ținând cont în special de faptul că nu a făcut o opoziție în fața judecătorului de pace la ordonanța de nejudiciare pronunțată de procurorul Republicii Dreptul rudelor reclamanților la viață, consacrat prin art. 2 din convenție, a fost încălcat în speță prin recurgerea la forță a autorităților în cadrul operațiunilor de securitate (Guliani și Gaggio c. Italia [GC], nr 23458/02, § 208-210, CEDH 2011 (extracturi), McCann și alții c. Regatul Unit, 27 septembrie 1995, § 146-150, seria A n 324 , și Erdo 19807/92, §§ 65-69, 25 aprilie 2006) Autoritățile responsabile cu planificarea și conducerea operațiunilor de securitate au pus în aplicare vigilența necesară pentru a se asigura că orice pune în pericol viața lui a fost redusă la minimum ( McCann și alții c. Regatul Unit, citată anterior, § 195-213, Tagayeva și alții c. Rusia, n 26562/07 și 6 altele, § 562-563, 13 aprilie 2017; și Perk și alte c. Turcia , nr. 50739/99, §§ 53-73, 28 martie 2006) Statul pârât și-a încălcat obligația de a proteja viața rudelor reclamanților cu încălcarea articolului 2 din convenție,

din cauza unei lipse de îngrijire medicală de urgență (a se vedea pentru obligațiile pozitive ale statului care decurg din art. 2 din convenție, la cauza Centrul de resurse juridice în numele lui Valentin Campeanu c. România ([GC], n 47848/08, § 130, CEDO 2014)) Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (Salman c. Turcia [GC], n 2186/93, § 104, CEDO 2000-VII Güleç c. Turcia, 27 iulie 1998, § 81, Rec., 1998, p. , nr. 21689/93, §§ 296-330, 6 aprilie 2004, Kanl Electroluxbaș c. Turcia, n 3244/96, §§ 39-51, 8 decembrie 2005), anchetele interne privind decesele în cauză au îndeplinit cerințele articolului 2 din convenție În special, modul în care sistemul de justiție turc a răspuns la decesele rudelor reclamanților a permis stabilirea răspunderii depline a agenților sau autorităților de stat pentru rolul lor în aceste evenimente și asigurarea punerii în aplicare efective a dispozițiilor dreptului intern care asigură respectarea dreptului la viață (Külah și Koyuncuc.

Turcia, 24827/05, §§ 39-44, 23 aprilie 2013 și Kasap și alții c. Turcia, n 8656/10, § 57-60, 14 ianuarie 2014) Procedurile în cauză, atât în stadiul de Ö Õ , cât și în cel de la Curtea Constituțională, au fost efectuate cu celeritatea necesară (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], n 24014/05, § 178, 14 aprilie 2015) Au luat procurorii responsabili de caz toate măsurile rezonabile la dispoziția lor pentru a stabili circumstanțele prezentelor cauze și pentru a ajunge la concluzii privind o analiză meticuloasă, obiectivă și imparțială a tuturor elementelor relevante (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç, citată anterior, punctul 174-175)?

Anchetele au fost accesibile reclamanților în măsura în care este necesar pentru protejarea intereselor lor legitime (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç, citată anterior, punctul 179) Guvernul este rugat să furnizeze dosarele anchetelor penale privind faptele care constituie obiectul prezentei cereri. Anexă Cerere nr. 9525/23 Prenume Nume Legătură de rudenie Zeynep Tunç Recurenta este a defunctului Mehmet Tunç. Ahmet Tunç Reclamantul este tatăl defunctului Mehmet Tunç Esmer Tunç Recurenta este mama decedatului Mehmet Tunç. Çi maim TUNÇ Recurenta este fiica defunctului Mehmet Tunç. Evin Tunç reclamanta este fiica defunctului Mehmet Tunç. Abdullah ILIKMAZ Reclamantul este tatăl decedatului Yasemin dakmaz.

Esmer ÇIKMAZ Recurenta este mama decedatului Yasemin caikmaz. Abdulkerim ÖZBEK Reclamantul este tatăl defunctului Serdar Özbek. Büsra ÖZBEK recurenta este la locul defunctului Serdar Özbek. 10. Abdulkerim ÜRÜN Reclamantul este tatăl defunctului Asya Yüksel.

Publié le 10 juin 2025

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 9525/23 Zeynep TUNÇ et autres contre la Türkiye introduite le 21 février 2023 communiquée le 19 mai 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur les décès des proches des requérants. Les forces de sécurité menèrent des opérations dans certaines villes du sud-est de la Türkiye après l’instauration des couvre-feux en raison de la détérioration de la situation sécuritaire en été 2015 (pour les détails voir, Selahattin Demirtaș c. Turquie (n o 2) [GC], n o 14305/17, §§ 29-39, 22 décembre 2020, et Ahmet Tunç et autres c. Turquie (déc.) n os 4133/16 et 31542/16, §§ 7-9, 29 janvier 2019). La Fondation des droits de l’homme de Türkiye rapporta la mort d’au moins 338 personnes, dont les proches des requérants, entre le 16 août 2015 et le 20 avril 2016 lors des opérations de sécurité. Des enquêtes pénales furent ouvertes par les procureurs de la République.

À diverses dates, s’échelonnant entre novembre 2016 et février 2018, les procureurs de la République rendirent des ordonnances de non-lieu, considérant que le recours à la force était conforme à la loi. Le 5 juillet 2022, la Cour constitutionnelle conclut à la non-violation du volet matériel du droit à la vie des proches des requérants. Elle conclut également à la non-violation de son volet procédural sauf pour le décès d’Asya Yüksel (à l’égard duquel elle n’apporta aucune autre précision). Devant la Cour, les requérants allèguent une violation de l’article 2 de la Convention, tant dans son volet matériel que dans son volet procédural. Ils contestent le défaut de prise en charge médicale d’urgence et le recours à la force disproportionné des autorités lors des opérations de sécurité.

Ils se plaignent en outre de l’ineffectivité de l’enquête pénale menée en droit interne en raison de l’examen insuffisant et partial des autorités nationales.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant Abdulkerim Ürün qui dénonce devant la Cour le recours à la force meurtrière contre sa fille Asya Yüksel, peut-il passer pour avoir épuisé les voies de recours internes au sens de l’article 35 § 1 de la Convention, compte tenu notamment du fait qu’il n’a pas fait opposition devant le juge de paix à l’ordonnance de non-lieu rendue par le procureur de la République ?